Invatamantul preuniversitar

Lungul drum catre performanta

Doua sunt evenimentele care marcheaza in aceste zile invatamantul preuniversitar din Romania: prima sesiune de teze cu subiect unic la nivelul claselor a VII-a si a VIII-a, ale caror rezultate vor conta pentru intrarea la liceu, si rezultatele obtinute de elevii romani in varsta de 15 ani la testul PISA 2006, date publicitatii la 4 decembrie. Este a treia oara cand Romania participa la aceasta evaluare internationala si, din pacate, a treia oara cand inregistreaza rezultate mai mult decat mediocre. La evaluarea din 2003, elevii romani ocupau locul 34 din cele 42 de tari participante, iar acum s-au clasat pe locul 47 din 57. Bulgarii sunt in fata romanilor, ca si turcii, ca sa nu mai vorbim de elevii din alte tari europene, intrate in valul din 2004 in Uniunea Europeana, precum Ungaria, Cehia, Slovenia sau Estonia (locul 5 la stiinte). Rezultatele testarii elevilor de 15 ani mai arata ceva. In scoala romaneasca exista cel putin o constanta, dar care nu e deloc de admirat: cunostintele obtinute de elevi sunt la fel de limitate, fie ca este vorba de materii umaniste, de stiinta sau de matematici. Elevii romani sunt la fel de slab pregatiti indiferent de tipul de test pe care-l sustin. Estonienii, de exemplu, sunt buni la stiinte (locul 5 in PISA 2006), dar usor mai slab pregatiti la lectura (locul 13) si matematica (locul 15). La fel, slovenii (locul 12 la stiinte si locurile 19, respectiv 20 la matematica si lectura) sau cehii (locul 15 la stiinta, 16 la matematica si 26 la lectura). La evaluarea PISA 2006 au participat aproximativ 5.000 de elevi romani, din 195 de scoli, selectate aleatoriu de catre Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD), din baza de date pusa la dispozitie de catre Ministerul Educatiei. Asadar, un esantion national reprezentativ, unde nu mai conteaza cele cateva zeci de elite, elevi olimpici internationali, pe care le formeaza scoala romaneasca. Testele PISA sunt concepute pentru a evalua cunostintele elevilor la finalul învatamântului obligatoriu, cu scopul declarat de a stabili tocmai cat sunt de pregatiti pentru viata adulta, cum pot folosi cunostintele dobandite in situatiile concrete de zi cu zi. Altfel spus, degeaba faci o programa, un curriculum stralucit, din punct de vedere teoretic, daca informatiile nu-l ajuta pe copil in viata. Poate ca, pentru multi, rezultatele elevilor romani la testele PISA nu sunt surprinzatoare. In acest an, s-a vorbit mai mult decat oricand, gratie si analizei facute de o comisie speciala la nivelul Presedintiei, despre pregatirea slaba a elevilor, despre informatiile prea stufoase si uneori inutile cu care sunt bombardati acestia in scoala. Surprinzatoare este insa lipsa de reactie a oficialilor care raspund de invatamantul romanesc. Rezultatele testelor PISA trebuie valorificate in masuri la nivelul institutiilor decidente in privinta curriculumului scolar, a manualelor, programelor de examen, si chiar in ceea ce priveste formarea si pregatirea continua a profesorilor. Oficialii Ministerului Educatiei aveau deja rezultatele slabe de la celelalte doua evaluari PISA (2000, 2003), dar se pare ca nu au reusit sa treaca de faza analizelor si a strategiilor. Or, aici trebuie decizii rapide si concrete. Nu se stie in ce masura (pentru ca ministrul insusi n-a oferit astfel de informatii) decizia de a elimina testele nationale si a introduce teze cu subiect unic a fost luata si in urma unor astfel de analize. Cert este ca decizia ministrului Cristian Adomnitei, luata in plina runda de negocieri cu sindicatele pe marginea modificarilor legilor invatamantului, i-a surprins neplacut atat pe elevi, pe parinti, cat si pe dascali. Intr-un interviu acordat revistei 22 la inceputul anului scolar, ministrul Adomnitei insista ca vrea sa obtina ceva concret, nu doar "filosofie si strategie". Ministrul explica decizia de a renunta la testele nationale prin faptul ca trebuie schimbat principiul evaluarii punctuale, adica un examen pentru patru ani, "cu principiul evaluarii continue, in care nu-l stresezi pe copil". Grija ministrului Educatiei de a "nu-l stresa" pe elev poate fi impartasita, dar nu este clar in ce masura stresul vine din participarea la o evaluare cu rang de examen sau din faptul ca ceea ce i se preda la scoala este prea mult, prea complicat sau nu intelege foarte mult din informatiile primite. Rezultatele de la testele PISA, unde "stresul" elevilor nu este atat de ridicat, intrucat urmarile nu sunt importante (notele nu se trec nici macar in catalog) pot arata ca mai degraba copiii sunt ingrijorati in legatura cu cat de bine au reusit sa stapaneasca materia predata in clasa. Si poate ar fi mai potrivit ca aici sa fie indreptate atentia si analiza oficialilor din educatie. In cateva zile, mai exact pe 17 decembrie, ar urma sa fie facute publice modificarile aduse pachetului legilor din educatie (Legea învatamântului preuniversitar, Legea învatamântului superior si Statutul personalului didactic). Pachetul legislativ ar fi trebuit sa fie cunoscut opiniei publice cu aproape trei luni in urma, dupa cum anunta initial ministrul Educatiei, dar lansarea acestuia spre dezbatere a fost amanata pana acum de trei ori. Ultima oara s-a invocat un motiv discutabil: campania pentru alegerile pentru Parlamentul European si pentru referendum. Asteptatele modificari vor arata viziunea MECT asupra cursului pe care il va urma invatamantul romanesc in viitor. Cat de profunde sunt masurile propuse, cat vor contribui la imbunatatirea pregatirii elevilor si studentilor si a profesorilor deopotriva vom afla din discutiile si analizele ulterioare. Cei care vor lua in final decizia privind reforma invatamantului romanesc sunt parlamentarii, care vor vota in final acest pachet legislativ. Iar ei ar trebui sa fie bine informati in legatura cu performantele elevilor si cu masurile care sa-i ajute sa fie pregatiti la nivel european. (M. S.)

