Pe aceeași temă
Numirea Noricăi Nicolai în funcţia de ministru al Justiţiei a fost blocată de scoaterea din seifuri a „mapei profesionale“ din care reieşea că a falsificat nişte documente pentru a condamna un infractor, la care s-a adăugat activitatea sa din ultimii ani în slujba blocării reformelor introduse de Monica Macovei şi susţinerii făţişe a dosariabililor parlamentari. La vremea respectivă, poziţiile în ce priveşte utilizarea backgroundului în accederea într-o funcţie publică au fost împărţite, PSD şi PNL susţineau că „mapa profesională“ este o reîntoarcere la perioada comunistă şi la metodele securistice, PD-L, preşedintele şi o parte a societăţii civile pledau pentru verificarea candidaţilor şi aleşilor nu doar din punct de vedere profesional şi penal, ci şi al probităţii morale.
„Norica Nicolai a utilizat falsul în detrimentul procedurilor legale, motiv pentru care democrat-liberalii nu o pot susţine în funcţia de ministru al Justiţiei“, spunea atunci, pe bună dreptate, Emil Boc. În ce priveşte miniştrii „penali“ Chiuariu, Şereş sau Păcuraru, după cum erau etichetaţi de Stolojan şi colegii săi de partid, acestora li se cerea urgent demisia.
Lucru previzibil, glorioasele vremuri ale verticalităţii în opoziţie au luat sfârşit odată cu preluarea puterii. Uitate sunt acum principiile, criteriile şi mapele profesionale, iar vorbele care dădeau frumos din coadă au fost înlocuite de un ridicat plictisit din umeri sau de câte un străveziu „nu am fost informat, nu ştiam“. Acesta a fost răspunsul livrat în cazul Costel Iancu, sechestratorul prietenilor interlopi, al lui Cornel Şerban, şeful de la Doi şi un sfert care trafica informaţii secrete pentru politicieni şi făcea presiuni pentru NUP-ul lui Popoviciu.
Penalii Ionel Manţog, Marcel Hoară, uns şef la Agenţia pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere, omul de afaceri Arpád Pászkány, nominalizat într-un dosar de spălare de bani şi devalizare, numit secretar de stat la Transporturi împreună cu amicul de afaceri şi dosar Constantin Dascălu, Gică Duţă, secretar de stat în Ministerul Agriculturii, omul lui Oprişan, miliardar şi actor al unei anchete penale, sau fostul ofiţer de Securitate Silvian Ionescu completează suita. Pentru toţi aceştia, ca şi pentru ultimul pe lista penalilor, faimosul Emilian Cutean, nu s-a dat nici măcar o explicaţie. Ca să nu mai discutăm despre traseistul Petru Lificiu, numit la ANRE, care a primit decizie de colaborare cu Securitatea de la CNSAS, de liderul studenţilor comunişti Mircea Ursache, trecut prin toate guvernele şi pus acum la Privatizare, sau de Liviu Harbuz, anchetat penal, secretar de stat la Agricultură.
Singurii asupra cărora guvernul a primit un avertisment zadarnic şi deosebit de politicos din partea preşedintelui au fost „secretarii de stat controversaţi“ Gelu Mărăcineanu, omul lui SOV şi beneficiar indirect al unor concesiuni date de Tăriceanu, numit la Agenţia Naţională a Resurselor Minerale, şi Doru Laurian Bădulescu, secretar de stat la Mediu, personaj din dosarul „spionilor“, în care sunt implicaţi Codruţ Şereş şi Stamen Stancev.
Emil Boc se află într-o situaţie ingrată şi, dacă va continua în ritmul acesta, are toate şansele ca guvernul pe care îl conduce să depăşească blamatul cabinet Tăriceanu. Pe de o parte, este supus presiunilor venite dinspre colegii pesedişti de coaliţie, iată!, Ion Iliescu, l-a urmărit săptămâni în şir pentru a obţine numirea lui Cutean la Secretariatul pentru Revoluţionari (iar Boc, inimă slabă, a cedat), pe de alta, insistenţelor, pilelor şi nepotismelor (dar să nu vorbim de funie în casa spânzuratului) din propriul partid.
E greu să fii informat când ai ca şef al consilierilor un domn precum Cătălin Baba, despre care presa a scris că nu e străin de practica conflictului de interese şi a rubedeniadei, dar şi mai greu e să ai tărie de caracter şi să fii constant cu tine însuţi.
Boc e la mijloc şi gestionarea clanurilor nu e treabă uşoară, dar riscul este nu doar să stai la masă cu corupţia, ci să ajungi să mănânci din aceeaşi farfurie cu ea, iar petele de pe reverele hainei să reziste până în campania electorală. Premierul n-ar trebui să-şi facă iluzii, la momentul oportun media televizate vor centra întreaga campanie exact pe această temă, aşa cum procedează acum în scandalul Becali, transformat în erou naţional şi victimă a lui Băsescu.
Până atunci, n-ar fi o idee rea ca „echipa de la Cluj“ să fie utilizată nu la păpat banii, ci într-un Departament al Mapelor Profesionale care să pună în practică mai vechile idei ale lui Boc în cazul Norica Nicolai. O mapă profesională bine documentată îl va scuti de penibilul „n-am ştiut“, îi va conferi argumente în faţa grupurilor de presiune, va divide responsabilitatea, iar noi vom fi, poate, scutiţi de peisajul dosarelor cu funcţii.
