Pe aceeași temă
Către Televiziunea Română, strada Dorobanţilor 190, Bucureşti.
Mă numesc Onofrei Paulina, cu domiciliul în Comuna Gavrileşti, Judeţul Ialomiţa. Am 62 de ani. Vreau să vă spun că acum, după ce am scăpat de zăpada adunată sub gardul spre vecinu Obreja şi cumnată-mea Săndica, mi-a tăiat mai multe braţuri de lemne, am avut timpul să ne odihnim mai bine şi să ne uităm seara la tevereu. Mi-a mai trecut supărarea pe Săndica, care a scăpat din vedere să-i dea lu căţeaua Fulgerica terciul de mălai amestecat cu usturoi, aşa cum ne zisese veterinaru Mânzatu, care a fost un om bun şi a venit de vreo trei-patru ori, ultima oară la şapte dimineaţa, ca s-o caute pe Fulgerica de umflături şi sărmana Fulgerica a murit alaltăieri, după ce a schelălăit de mama focului, de mi se rupea inima.
Io sunt cu picioarele şi nu mă pot deplasa, aşa că Săndica mă ajută la ale casei. Ea e sora răposatului meu soţ, Tudose, care a plecat de acasă acu 22 de ani şi nu s-a mai întors. Odată mi s-a părut că l-am văzut la tevereu, chiar atunci când a fost mare tevatură cu Ceauşescu, care s-a ascuns şi a fugit cu elicopteru de pă acoperişu ceceului. Era în ziua în care s-au adunat oamenii şi strigau că dictatoru a fugit şi Mircea Dinescu, rizidentu, obosit de cât alergase fugărit şi cu ochii scoşi din cap, ne arăta cum lucrează, fiincă aşa i-a zis Ion Caramitru, ăla cu nasu ascuţit, care a strigat că a învins şi că e şi el pe-acolo. Ceva mai în spatele lor, prin rândul trei, mi s-a părut că-l văd pe Tudose al meu, adică mai mult mustaţa lu Tudose, da ce să caute Tudose la tevereu, că el plecase spre Slobozia să cumpere porumb? Şi nici paltonu nu era al lui, el avea o scurtă cu guler de blană de oaie, nu palton albastru cu fular alb de mătase. Da Săndica, care era lângă mine, că ea mânca şi dormea la noi, Tudose avea grijă de ea şi-o iubea, că era sora lui mai mică, îmi zice: uite Paulino, ăla din spate, cu mustaţă, nu e Tudose? Fugi mă Săndico, cum să fie ăla Tudose? Tudose era înalt şi deşirat şi ăsta era aşa ca un poloboc şi deodată îl văd pe ăla că se uită într-o parte, că îl strigă unu, vino mă încoa, şi ăla, cu mustaţa lui, în palton albastru şi fular alb de mătase s-a strecurat printre ăia care urlau că armata era cu noi, da cu cine dracu să fie dacă nu cu noi, şi de-atunci nu l-am mai văzut. Da cumnată-mea Săndica, după ce ne aduce o farfurie cu gogonele, îşi toarnă de-un pahar şi spune: aoleo, Paulino, ce face Tudose cu pistolu ăla? Care pistol, fă eşti nebună? Poate că Tudose o fi avut în mână ciomagu de care nu se depărţea şi cu care se apăra de câini, de căte ori o lua pe scurtătură spre drumu mare, da Săndica nu şi nu, că Tudose avea pistol. Nu m-am putut înţelege cu ea, că Săndica totdeauna a gândit altfel. Da nici Tudose ăla nu era Tudose al meu. Ştiu io sigur. Cum o să aibă Tudose pistol?
De ce vă zic io toate astea? Fiincă acu vreo două seri, după ce am pus ultimele lemne pe foc, îmi zice Săndica: Ia deschide Paulino televizoru că se dă un film la tevereu unde o să fie vorba de manipulare şi alte amănunte. Şi uite cum mi-am adus aminte că Tudose al meu, de câte ori îmi cerea să-i adaug ardei iute în ciorbă şi io îi ziceam, lasă Tudose, că nu-ţi face bine la stomac, că d-aia te arde dimineaţa la sculare, Tudose se uita aşa lung la mine şi-mi spunea: Mă femeie, tu mă manipulezi! Şi io nu ştiam ce înseamnă aia, aşa că eram curioasă să aflu ce e cu manipularea aia.