PISA 2006: Performante slabe ale elevilor romani

 La data de 4 decembrie, Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD) a dat publicitatii rezultatele la testul PISA 2006. Programul international de evaluare a cunostintelor elevilor (PISA) vizeaza trei domenii: citire/lectura, matematica si stiinte. PISA este unul dintre cele mai performante tipuri de evaluare a cunostintelor elevilor de 15 ani, care se bazeaza pe analizarea modului in care elevii pot folosi, in practica, cunostintele de la scoala. Rezultatele PISA 2006, prea putin cunoscute si discutate in România, nu sunt deloc incurajatoare: elevii romani ocupa locul 47 la stiinte, 48 la lectura si 45 la matematica din cele 57 de tari testate. Un loc codas aproape, dintre tarile europene doar Muntenegru se afla in urma Romaniei. Singura exceptie este la matematica, unde Bulgaria este pe locul imediat urmator, 48, dar inaintea Romaniei la stiinta si la lectura. In fruntea clasamentului se afla Finlanda, urmata de Hong Kong si Canada. Pe ultimele locuri se afla Columbia, Tunisia, Azerbaidjan, Qatar si Kîrgîzstan. In 2003, Romania s-a plasat pe locul 34 din cele 42 de tari participante la evaluarea PISA. Cercetarea din 2006 a fost realizata pe un esantion de 400.000 de tineri, de obicei cuprins între 4.500 si 10.000 de elevi din fiecare tara. Evaluarea PISA are loc o data la trei ani. La PISA 2000 domeniul principal a fost citirea/lectura, ceea ce inseamna ca setul de intrebari a continut mai multe sarcini din acest domeniu. La PISA 2003, accentul a fost pus pe matematica, iar PISA 2006 s-a concentrat pe stiinte. La toate cele trei evaluari la care au participat, elevii romani s-au situat pe ultimele locuri in clasamentul international.

 In august, guvernul a aprobat participarea Romaniei la PISA 2009 , asigurand de la buget suma de 35.000 de euro, taxa de participare a Romaniei in acest program de evaluare internationala a elevilor. (M.S.)

3, 47 milioane de elevi

METC a anuntat ca in primul semestru al anului scolar 2006-2007 au fost inregistrati 3.476.560 de elevi in invatamantul preuniversitar. Dupa primul semestru, 0,31% dintre acestia au fost exmatriculati în întreaga tara: 0,30% pentru absente, iar 0,01% pentru alte motive.

Potrivit regulamentului de organizare si functionare a scolilor din învatamantul preuniversitar, preavizul de exmatriculare se întocmeste elevilor din sistemul de învatamant liceal, postliceal si profesional care absenteaza nejustificat 20 de ore la diferite discipline de studiu; exceptie fac elevii din invatamantul obligatoriu.

Bani pentru educatie

 In proiectul de buget pe anul viitor, educatia primeste 6% din PIB. "In 2008, ne vom afla in fata unei adevarate provocari. Cele 26,41 de miliarde de lei vor aduce scoala romaneasca mai aproape de un sistem educational de prima linie", scrie ministrul Educatiei, Cristian Adomnitei, pe pagina web a MECT. Ministrul traseaza si liniile directoare ale impartirii banilor: continuarea si sustinerea financiara a tuturor proiectelor care determina crearea cadrului pentru o educatie egala pentru fiecare, sprijinul material adus mediului rural, copiilor defavorizati, preventia abandonului, cresterea salariilor profesorilor, cresterea alocatiei din PIB pentru cercetare - 0,75% in 2008 -, crearea cadrului legal necesar evolutiei si maturizarii sistemului educational.

Batalia pentru scoala in satele din Romania

 Radio Romania Actualitati a difuzat recent o editie speciala  Obiectiv, România dedicata invatamantului preuniversitar. Reporterii RRA au mers in diferite zone din tara, parcurgand 1.800 de kilometri, vizitand zeci de scoli si stand de vorba cu sute de copii si profesori. Ei au realizat astfel o radiografie a invatamantului preuniversitar asa cum se desfasoara el in satele si orasele mici din Romania. La sat, scoala ridica alt tip de probleme: pentru buna parte dintre copii ramane un vis, iar pentru cei mai multi o realitate dura. Realizarea acestei editii speciale a RRA a pornit dintr-o stire adusa de un reporter din judetul Buzau: in timp ce la centru se fac declaratii optimiste privind achizitia de microbuze scolare, mijlocul de transport al unor copii este caruta. In cel mai bun caz, la acesti copii microbuzele vor sosi la sfarsitul lunii decembrie. Va prezentam cateva fragmente din amplul reportaj difuzat de postul public de radio.

Caruta ridicata la rang de Jeep 4X4

Reporter:  Ne-am trezit pe la cinci si jumatate. Mergem spre un sat cu nume ghidus - Maruntisul, parte din orasul Patarlagele, in catunul Manastirea. Zgribuliti, dar zâmbitori, parintii îsi conduc copiii la caruta, mijlocul de transport spre scoala si gradinita pentru vreo 7-8 mogâldete, timide deocamdata. Tabloul inedit se repeta în fiecare zi pe la sapte si un sfert la punctul de întâlnire de la rascruce. Câti copii mai asteptati?

