Pe aceeași temă
Cred că s-au scris sute de pagini în ultima vreme despre rezultatele de la bacalaureat şi cauzele lor. Problema corectitudinii acestor examene era relativ uşor de rezolvat. Nu ştiu de ce n-au făcut-o şi cei de dinaintea lui Daniel Funeriu, doar camerele video sunt inventate de atâţia ani. Mult mai greu sunt de găsit soluţii funcţionale la ceea ce a condus la această situaţie. Voi analiza mai jos cauzele directe şi indirecte ale „dezastrului“ şi voi propune câteva soluţii.
1. Cauze directe
Transformarea SAM-urilor în licee. O cauză punctuală a rezultatelor la bacalaureat este că o bună parte dintre liceele unde promovabilitatea este foarte mică sunt fostele şcoli de arte şi meserii, transformate în licee de către Ecaterina Andronescu. Acolo au ajuns elevii care nu au reuşit să ia nota minimă la capacitate.
Admiterea la facultate. Din cauza corupţiei şi presiunilor politice, am ajuns să avem un număr mult prea mare de universităţi (de stat şi particulare), numărul locurilor în universităţi (aproape 300.000) depăşeşte cu mult nu doar numărul de elevi care au trecut de examenul de bacalaureat, ci şi pe al acelora care termină anual liceul (200.000). La această situaţie s-a ajuns cu voia ministerului, care a aprobat an de an numărul de locuri solicitate de facultăţi, fără să ţină cont de nevoile de pe piaţa muncii. Tot ministerul a aprobat înfiinţarea după revoluţie a multor universităţi de stat în orăşele care de care mai obscure. De câţiva ani, se ştie că oricine putea termina o facultate, chiar dacă nu trecea pe la ore, universităţile întrecându-se în oferte tot mai „tentante“. Profesorii fiind plătiţi în funcţie de numărul de studenţi, mulţi au terminat cu orice exigenţă. Aşa s-a ajuns la admiterea la facultate „pe bază de dosar“, în care media de la bacalaureat este foarte importantă, condiţie care a încurajat frauda printre elevi, părinţi şi profesori.
Elevii şi profesorii. Elevii, cu excepţia celor de la liceele bune, au înţeles în timp că merge să trişeze la examene şi, prin urmare, să nu mai înveţe. Mulţi elevi nu mai au nicio remuşcare să copieze (= să „fure“), chiar şi la bacalaureat, în ciuda frecventării timp de 12 ani a orelor de religie! Permiţând asta, o parte dintre profesori credeau că îi ajută pe elevi. În realitate, efectul a fost că au început să nu mai fie respectaţi, în primul rând, de către elevi. Lecţia de viaţă pe care le-o dădeau elevilor era că pot să intre în viaţă trişând. Salariile inacceptabil de mici au făcut şi ele ca foarte puţini dintre cei tineri să mai accepte să devină profesori.
Programa şcolară. A ne ocupa doar de corectitudinea examenelor înseamnă să ne intereseze doar un simptom al bolii. Pentru a o vindeca, trebuie să ne uităm la cauze, iar una dintre ele ţine de programele şcolare. Materia a devenit în timp greoaie, stufoasă, neatrăgătoare şi ruptă de interesele copiilor şi de nevoile societăţii. La ştiinţele exacte, de exemplu, abordările au devenit prea abstracte şi formalizate. În mod concret, ar trebui să se ţină cont că orice copil gândeşte senzorial şi spaţial şi că el ar trebui să poată deduce logic concluziile, nu să le primească direct la începutul lecţiilor. Dacă se mai ţine cont că-l câştigi uşor plecând de la experienţe incitante din viaţa lui de zi cu zi, atunci şcoala nu va mai fi o corvoadă plictisitoare. O ultimă condiţie este ca şcoala să formeze abilităţile de care este nevoie acum pe piaţa muncii; jumătate dintre angajatorii de la noi se plâng că nu se întâmplă astfel. Deşi de cel puţin 2 ani se vorbeşte tot mai apăsat de o regândire profundă a programei, ea nu s-a produs. Un nou cadru de referinţă, care trebuie să stea la baza noilor programe, a depăşit cu o aproape o jumătate de an deadline-ul fixat iniţial. Pentru cei care cunosc cât de cât lumea acestor experţi nu este nicio surpriză, ei n-au respectat decât foarte rar termenele; mai grav, de multe ori lucrurile au fost lăsate la jumătate. Dacă ne uităm cât de mare este întârzierea şi cât de încet se lucrează, noua programă ar putea fi gata în toamna lui 2012, iar noile manuale în toamna lui 2013.
Nivelul de expertiză al specialiştilor. Există acum catedre / facultăţi de ştiinţele educaţiei în toate universităţile mari din ţară, unde ar trebui să găsim crema experţilor. Văzând că de cel puţin 10 ani aceşti „experţi“ nu au reuşit să vină cu un plan de reformă curriculară coerent, te întrebi cum îşi justifică existenţa? Câte articole ISI au reuşit să publice în ultimii ani? A verificat cineva din minister dacă banii alocaţi anual acestor facultăţi aduc vreun beneficiu sistemului de educaţie? Ca să nu mai vorbim despre ce se întâmplă cu proiectele din fonduri europene, pentru care nu se face nici un audit calitativ. Faptul că este un procent relativ mare de absorbţie a fondurilor pe educaţie este o mare păcăleală. Vede cineva vreo îmbunătăţire?!
