Pe aceeași temă
Cu acte în regulă, Ştrandul Tineretului a fost furat. Baza sportivă a fost lăsată în paragină, bazinele au fost închise, iar în 2005, consilierii generali ai municipiului au aprobat un PUZ pentru omul de afaceri Puiu Popoviciu, fără acordul arhitectului-şef al Capitalei. Aici urmează să se construiască un complex din beton şi sticlă, cu cele mai înalte turnuri din oraş.
Sfârşit de mai, după o zi ploioasă, între Kiseleff şi Bd. Mărăşti… Lumină strălucitoare şi aer curat (miroase a pădure), de nu-ţi vine să crezi că eşti în Bucureşti. Intri în parc şi primul lucru de care dai este o cârciumă: McMonis Restaurant & Gardens. E nuntă. Muzici şi jeepuri negre din care coboară cucoane cu păr lipit şi rochii lucioase. „Unde e ştrandul?“– îl întreb pe tipul în uniformă roşie. „Ce ştrand?“ – face omul năucit. Are dreptate, aici nu e, adică nu mai e niciun ştrand, deşi locul e încă ştiut în oraş ca Ştrandul Tineretului.
Pe aleea laterală din spatele restaurantului, într-un tufiş, cotcodăcesc închise nişte bibilici, vecine cu un ponei murdar şi plictisit. Înaintezi într-un soi de zonă crepusculară: bănci semiprăbuşite, cu vopsea veche, scorojită, crengi uscate, buturugi putrede, peturi de bere, bidoane de plastic sparte, bălării, iarbă crescută în dezordine şi, în fine, ştrandul. Din şase bazine, două mai pot fi recunoscute ca atare. Unul cu apă îndoielnică în care se bălăcesc câteva raţe sălbatice, celălalt, gol, cu fundul şi pereţii murdari. Malurile bazinelor sunt surpate pe alocuri şi din praful adus de vânt au crescut pălămide înalte. Asfaltul e surpat din loc în loc şi din el ţâşnesc smocuri de iarbă. În dreapta, vestiarele. Sau ce a mai rămas din ele. Scânduri putrede, uşi smulse sau într-o rână, lacăte inutile, ruginite. Câteva resturi de copertină, acoperişuri cu tablă ruginită smulsă de vânt, schelete metalice contorsionate, o ţeavă strâmbă, altădată duş, scări delabrate, grămezi de moloz, bălării şi gunoaie, multe gunoaie.
Îl găsesc pe Radu Filipescu înconjurat de o trupă de copii, câţiva foşti sportivi, câţiva ziarişti. El nu şi-a pierdut încrederea că, mai devreme sau mai târziu, Ştrandul Tineretului, acolo unde el şi o întreagă tinerime bucureşteană au crescut şi s-au format, va reveni copiilor, sportivilor, celor care doresc să se destindă într-un mare oraş, ca Bucureştiul. „Exista o cultură a ştrandului, aici fugi vara de-acasă, înveţi să înoţi, îţi întâlneşti prietenii sau îţi faci alţii, aici ai şansa de a intersecta mari sportivi şi chiar să ţi se deschidă gustul pentru performanţă. Eu şi mulţi ca mine nu îşi închipuie copilăria şi tinereţea lor fără Ştrandul Tineretului. Astăzi copiii stau la computer, la televizor. Cresc singuri şi cu coloana vertebrală strâmbă.“
Ştrandul Tineretului este una dintre cele mai „groase“ afaceri imobiliare din Bucureşti: locul a fost preluat în administrare cu titlu de concesionare de la Complexul Naţional „Lia Manoliu“, de către SC Tineretului SA şi Kiseleff Bussines Plaza SRL pe o perioadă de 147 de ani. Concret, pentru totdeauna. Contractul bate la ochi: chiriaşii plătesc pe 1 m2, 1 euro, în vreme ce alte terenuri din zonă sunt cotate la 4.000 euro/m2. Chiriaşii au totală libertate de mişcare pe proprietatea închiriată, în vreme ce proprietarul, niciuna. Valoarea de piaţă a întregului complex face circa 320 de milioane de euro. Formula e cunoscută: lasă în paragină, apoi demolează şi pe urmă construieşte. În spatele ingineriei imobiliare ar fi „marele dezvoltator“ (apud Traian Băsescu, preşedintele ţării), Puiu Popoviciu, care doreşte să ridice aici turnuri de beton şi sticlă, se înţelege, extrem de profitabile. De câţiva ani însă, se împiedică de Radu Filipescu şi trupa lui de copii care vor să înoate în bazine.
Şi de cei câţiva poloişti care, pentru antrenamente, se urcă în avion şi merg la Oradea. În schimb, „marele dezvoltator“ nu se împiedică, bineînţeles, de nicio autoritate a statului escrocat: Octavian Belu, om de sport şi preşedintele ANS, ca să-şi păstreze scaunul, a preferat muţenia. D-na Ritzi, noua ministră a Sportului, se gândeşte la sloganuri prin care să revigoreze, bla-bla. Premierul Boc a primit din mâna lui Radu Filipescu CD-ul cu hoţomănia din Kiseleff, dar încă n-a mişcat un deget. Etc.
În vreme ce copiii dădeau roată ruinei programate, hop şi poliţia, alertată prin 112, să vadă cine deranjează liniştea publică în părăginitul Ştrand al Tineretului. //