Carutasul:  2.

Reporter:  Si este loc de câti copii?

Carutasul:  14 copii.

Reporter:  Aveti grija de copii? Este drum lung si greu.

Carutasul:  Trebuie sa am. Mergeti cu mine în caruta, sa vedeti.

Reporter:  Mai aveti un pres, ceva, în caruta, sa le puneti copiilor peste picioare sa nu înghete?

Carutasul:  Nu, dar nu este frig în caruta.

Reporter:  Nu am mai fost într-o caruta din copilarie, asa ca ne urcam cu grija la nea Ion Pârlitu, înghesuindu-ne printre cei mici. Ei stau asezati cuminti pe bancutele din lemn, special amenajate pentru confortul lor. Acum avem ocazia sa tragem un ochi împrejur. Deasupra capului suntem protejati de un coviltir în varianta moderna, facut dintr-un material plastic transparent, care împrastie o lumina placuta în interior. Mi se spune ca este atasata imediat cum încep sa scada temperaturile, sa fereasca de ploaie si vânt, si înlaturat pe timp de vara. La jumatatea drumului ni se alatura ultimii 3 pasageri, 2 copii si o bunica, cu aceeasi destinatie, Maruntisul. Si totusi, nu toti copiii care se aduna sunt pasagerii celebrei curse de Maruntisul. În ce clasa esti?

Daniel:  A patra.

Reporter: Cât faci tu pâna la scoala de aici, de acasa?

Daniel:  O oara, doua.

Reporter:  Mergi pe jos?

Daniel:  Da.

Reporter:  Dar nu ai cu ce sa mergi? Uite, copiii dimineata merg cu caruta. Tu de ce nu mergi?

Daniel:  Daca eu sunt dupa-masa, nu am cum sa merg.

Reporter:  Mai sunt copii care merg cu tine?

Daniel:  Da, 4 suntem în total.

Reporter:  Iarna cum este? Se întuneca când va întoarceti de la scoala?

Daniel:  Da.

Reporter:  Nu ti-e frica?

Daniel:  Mi-e frica, dar acum îmi mai iese maica-mea înainte.

Reporter:  Noi am mers în comuna Tisau, unde 8 copii parcurg 14 kilometri zilnic pâna la scoala si într-un sat din Patârlagele, unde alti copii stau strânsi sub coviltirul unei carute. Si v-as mai spune si povestea altor elevi, din comunele Viperesti, Lopatari si Bisoca. Cei din Viperesti traverseaza de 12 ori zilnic apa Buzaului pentru a ajunge la scoala, cu o Dacie veche, adaptata transportului scolar. În toate aceste cazuri vorbim, desigur, despre învatamântul sa îi spunem modern al anului european 2007.

Mecanism greoi de obtinere a fondurilor

Realizator:  (...) In Dolj, la scoala din satul Golfin, ce apartine de comuna Robanesti. În curte, santier. Se construieste o noua cladire si chiar se munceste. Dar tot în curte, undeva în spate, departe, se zareste o cladire care trebuie sa fie toaleta copiilor. De acolo vine în fuga un grup vesel si vorbaret.

Reporter:  Am vazut ca veneati de la toaleta. Aveti toaleta departe, în fundul curtii, încolo.

Elev:  Acolo, ...vai de mama ei! Nu are usi, nu are nimic.

Reporter:  Dar bate vântul pe aici bine.

Elev:  Si la noi în clasa geamurile sunt sparte...

Reporter:  Aoleu, asta este toaleta voas tra?

Elev:  Da.

Reporter:  Dar e o simpla gaura în pamânt...

Eleva:  Mai e acolo una... Acolo e la doamne, si acolo în spate la baieti.

Elev:  Cea de la doamne are o usa (...)

Reporter:  Are e o singura usa. Aici nu este usa.

Eleva: Ne ducem doua si stam în usa.

Reporter:  Unde va spalati pe mâini dupa aceea?

Eleva:  În ligheanul de la burete.

Reporter:  Este un burete cu un lighean de apa în care se uda si acolo va spalati voi pe mâini?

Eleva:  Da.

Reporter:  Directorul scolii era la scoala din centru, de care apartin toate unitatile din satele comunei Robanesti, inclusiv cea din Gofin.

Director scoala:  Pai sa va spun... Am primit bani putini. Eu nu vreau sa-mi critic ministrul, nu vreau sa critic pe nimeni. Directorii nu au cheltuit banii. Primarii nu au cheltuit banii. Eu aici am avut o firma care a lucrat pâna prin 28, sa zicem, septembrie. Mi-a cerut banii. "Nu am bani." "Cum, domnule, nu ai bani?", "N-am, domnule." "Du-te la inspectorat." Stati sa se deschida conturile de la Ministerul de Finante.

Reporter:  Deci e clar, e mecanismul greoi, asta este problema.

Director:  De exemplu, noi am luat de pe Internet... N-am avut Internet la scoala. Trebuie sa ai bani ca sa ai Internet. A trebuit sa bag Internetul si platesc 1,2 milioane numai Internetul, abonamentul. Pai sunt niste bani. (...) Si pâna sa bag Internetul, a durat cam doua saptamâni. Dupa ce am bagat Internetul, trebuie sa înscrii unitatea în sistemul electronic de achizitii publice. Cum sa înscriu? Ce sa stiu? Ca nu stiu câti directori ca mine... Dar eu nu am stiut. Îmi asum responsabilitatea. (...) Îti vine o confirmare ca ai fost înregistrat si îi trimit. Pe urma, pentru certificatul acela digital, iar mai stai 3 zile... Procedura a durat cel putin o saptamana, daca nu 10 zile. Ziseram: 15 cu Internetul, 10, 25. A mers lucrare în sistemul electronic de achizitie. Stai 15 zile dupa aceea, perioada în care depun oamenii ofertele. Dupa 15 zile se desfasoara licitatia. Procesul-verbal, se desfac, se constata... Urmeaza 7 zile, ca nu poti sa faci o evaluare chiar asa...