Se pare că pe o zonă-cheie suntem la mâna unor oameni care s-au obişnuit cu beneficii financiare tot mai mari, dar care nu prea au responsabilitate. Forţând puţin lucrurile, am putea face o paralelă: cum v-aţi simţi ştiind că cineva care a terminat la Universitatea „Spiru Haret“ s-ar ocupa de verificarea standardelor de securitate la Centrala Nucleară de la Cernavodă? Pentru ce statul mai întreţine un corp de experţi care nu pot sau nu vor să rezolve problemele extrem de grave ale sistemului de educaţie?
2. Cauze indirecte
Elevii au putut vedea în spaţiul public destule modele greşite despre ce înseamnă reuşita în viaţă; ele presupun şmecherie, tupeu şi hoţie. Am tot văzut în ultimii ani cine este în topul preferinţelor elevilor. Dincolo de vedetele mediatizate, cunoaştem cu toţii atâtea cazuri de oameni slab pregătiţi cu joburi bine plătite.
Aceste modele sunt importante şi pentru o parte dintre părinţii sau bunicii copiilor. Sunt judeţe în care n-are nicio relevanţă pentru mulţi alegători faptul că se dovedeşte că sunt în cursă politicieni corupţi sau incompetenţi. Să nu uităm nici că tabloidele au cel mai mare tiraj sau că televiziuni care deformează grosolan realitatea au o audienţă foarte mare.
Făcând încă un pas, putem spune că s-a ajuns la o inversare a scării de valori. Vedem o lipsă de respect pentru reguli, valori şi norme. Situaţia devine şi mai dificilă dacă ţinem cont că lumea în care trăim este una a relativismului, dar acest relativism nu înseamnă că n-ar mai exista deloc valori sau repere, ci doar că nu mai avem o ierarhie absolută a valorilor. Kuhn spune că o ştiinţă poate funcţiona doar atunci când elementele sale fundamentale nu sunt puse sub semnul întrebării. Numai încrederea puternică în aceste fundamente le permite cercetătorilor să-şi continue munca. Extrapolând la nivelul societăţii, este limpede că o comunitate nu poate funcţiona în momentul în care îi este aruncat în aer orice sistem de valori.
3. Soluţii
Pe termen scurt: fiind carenţe de ani buni în educarea elevilor căzuţi la Bac, în două luni nu se pot face minuni. Pentru a maximiza rezultatele, ar trebui ca ei să fie pregătiţi intens de către profesori performanţi (de la licee bune), care să şi fie plătiţi pentru asta.
Pe termen mediu:
- pentru examenul din vara viitoare să se facă subiecte cu grade diferite de dificultate pentru profilurile tehnologic şi vocaţional;
- liceele care au avut promovabilitate foarte mică să fie transformate în şcoli profesionale;
- găsirea unor metode de atragere a profesorilor buni în învăţământul profesional şi tehnic;
- salarizarea profesorilor să se facă în funcţie şi de rezultatele elevilor la examenele naţionale, ţinându-se însă cont că e mai greu să lucrezi cu elevii slabi decât cu cei buni.
Pe termen mediu şi lung:
– numărul de locuri aprobat la universităţi să ţină cont de nevoile de pe piaţa muncii şi să se urmărească, prin sondaj, traseul profesional al absolvenţilor. Acest număr de locuri să nu depăşească 40% din numărul de absolvenţi de liceu din anul precedent;
- să se reintroducă examenele de admitere la facultăţi;
- să crească presiunile părinţilor, presei şi societăţii civile asupra decidenţilor şi experţilor pe probleme ce ţin de reforma educaţională;
- reguli mai ferme ale CNA atunci când jurnaliştii de televiziune nu respectă principiile deontologice ale profesiei. //
* * *
Rezultate
Rezultatele finale ale bacalaureatului din 2011 arată o promovabilitate de 45,72% la nivel naţional, cu 1,25% mai mare decât înaintea soluţionării contestaţiilor. Cele mai slabe rezultate s-au înregistrat în judeţele Ilfov (26%), Caraş-Severin (26,2%) şi Mehedinţi (28,16%), iar cele mai bune în Harghita (67,41%), Suceava (66,25%) şi Vâlcea (59,21%). În Bucureşti, promovabilitatea a fost de 43,8%.
Funeriu
Minstrul Educaţiei, Daniel Funeriu, a declarat că rezultatele bacalaureatului din 2011 arată că „România este la răscruce“: „Aceste rezultate şi comportamentele care le-au generat sunt exact oglinda societăţii noastre de azi. Naţiunea noastră trebuie să aleagă dacă merge pe mâna celor oneşti, muncitori, perseverenţi sau dacă vrem să încurajăm în continuare şmecheria, nemunca, superficialitatea şi eludarea regulilor“.
Citeste si despre: Daniel Funeriu, admiterea la facultate, corectitudinea examenelor, piata muncii, locuri de munca.
