Pe aceeași temă
Marea întrebare este: de ce scad bursele? În acest moment, răspunsul este: ne aflăm în fața unei reașezări a capitalurilor internaționale. Adică, a banilor. Cea mai bună dovadă în acest sens este că toți indicii bursieri erau înainte de vineri, 2 februarie a.c., la valori de două ori mai mari decât în anul 2008. Cu alte cuvinte, acțiunile marilor companii, care formează indicii bursieri, aveau valori de două ori mai mari decât înainte de criză.
Analiștii au avertizat de câteva luni că indicii bursieri sunt prea sus și că o corecție este inevitabilă. Și, iată, corecția a venit. De trei zile, au ieșit o parte din banii de pe burse, câteva mii de miliarde, și se indreaptă către alte oportunități de investiții. Este relevant că agenția de presă Bloomberg arată că doar săptamâna aceasta băncile centrale din mai multe state (Australia, Noua Zeelandă, Serbia, Polonia, Rusia, Filipine și chiar România) vor decide asupra dobânzii de politică monetară. O parte dintre ele vor crește dobânda, iar banii se vor îndrepta, în proporții diferite, către aceste zone, adică spre monedele acestor economii. Metaforic vorbind, banii “au sfâșiat” prada numită burse și se îndreaptă acum spre alte ținte. Aceasta este reașezarea banilor care naște, în aceste momente, corecții pe bursele din întreaga lume.
Întrebarea, în continuare, este ce va urma? Se vor opri corecțiile sau vor naște o criză? Răspunsul este dificil de dat. Cel mai simplu acum, ca și în ultimii ani, este să fii unul dintre “profeții crizei”. Adevărul este că economiile importante ale lumii (dezvoltate și emergente) sunt în creștere. La începutul anului, toate instituțiile financiare internaționale exultau și contemplau prognozele de creștere economică sincronă a economiilor din lume.
Deci, fundamentele economiei nu justifică intrarea în criză. Cu un amendament: încă de anul trecut, există analiști care atrag atenția că un ciclu de creștere, de șase-șapte ani, este pe cale să se încheie și el va fi urmat, inevitabil, de recesiune. Nu de criză, ci de scăderi ale economiei.
Pe de altă parte, scăderile de la burse se pot transfera și către alte piețe. De exemplu, pe piața imobiliară americană, aflată și ea la un nivel record față de anul 2008. În plus, creșterea dobânzilor, proces care a început deja în Statele Unite, poate să deterioreze indicatorii pieței imobiliare și să pună presiune asupra băncilor în ceea ce privește nivelul creditelor neperformante.
Iata cum, indicatorii buni ai economiilor, precum creșterea, crearea de noi locuri de muncă, rate ale șomajului scăzute, pot fi puși în umbră de volatilitatea unor piețe, precum cea de acțiuni sau cea imobiliară. În pasul doi, în fața scăderii piețelor, companiile pot deveni mult prea conservatoare. Zăpăciți de mișcările de pe bursă, managerii marilor companii pot decide să amâne investițiile, sa amâne dezvoltarea producției și implicit noile angajări. Astfel de decizii nu fac altceva decât să pună paie pe focul crizelor de pe piețele locale.
În ultimă instanță, valul poate ajunge la consumator. Dacă Măria Sa, consumatorul începe să își piardă încrederea în piețe, dacă își amână consumul, criza este deja demarată. În acest stadiu, toți indicatorii buni ai economiilor mondiale pălesc în fața celor nefavorabili. Și sunt destui. Piețele, adică investitorii care învârt banii, își vor aduce aminte de toate problemele din economie: datoriile publice sunt în continuare mari, deficitele bugetare sunt la un nivel ridicat, iar nevoia de finanțare crește și este la costuri mari. Acesta este, pe scurt, drumul care transformă un model de succes economic, în criză. Un drum care poate dura câteva săptămâni sau căteva luni.
Un drum, care, însă, se poate opri chiar din start. Cum? Urmând sfatul analiștilor care spun că acum este un moment bun pentru a cumpăra acțiuni. De încrederea publicului larg și a investitorilor pe Burse depinde evoluția piețelor în următoarele zile și săptămâni și depinde drumul pe care o va lua economia. Vom vedea.
Cert este că România, la fel ca în anul 2008, este preocupată astăzi de cu totul altceva decât piețele internaționale. În România, toată lumea nu vorbește decât de creșterea salariilor și pensiilor. La fel ca atunci când criza financiară bătea la ușa noastră.