Reporter:  La Golfin, de exemplu, chiar  se lucra când am trecut acum. Era o echipa destul de numeroasa. Si ce toalete le faceti copiilor acolo? Înauntru sau afara?

Director:  Stiti ca am avut niste musafiri  eu odata acum la (...) Romanesti si mi-au zis: domnule, nu mai merge toaleta sa o faci afara. Fa-o... Pai nu pot sa o fac... Unde fac eu? Daca o fac în cladire, trebuie sa ai scurgere, sa ai canalizare, ca (...), oricât ar fi geamurile acelea de deschise, tot miroase.

Lumina de la moara de apa

Realizator: Ascultatorii vor vizita împreuna cu noi în scurt timp scoala din Livezi, un sat în apropierea municipiului Miercurea Ciuc, cu un loc unde temperaturile de minus 30 de grade sunt ceva firesc iarna. La Livezi se cam traieste asa cam ca în Evul Mediu... Imaginati-va cum este acolo iarna, când zapada atinge si doi, trei metri, pentru ca este pe vârf de munte... Acesti copii uneori sunt siliti sa faca chiar si cinci kilometri pe jos. La vale este mai bine, daca zapada este batatorita se urca pe sanie, însa atunci când se întorc de la scoala este un chin pentru micuti sa duca ditamai sania dupa ei.

Realizator: Practic, dumneavoastra de cine apartineti?

Invatator: De Mihaileni, de comuna. Comuna are patru sate si numai noi suntem sat românesc aici în zona. Avem predare simultana la I-IV si la V-VI tot simultana.

Realizator: Cum e sa lucrezi cu mai multe clase în acelasi timp?

Invatator: Într-adevar, este mai trudit si mai greu pentru ca trebuie sa împart atentia spre trei categorii de vârsta... Trebuie sa le dam activitati independente în timp ce lucram cu ceilalti prin munca directa si alternam. Dupa clase sunt asezati copiii. Aici am clasa a IV-a, clasa a III-a si clasa a II-a.

Realizator: În ce conditii învata ei aici?

Profesor: Noi singurul lucru deosebit de bun pe care îl avem: curentul electric. Avem linia ferata, punctul strategic prin care avem legatura cu Moldova, cu restul tarii, pentru ca drumul ati vazut venind în ce stare e si va dati seama ca la noi masinile se distrug una-doua...

Realizator: Apa curenta...

Profesor: Apa curenta din fântâni numai. În sat. La scoala nu avem. Deci problema cu care se confrunta scoala la ora actuala e apa care ne lipseste, spatiile sanitare, care sunt în exterior.

Reporter: Material didactic aveti?

Profesor: Avem strictul necesar. În ultimul timp am mai primit... La limba româna chiar acum am strâns macese cu copiii, ca sa ne cumparam niste planse care arata foarte frumos, niste cataloage. 400.000 de lei costa 2 planse. În rest, mai confectionez si eu.

Reporter: Mai este un exemplu bun de dat, cel al scolii din Liban, unde nu exista curent electric tras în localitate, dar oamenii de acolo, foarte inventivi, au facut un fel de moara de apa, cu care au reusit sa faca curent electric la usa casei lor si au trimis un fir si catre scoala.

 Raport  MECT: 80% dintre scolile de la tara au toaleta in curte

 Unitatea de  Management a Proiectelor pentru Invatamantul Preuniversitar din cadrul MECT deruleaza Proiectul pentru Invatamantul Rural, care urmareste sa asigure in scolile de la tara profesori mai bine pregatiti, materiale didactice si carti, precum si conditii civilizate in scoala: apa, caldura, grupuri sanitare, mobilier. In cadrul Proiectului au fost elaborate pana acum doua rapoarte, unul in 2005 si ultimul in acest an. Raportul din 2007 a fost realizat pe baza unui esantion reprezentativ format din 142 de scoli din mediul rural, din 39 de judete. Rezultatele arata ca din 2005 si pana in acest an a crescut proportia unitatilor de invatamant cu clase I-VIII care dispun de laboratoare scolare de la 59% la 67%. In 2007, doar 27% dintre scolile din mediul rural au biblioteci (in crestere totusi fata de 2005 cand acestea erau in numai 15% dintre scoli). Nu s-a mai investit in schimb in sali de sport si ateliere scolare.

 In ceea ce priveste conditii igienico-sanitare, raportul Ministerului Educatiei arata ca se mentine numarul foarte redus de scoli cu grup sanitar interior (20%). Putin peste jumatate dintre scoli au instalatie de apa (53%) si in aproape trei sferturi dintre acestea incalzirea se face cu combustibil solid, doar 20% avand centrala proprie. In 2005 nicio scoala de la tara nu avea centrala proprie.

Raportul este pozitiv la capitolul nivelul de satisfactie a elevilor si parintilor, acestia declarandu-se in mare masura multumiti de scoala. Principalele opinii negative sunt exprimate in legatura cu conditiile de invatare (spatiu, mobilier, apa, lumina, curatenie), in vreme ce profesorii se plang de lipsa materialelor didactice.

Un alt aspect problematic este reprezentat de proportia ridicata a personalului didactic suplinitor, considerat un factor de risc: daca in 2005 erau 29% profesori suplinitori, in 2007 numarul acestora a crescut la 31%.

