Pe aceeași temă
Dar şi pe miniştrii Transporturilor, Fondurilor Europene şi Turismului, care şi-au declarat susţinerea pentru premier,
Teodorovici afirma că "este nevoie ca cei care conduc partidul să dea dovadă de înţelepciune şi de pragmatism", astfel încât deciziile care vor fi adoptate luni în CEx "să asigure guvernarea acestei ţări într-un mod eficient şi cu bun simţ".
Am urmărit cu atenţie ceea ce s-a întamplat în 2017 şi de la începutul acestui an şi, totuşi, mai sper …
Da, chiar dacă sunt mâhnit şi profund dezamăgit, încă mai sper!, scrie Eugen Teodorovici pe pagina sa de Facebook.
Am citit mesajele colegilor din partid, aşa cum au facut-o atât cei care urmăresc viaţa politică din România, cât şi cei care nu dau nici măcar doi bani pe politicieni (şi unii şi alţii sperând totuşi la o viaţă mai bună în ţara lor). Am înţeles motivele pentru care fiecare se poziţionează în disputa care, din păcate, există azi între partid pe de o parte şi prim-ministru împreună cu câţiva dintre colegii domniei sale, pe de alta parte.
Am asistat în ultimele zile la o nouă serie de declaraţii politice, din păcate, la fel de lipsite de conţinut ca şi cele de până acum. Politicieni care, nefiind capabili să-şi demonstreze eficienţa în funcţia în care au fost învestiţi, caută să se afirme astăzi vorbind despre „seriozitatea cu care trebuie discutată democratizarea puterii de decizie în partid”, despre cum „premierul poartă responsabilitatea deciziilor guvernamentale care ar trebui adoptate în Guvern” şi altele asemenea.
Câtă lipsă de maturitate politică şi, mai ales, profesională reiese din linguşeala adresată premierului, prin care se atribuie exclusiv acestei guvernări reuşita desemnării autorităţilor de management sau a primirii banilor europeni din exerciţiul financiar 2014-2020. Nici măcar nu merită osteneala de a-i mai aminti (pentru a câta oară?) actualului ministru delegat al fondurilor europene că acestea nu reprezintă nicidecum reuşite, acreditarea realizându-se cu întârziere şi oricum nu în mandatul acestuia, iar marea parte din fondurile europene primite de România şi gestionate de domnia sa fiind aferente proiectelor fazate din exerciţiul financiar anterior. Totuşi, ar fi interesant ca principalul responsabil de situaţia dezastruoasă privind fondurile europene, să precizeze care este ţinta de absobţie pe care şi-a propus-o pentru anul în curs şi pentru anul următor, având în vedere că cea de anul trecut a fost ratată.
La fel de îndepărtată de realitate este şi promisiunea ministrului transporturilor, care doreşte să ne facă să visăm că metroul până la aeroportul Otopeni va fi operaţional până la jumatatea anului 2020. Acestei promisiuni lipsită de respect faţă de noi toţi nu-i dau crezare nici măcar angajaţii domniei sale, aşa cum căuta să explice chiar unul dintre secretarii de stat, care, în noiembrie 2017, declara că CFR ar fi prevăzut pentru 2018 banii necesari realizării celor 2 km de cale ferată care să asigure legătura cu aeroportul Otopeni.
Nu am reţinut nicio propunere care să contribuie semnificativ la creşterea veniturilor din turism. Nu am reţinut care este ţinta propusă de actualul ministru al turismului, măcar pentru anul 2018. Declaraţiile formale de genul „mă astept ca în viitorul CExN să discutăm mai mult despre modalităţile în care acest Guvern să funcţioneze şi mai bine decât a funcţionat până în prezent [...]”, ar trebui înlocuite cu discuţii aplicate, profesioniste, centrate pe măsuri şi ţinte concrete, pe care să fim capabili să le atingem. Care sunt măsurile pe care le are în vedere ministrul turismului pentru a stimula acest important sector al economiei sau măcar pentru a preîntampina probleme precum cele generate de intrarea în incapacitate de plată a unor operatori din turism?
Ce semnal de stabilitate şi predictibilitate a măsurilor fiscale, de profesionalism în domeniul fiscal-bugetar ne poate da un ministru de finanţe care a ajuns în situaţia stânjenitoare de a izbucni în lacrimi în momentul în care vorbea despre măsurile adoptate de Guvern, încercând astfel să acopere incapacitatea argumentării acestora. De ce s-a refuzat schimbarea acestui ministru, care nu a fost capabil să adopte nici măcar o măsură de încurajare şi stimulare a mediului de afaceri, care nu a fost capabil să prevină situaţia generată de mesajul premierului de instigare la ură între cetăţeni şi multinaţionale, între cetăţeni şi sistemul bancar, între companiile de stat şi cele private? Care sunt argumentele premierului Tudose pentru menţinerea în funcţie a acestui ministru de finanţe?
Mai mult, o altă dovadă din lunga listă a modului greşit de abordare a problemelor curente de către actualul premier, este şi situaţia de la Ministerul Afacerilor Interne. Cred că prim-ministrul ar fi trebuit să clarifice cât mai urgent cine au fost cei care l-au susţinut pe pedofilul care a întinat imaginea Poliţiei Române, dacă şefii acestuia ştiau, dacă şeful Poliţiei i-a pus la dispoziţie toate informaţiile, cine a încercat şi în ce mod să îl protejeze pe acest monstru şi să fi adoptat măsurile care se impuneau.
Pentru cei care încă se mai întreabă de partea cui sunt, poziţia mea este una foarte clară, aşa cum a fost şi cu ocazia moţiunii de cenzură faţă de “Guvernul Grindeanu”: sunt de partea partidului!
Mâine (azi -n.n.), poate mai mult ca oricând, este nevoie ca cei care conduc partidul să dea dovadă de înţelepciune, pragmatism, viziune şi, nu în ultimul rând, să înţeleagă şi să demonstreze faptul ca PSD, cel mai mare şi important partid din România, reprezintă singura soluţie reală pentru ca potenţialul urias al acestei ţări să fie pus în valoare pentru binele tuturor românilor, oriunde s-ar afla.
Spuneam, la începutul acestui mesaj, că încă mai sper! Sper ca deciziile care se vor adopta mâine să asigure guvernarea acestei ţări într-un mod eficient, modern, predictibil şi cu bun simt, aşa cum se aşteaptă toţi cei care au acordat încredere acestui partid.