Când deschid televizoru, văd unu cu chelie şi cu ochelari, care se ascundea după nişte păpuşi în pielea goală, gata să cadă pe spate, că se uită lung la mine şi la Săndica, fără să zică un cuvânt. Ce-i cu ăsta Săndico, ce vrea de la noi? Da Săndica sare iute şi zice: mai bine închidem, că ăsta vrea să ne manipuleze. Că aşa e Săndica. Gândeşte altfel. Da io sar cu vorba pe ea: nu închidem deloc, fiincă io vreau să ştiu ce e cu manipularea asta. Şi deodată s-aude glasu unuia care zice că intelectualii, adică ăia care sunt aşa cum era şi Tudose, care stătea toată ziua şi citea almanahe, trebuie să ştie ce se întâmplă cu noi, fiincă istoria trebuie să stea în manuale, dacă vrem să nu se mai repete, da, aşa a zis, mi-am şi notat, cum m-a învăţat Tudose, să notez, dacă vreau să ţin minte. P-ormă, ba era despre legionari, io p-ăştia nu i-am apucat, da Tudose îi ţinea minte de când era el la şcoala primară şi zicea că veneau pe la porţi şi dădeau de mâncare la oameni şi-l aşteptau pe arhanghelu Mihail, ba despre Ceauşescu, care spunea de la pupitru, alungând muştele cu mâna, aici io n-am mai ştiut ce-a zis, da Săndica care are ţinere de minte îmi zice: notează Paulino, ca să nu uiţi: Ceauşescu a zis că trebuie să luptăm până la victoria socialismului pe toate planetele. Hai mă Săndico, că nu cred. Ba să crezi, dacă nu vrei să te manipuleze ăştia.
Că aşa e cumnată-mea Săndica. Gândeşte altfel. Altfel a gândit şi atunci când a venit vorba de împuşcarea lu Ceauşescu la Târgovişte, hai mă că ăsta n-a fost un om rău, zice ea, a făcut case la oameni şi metrou la Bucureşti, da io ştiam de la Tudose, care, când apărea Ceauşescu, oprea tevereu şi spunea: Ăsta iar ne manipulează, dă-l în pula mea, vă rog să mă iertaţi, da astea erau vorbele lui. Da Săndica o ţinea pe a ei, că aşa e ea. Gândeşte altfel. Şi până să se întoarcă Săndica de la bucătărie, că pusese o oală pe foc, îl văd pe unu cu chelie, care se uita aşa încruntat şi-i răspundea ăluia care întreba, dar care stătea ascuns, ca să nu-l vedem, că, de data asta mi-am notat ca să nu uit, oscenitatea e omniprezentă şi că oscenitatea în ziua de azi e o formă de dictatură. Când s-a întors Săndica şi i-am zis ce-a zis ăla cu chelie, Săndica a zis că nu ştie ce e aia oscenitate, da că oscenitatea nu poate fi dictatură. Că aşa e cumnată-mea Săndica. Gândeşte altfel.
Io vreau să vă mulţumesc pentru film, că chiar dacă n-am prea înţeles ce-a vrut ăla cu chelie şi ochelari şi am adormit înainte să se termine, eu mi-am adus aminte de Tudose, care a plecat în 22 decembrie 1989 şi nu s-a mai întors. Dacă mai aveţi şi alte filme despre oscenitate şi manipulare, să ştiţi că io am caiet nou şi o să notez tot, ca să ţiu minte. Şi-o să mă mai ajute şi Săndica. Chiar dacă gândeşte altfel.
Cu respect şi sănătate vă doreşte Onofrei Paulina.
Pentru conformitate,
FLORIN GABREA
(Despre documentarul în 6 episoade, Cel ce gândeşte altfel, realizat de Cornel Mihalache şi difuzat pe TVR 1, în ianuarie / februarie 2011.)
Citeste si despre: TVR, revolutie, Dorobanti, conformitate, obscenitate.