 Elevii din mediul rural au rezultate mai slabe la testarea nationala de la clasa a VIII-a, valoarea ratei de promovare fiind de aproximativ 42%, comparativ cu 68% - valoarea corespunzatoare mediei nationale (mediul urban). Raportul MECT mentioneaza ca aceste rezultate "ridica in continuare serioase semne de intrebare cu privire la calitatea educatiei in mediul rural, cresterea ratei de promovare, implicit scaderea ratei repetentiei, neputand fi interpretate, in mod automat, ca o crestere semnificativa a nivelului de pregatire a elevilor". Cel mai slab pregatiti sunt la matematica (doar 59% dintre sarcinile de lucru fiind rezolvate), iar cel mai bine se descurca la limba romana si la stiintele naturii. (M.S.)

MIRCEA MICLEA

Un sistem care si-a pierdut increderea in reforma

Exista o evolutie a invatamantului romanesc, atat preuniversitar, cat si universitar, in ultima perioada? Spre ce se indreapta?

Invatamantul este un organism prea complex ca sa putem vorbi de o singura linie de evolutie. As mentiona trei evolutii pozitive: 1) din 2005 invatamantul superior romanesc s-a compatibilizat ca structura cu cel european, prin implementarea ciclurilor de studii de tip Bologna; 2) incepand cu 2005 s-au lansat programele de cercetare de excelenta; 3) incepand cu 2007 sunt alocati mult mai multi bani pentru educatie din bugetul public decat in anii anteriori. As sublinia insa perpetuarea unor deficiente majore: 1) ineficienta (avem cele mai slabe rezultate la teste internationale, tip PISA sau TIMSS, in urma Bulgariei, Ungariei sau Lituaniei); 2) calitatea slaba, de la calitatea infrastructurii la deteriorarea calitatii resursei umane implicate in procesul didactic; 3) inechitatea grava din sistemul de invatamant, in special intre scolile de la sat si cele de la oras, intre situatia minoritatilor si majoritate; 4) relevanta foarte scazuta a invatamantului nostru in raport cu indicatorii economiei cunoasterii. Daca politicienii ar reusi sa scape de miopia lor tipica, de a vedea numai pana la primul ciclu electoral, si ar agrea un pact national pentru educatie, am avea sanse sa rezolvam aceste probleme. Daca nu, aceste probleme se vor agrava, iar solutiile ad-hoc vor accentua si mai mult anomia si apatia din sistem.

In mandatul dvs. au fost infiintate cele doua agentii de evaluare a calitatii in educatie. Cat de importanta este calitatea in invatamant?

 Daca un sistem nu are mecanisme eficiente de asigurare a calitatii, toate diplomele si certificatele pe care le ofera sunt decredibilizate, treptat tot sistemul se decredibilizeaza in perceptia publica si face un imens deserviciu absolventilor, reducandu-le sansele pe piata muncii. In 2005 era esential sa punem bazele unui nou sistem de asigurare a calitatii. Fostul CNEAA evalua doar indicatorii minimali de calitate, indicatori centrati dealtfel pe aspecte nerelevante, pe care orice universitate, mai devreme sau mai tarziu, reusea sa ii satisfaca. Rezultatul il vedem acum: avem cel mai mare numar de universitati pe cap de locuitor din Europa, dar cu peformante mult in urma tarilor vecine, ca Polonia si Ungaria, ca sa nu mai vorbim de Europa de Vest. Controlul calitatii trebuie sa fie insa cat mai aproape de locul unde se realizeaza procesele fundamentale de predare, invatare, evaluare, cercetare si conducere, adica in scoli si universitati, de aceea rolul esential in noul sistem de asigurare a calitatii nu il au agentiile, ci comisiile de asigurare a calitatii din interiorul institutiilor de invatamant.

Unde credeti ca se situeaza invatamantul romanesc, din punctul de vedere al calitatii, in raport cu invatamantul din alte tari europene?

In universitatile noastre exista insule de excelenta, catedre sau colective care sunt de nivel international. Din pacate, ele sunt foarte putine si au fost mai degraba rezultatul unor eforturi personale ale unor oameni deosebiti decat rezultatul unor politici la nivel institutional. Ele sunt inconjurate de o mare de mediocritate, care ne trage inapoi si ne face sa fim departe de primele 500 de universitati ale lumii. Daca la nivel de licenta invatamantul nostru e comparabil cu cel european, la nivel de masterat si doctorat diferenta este uriasa. Adica exact in zona care produce cele mai multe efecte pe cercetare si inovare stam cel mai prost. In preuniversitar situatia e foarte proasta la nivelul educatiei timpurii, dar e mai buna la nivel de primar, scade la gimnaziu, iar la nivel de liceu avem diferente dramatice intre licee excelente si cele foarte slabe.

Ati condus comisia speciala de la Cotroceni care a elaborat raportul privind educatia. Care sunt urmarile acestui Raport? Recomandarile din Raport sunt puse in practica?

Raportul are 3 pagini de diagnoza si 27 de pagini de solutii. Acum lucram la operationalizarea acestor solutii si la un calendar de implementare a lor. Din pacate, Raportul nu a produs inca principalul efect pe care il doream: un pact national pentru educatie si cercetare agreat de principalele forte politice. Din nou se vede ca politicienilor le e draga educatia in vorbe, nu in fapte. Pe de alta parte, unele dintre solutiile noastre au fost incorporate in proiectele legislative despre care tot vorbeste Ministerul Educatiei. Din nou se merge doar pe legi, facute in pripa, in loc sa se mearga pe o abordare structurala, ceea ce va compromite si mai mult ideea de reforma in educatie. Mai sper inca in clipa de luciditate a politicienilor, care sa inteleaga diferenta dintre abordarea structurala si carpeala pripita.

Invatamantul romanesc este la ora actuala unul competitiv? Ce ar trebui sa se mai faca in acest sens?

 Varfurile noastre sunt competitive, sistemul in ansamblu nu este competitiv. In Raportul Romania educatiei, Romania cercetarii am prezentat principalele solutii, asa cum au rezultat din analizele comparative fundamentate empiric. Enumar cateva: redefinirea curriculei in functie de competente, nu de continuturi, reforma educatiei timpurii, descentralizarea deciziilor pana la nivelul scolii, regandirea sistemului de formare a personalului didactic si cresterea salariilor din invatamant prin repozitionarea lor fata de PIB-ul pe locuitor, introducerea conducerii de tip corporativ in universitati, portabilitatea granturilor etc. Restructurarea radicala a sistemului necesita masuri pe termen lung, care depasesc mandatul unui ministru sau al unui singur guvern, de aceea o abordare coerenta, bazata pe un pact national e vitala. Abordarile structurale, nu oamenii providentiali pot schimba cu adevarat sistemul.

Cat de mult conteaza calitatea umana a dascalilor, pregatirea lor continua si cat materia/disciplina si programa, pentru a avea un invatamant de calitate si eficient?

Calitatea oamenilor e cea mai importanta. Oamenii buni pot salva un sistem prost, dupa cum oamenii de slaba calitate pot compromite cea mai buna idee. Trebuie, asadar, sa revizuim formarea initiala si continua a cadrelor didactice, selectia pentru cariera didactica, motivarea personalului, daca vrem ca un curriculum modern, centrat pe competente sa dea roade.

Daca ar fi sa caracterizati intr-o fraza starea invatamantului romanesc, care ar fi aceasta?

 Un sistem care si-a pierdut increderea in reforma, si acesta cred ca este cel mai grav lucru. (M.S.)

Comisia prezidentiala:

E importanta educatia timpurie

 Raportul  Comisiei prezidentiale pentru analiza si elaborarea politicilor din domeniile educatiei si cercetarii, dat publicitatii la 6 iulie 2007, considera ca sistemul actual de invatamant are patru mari probleme: este ineficient, nerelevant, inechitabil si de slaba calitate. "El produce insuficienta cercetare si inovare si nu este capabil sa promoveze o Romanie competitiva si prospera", au scris expertii care au elaborat Raportul, propunand o serie de solutii. Potrivit acestora, statul trebuie sa asigure un invatamant generalizat si gratuit timp de 13 ani, de la clasa pregatitoare, pana la sfarsitul liceului. Scolarizarea obligatorie trebuie sa se incheie la 16 ani, varsta legala la care tinerii pot intra pe piata muncii. Comisia prezidentiala propune desfiintarea scolilor de arte si meserii si aparitia a trei tipuri de licee: teoretic, tehnologic si vocational. Propunerea Comisiei prezidentiale este ca, la finalul ciclului primar si al invatamantului obligatoriu, elevii sa fie evaluati la nivel national. Rolul acestor evaluari nu este insa acela de a selecta elevii pentru, ci de a "diagnostica eficienta si calitatea sistemului de invatamant (nu vor exista admisi sau respinsi, ci un anumit punctaj care sa semnifice masura in care elevul a dobandit competentele unui nivel de scolarizare)". Expertii Comisiei au ajuns la concluzia ca statul "a subevaluat si marginalizat sistematic cea mai importanta perioada a educatiei: educatia timpurie", care cuprinde totalitatea activitatilor educative pe perioada 0-6/7 ani si considera ca acesteia trebuie sa i se acorde o atentie deosebita.

 Comisia mai propune, printre altele, ca, in baza unor standarde nationale riguroase de asigurare a calitatii, liceele sa dobandeasca autonomie in stabilirea numarului de locuri si a procedurilor de admitere. O alta critica a Raportului este ca sistemul de invatamant preuniversitar continua sa fie supracentralizat, "aproape ca in vremea socialismului multilateral dezvoltat", scolile neavand nicio posibilitate de a-si construi propriul buget si nicio flexibilitate in cheltuirea banilor. "Alocarea bugetului din asa-numitele «cote defalcate din TVA» se face total netransparent de catre Ministerul Finantelor Publice, pentru acoperirea costurilor, nu pentru atingerea unor tinte educationale clare. Curriculumul la dispozitia scolii este cvasi-inexistent, iar flexibilitatea curriculumului disciplinelor - nula. Scolile nu-si pot angaja propriul personal si nu-l pot concedia, chiar daca este neperformant. Pana si numirea unui director de scoala se face printr-o decizie a ministrului Educatiei", este concluzia specialistilor din Comisie. Ei propun, ca solutie, descentralizarea rapida a sistemului de invatamant pe baza Strategiei adoptate de guvern inca din 2005 si finantarea per elev.

 Pornind de la ideea ca din 1990 si pana in prezent, "orice inceput de reforma a fost suprimat de alt inceput de reforma a urmatorului ministru al Educatiei", Comisia sustine ca daca se doreste cu adevarat o schimbare profunda, este esentiala realizarea unui memorandum pentru un pact national pentru educatie si cercetare. La sase luni distanta de la prezentarea Raportului, acest pact national inca nu s-a realizat. Presedintele Traian Basescu a avut, in data de 29 noiembrie, o incercare de a discuta cu partidele politice realizarea acestuia, dar subiectul a fost pus pe ordinea de zi a intalnirii pe marginea proiectului de vot uninominal in doua tururi de scurtin. La intalnire nu au venit decat PD, PLD, UDMR.

Propunerile MECT, cunoscute in 17 decembrie 

 Dupa mai multe amanari, Ministerul Educatiei va prezenta, in 17 decembrie, proiectul de legi ale educatiei. Pachetul, care contine modificarile aduse la Legea invatamantului preuniversitar, Legea invatamantului superior si Statutul personalului didactic, va fi supus dezbaterii publice, timp de o luna. Ministrul Cristian Adomnitei a anuntat initial ca legile vor ajunge in parlament la data de 1 septembrie. Ulterior a revenit si a propus ca data de intrare in dezbaterea publica sa fie 24 octombrie. A urmat, in aceeasi zi in care a facut anuntul, o alta amanare, motivand ca nu doreste ca dezbaterea publica sa se suprapuna cu referendumul pentru votul uninominal si cu campania electorala pentru Parlamentul European. (M.S.)

 SERBAN IOSIFESCU , presedinte ARACIP

Reforma a fost inconstanta si inconsecventa

Potrivit strategiei sale constitutive, rolul central al Agentiei Romane de Asigurarea Calitatii in Invatamantul Preuniversitar (componenta obligatorie a procesului Lisabona, ca mod de aliniere a

invatamantului romanesc la Spatiul European al Educatiei)  vizeaza managementul calitatii la nivel national, stabilirea standardelor de calitate pentru toate unitatile scolare din invatamantul preuniversitar, de stat si particular.  Evaluarea gradului de functionare a institutiilor de invatamant cuprinde doua etape: autorizarea provizorie si acreditarea. In procesul de autorizare provizorie se monitorizeaza daca oferta educationala este conforma cerintelor legale (sunt cuantificate, de pilda, resursele umane proiectate, sistemul informational, tintele de planificare strategica, prognozele privind rezultatele scolare). Acreditarea se face in functie de anumiti indicatori de reusita, iar dintre acestia cel mai important pare a fi gradul de satisfactie a beneficiarilor directi (elevi, parinti, angajatori) in raport cu oferta educationala oferita. In cei 2 ani de functionare, activitatea ARACIP a urmarit cu prioritate crearea infrastructurii institutionale necesare functionarii unui sistem integrat de asigurare a calitatii in invatamantul preuniversitar. Efortul a vizat formarea expertilor in evaluare si acreditare (pana in prezent fiind formati in jur de 135 de experti), pilotarea si prezentarea spre dezbatere publica a standardelor metodologice de evaluare si acreditare a furnizorilor de educatie. Pana in prezent s-a realizat evaluarea institutionala a peste 400 de unitati scolare de stat si 40 de unitati scolare private, iar dintre acestea doar 8% nu au primit autorizatia de functionare provizorie. (O.M.)

Cum arata ARACIP dupa doi ani? S-a imbunatatit in vreun fel situatia invatamantului preuniversitar romanesc?

ARACIP exista si, cu toate dificultatile inerente oricarui inceput, toti factorii interesati - administratia invatamantului la diferite niveluri, cadrele didactice si organizatiile sindicale, elevii si parintii - au inceput sa tina cont de activitatea noastra. Consideram ca principalele realizari ale acestei perioade sunt: a inceput sa fie acceptata necesitatea sistemelor de management si de asigurare a calitatii, atat la nivel national, cat si la nivelul institutiilor scolare. Nu au mai aparut unitati scolare/niveluri/profiluri sau specializari noi care nu respecta conditiile minime de functionare prevazute in legislatia in vigoare. A fost initiata dezbaterea si a inceput conturarea unui concept comun privind calitatea educatiei.

Ce a insemnat pentru invatamantul preuniversitar din Romania procesul Lisabona? Care a fost impactul sau?

Pentru a raspunde la aceasta intrebare, va rog sa studiati rapoartele ministerului privind starea sistemului national de invatamant, publicate in 2005, 2006 si 2007. Dupa cum se poate usor constata, suntem pe ultimele locuri din Europa la majoritatea indicatorilor. Ca urmare, este nevoie de eforturi sustinute (si de resurse pe masura) pentru recuperarea decalajelor constatate. Procesul Lisabona presupune, ca o conditie obligatorie (toate documentele programatice si recomandarile sustin acest lucru), construirea sistemelor de management si de asigurare a calitatii, atat la nivel de sistem cat si la nivel de furnizor de educatie. Din acest punct de vedere, existenta legislatiei calitatii si a institutiilor responsabile la nivel national (ARACIP si ARACIS) poate constitui o premisa a dezvoltarii sistemice in directiile stabilite la nivel european. La nivel de impact, consider ca nu putem spune mare lucru, intrucat procesul reformator a fost inconstant si inconsecvent, iar impactul unei reforme in educatie poate fi masurat dupa 10-15 ani: daca in perioada 1997-2000, s-a insistat mai mult asupra elementelor de continut (curriculum si manuale, evaluarea performantelor elevilor, managementul unitatilor scolare, inspectia scolara etc.), perioada 2001-2004 a marcat o stagnare a proceselor reformatoare si, in multe cazuri, un recul fata de perioada anterioara (inclusiv prin renuntarea la o serie de initiative sau prin deturnarea lor fata de intentia initiala) in numele unei "stabilizari" a sistemului. In 2005 reforma a fost relansata (repet, pentru invatamantul preuniversitar) in doua directii fundamentale: descentralizarea sistemului de invatamant si asigurarea calitatii educatiei. In 2006 am fost martorii unei noi schimbari de directie: eforturile ministerului (precum si resursele financiare obtinute suplimentar) s-au indreptat, de atunci, cu predilectie, spre infrastructura (constructii, reparatii, dotari etc.) si spre cresterile salariale pentru personalul din invatamant.

Ca atare, activitatea reformatoare a vizat, in ultimii ani, structura de sistem si premisele unei educatii de calitate, in timp ce procesul propriu-zis de educatie (curriculum, programe, manuale, metodologii didactice, evaluarea performantelor) nu a fost abordat decat sporadic (reactiv, ca raspuns la diferite neajunsuri constatate) si fara o viziune de ansamblu asupra a ceea ce asteptam de la scoala (pe diferite niveluri de invatamant, pentru diferite categorii de institutii scolare si de absolventi etc.). In privinta rezultatelor scolare, ele devin relevante mai ales prin comparare, pe baza testarilor internationale. Din acest punct de vedere, rezultatele la testarile internationale, asa cum sunt prezentate in Raportul privind starea sistemului de anul acesta (p. 34-37), indica mai degraba o stagnare in privinta atingerii tintelor procesului Lisabona.

Exista diferente intre elevii de la stat si cei din sistemul privat? Are ARACIP in vizor situatia scolilor private?

Conform datelor Institutului National de Statistica, pentru anul 2004-2005 proportia elevilor care studiaza in invatamantul particular din totalul elevilor variaza foarte mult: circa 13% pentru nivelul prescolar, 0,15% pentru invatamantul primar si gimnazial, 1,2% pentru invatamantul liceal si pentru cel profesional, aproape 50% pentru invatamantul postliceal. Din punct de vedere curricular, nu exista diferente: scolile publice si cele private functioneaza, conform legii, dupa curriculumul national sau alternativ aprobat de catre minister. Exista diferente notabile in privinta ofertei educationale, a resurselor materiale si a logisticii - institutiile private fiind obligate, prin statutul lor si sub amenintarea disparitiei, sa raspunda mai repede si mai bine nevoilor si cererilor clientilor. Marea majoritate a institutiilor private vizitate (pentru autorizare si acreditare) sunt mult mai bine dotate si au o oferta educationala mai bogata si mai adaptata cerintelor clientilor/beneficiarilor decat cele publice. Nu exista date, colectate la nivel national, in privinta rezultatelor elevilor din scolile private la testarile si examenele nationale. ARACIP are atributii privind autorizarea, acreditarea si evaluarea periodica a scolilor private in privinta indeplinirii conditiilor de functionare (stabilite prin standardele de acreditare) si in privinta evaluarii externe a calitatii. In prezent, lucram la actualizarea retelei scolilor particulare - cate mai functioneaza, cu ce niveluri, profiluri si specializari etc. (Octavian Manea)

 AUREL CORNEA, presedinte  FSLI

Criteriile de evaluare nu sunt obiective

 Acum doi ani s-a infiintat ARACIP. S-a schimbat in  vreun fel invatamantul in Romania? Care a fost impactul ARACIP asupra invatamantului romanesc?

 Nu, categoric nu. Invatamantul romanesc nu s-a schimbat, ci, din contra, as spune ca s-a birocratizat. Deci infiintarea ARACIP, din punctul nostru de vedere, al cadrelor didactice si chiar al managementului de la nivelul nivelul unitatilor scolare, a adus un plus de documente scolare. In opinia noastra, multe dintre ele inutile pentru bunul mers al activitatii de instructie si educatie intr-o unitate de invatamant.

Sindicatele si-au exprimat la inceput scepticismul, pe argumentul ca fara o finantare adecvata nu se poate creste calitatea invatamantului in Romania. S-a modificat pozitia initiala?

 Categoric nu. Dupa cum stiti, Federatia Sindicatelor Libere din Invatamant a fost una care a actionat constant pentru o finantare corespunzatoare a unitatilor de invatamant. A fost una dintre cerintele pentru care noi am strans peste 200.000 de semnaturi, in vederea promovarii unei initiative legislative de acordare a minimum 6% din PIB, inca de acum doi ani. Aceasta initiativa legislativa a trecut de Camera Deputatilor, dar a ramas blocata la Senat. In momentul de fata suntem fericiti ca actuala guvernare a ajuns sa acorde 6% din PIB pentru invatamant. Deci noi dorim bani pentru scoala, asa cum dorim bani pentru salarizare si un trai decent. Ideea ARACIP, din punctul nostru de vedere, a fost aceea de a organiza un sistem unitar national de evaluare a unitatilor de invatamant, a profesorilor si elevilor. Din pacate, criteriile de evaluare nu sunt inca cele obiective. Nu sunt niste criterii care sa aiba la baza progresul scolar si in cariera, ci, dupa cum am spus, sunt mai mult bazate pe o serie intreaga de documente care reflecta administrativ, si nu riguros ceea ce se intampla la nivelul unei scoli.

Mai reprezinta calitatea invatamantului o problema? Si daca da, care ar fi una dintre solutiile de ameliorare?

 In mod cert, calitatea invatamantului reprezinta o prioritate si pentru FSLI este categoric problema numarul 1. Ca sa avem un invatamant de calitate, in opinia noastra trebuie sa avem toate compartimentele reformei corelate si dezvoltate unitar. Apreciem ca prima veriga care nu este inca rezolvata este cea a stabilirii finalitatilor de ciclu si cea al disciplinelor de invatamant. Concomitent trebuie sa vedem si care sunt competentele, pentru ca si aici avem probleme. A doua veriga este aceea a sistemului de evaluare si trebuie continuat cu stabilirea unei curricule adecvate, pentru a raspunde standardelor pe care noi le dorim. Intreaga discutie trebuie finalizata cu manualele alternative, care trebuie sa ajunga sa se refere nu la un continut diferentiat, ci la metoda de predare. (O.M.)

Pagini realizate de Marilena Stancu