Pe aceeași temă
Inițial, MIșa a spus, invocând directiva europeană, că este ”pentru toţi angajaţii pentru companiile la care au lucrat si au intrat în insolvenţă. Se doreşte asigurarea angajatului în situaţia în care angajatorul nu i-a plătit contribuţiile şi intră în insolvenţă".
Pentru că, într-adevăr, așa prevede o deciziei a comisiei economice a Comisiei Europene. Numai că aplicarea ei e făcută strâmb, doar responsabiltiatea este aruncată la CE. Pentru ca apoi să revină și să recunoască faptul că doar 10% din această taxă se duce la cei afectați de insolvență, pentru că ”din 2 %, 90% merge la bugetul de stat pentru a acoperi diferite destinaţii în funcţie de soluţiile bugetare, şi 10 % către sprijinirea tuturor salariaţilor care se pot confrunta cu o situaţie în care angajatorul intră în insolvenţă şi nu le achită obligaţiile angajaţilor, fiindu-i afectată pensia. 90% va fi venit la bugetul de stat şi va avea ca destinaţia plata către anumite obligaţii sociale”.
”Diferite destinații în funcție de soluțiile bugetare” - termen extrem de cuprinzător, pe cât de vag. În care ”obligații sociale” este termenul cheie cu privire la aceste ”destinații”.
"E vorba de o contribuţie de solidaritate socială, nu e taxă nouă. În baza legii 200 din anul 2006, există un fond de sprijinire a salariaţilor pentru care angajatorul nu plăteşte contribuţii. Există, de asemenea, o directivă europeană, o decizie a Consiliului, nr. 80/987 a Comisiei Economice Europene, care reglementează instituirea unui fond pentru toţi angajaţii pentru companiile la care au lucrat si au intrat în insolvenţă. Se doreşte asigurarea angajatului în situaţia în care angajatorul nu i-a plătit contribuţiile şi intră în insolvenţă", a declarat ministrul Finanţelor, Ionuţ Mişa, citat de România liberă.
Ministrul susţine că poate fi stabilită orice valoare, iar directiva europeană nu prevede un procent fix.
"Acest 2% nu înseamnă integral fondul de salarii. O parte se va continua ca venit la bugetul de stat, ca ulterior de la bugetul de stat să fie acoperite financiar pentru partea de sănătate şi pentru asigurări sociale. Din 2 % ,90 % merge la bugetul de stat pentru a acoperi diferite destinaţii în funcţie de soluţiile bugetare, şi 10 % către sprijinirea tuturor salariaţilor care se pot confrunta cu o situaţie în care angajatorul intră în insolvenţă şi nu le achită obligaţiile angajaţilor, fiindu-i afectată pensia. 90% va fi venit la bugetul de stat şi va avea ca destinaţia plata către anumite obligaţii sociale", spune Mişa.
Măsura ar urma să fie aplicată începând cu 1 ianuarie 2018, fiind în circuitul de avizare, urmând a fi postată pe site în perioada următoare, a explicat Mişa, precizând că toate ţările din UE aplică acest procent.
Nemulțumit de modul în care au fost titrată vestea în presă, MIșa a revenit cu explicații detaliate și într-un comunicat de presă.
”Contribuția pentru solidaritate socială nu este o taxă nouă, ci o contribuție socială corelată cu măsura privind reducerea numărului contribuțiilor sociale și cu necesitatea asigurării prestațiilor sociale de care beneficiază salariații în conformitate cu principiile care stau la baza sistemelor de asigurări sociale, cum ar fi principiul contributivităţii și cel al solidarităţii sociale.
Contribuția se plătește la bugetul de stat și se datorează de către angajatori la fondul brut de salarii, fiind destinată alimentării Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale și asigurării necesarului pentru plata prestațiilor din domeniul asigurărilor sociale de care beneficiază salariații, cum ar fi indemnizațiile pentru șomaj, indemnizațiile primite pentru concediile medicale sau cheltuielile pentru accidente de muncă și boli profesionale. Nivelul contribuției este stabilit astfel încât să asigure necesarul pentru plata prestațiilor sociale de care beneficiază salariații.
În ceea ce privește Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, obligativitatea constituirii acestuia este instituită prin Legea nr.200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, cu modificările ulterioare, care transpune Directiva Consiliului nr.80/987/CEE privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la protecţia salariaţilor în cazul insolvabilităţii angajatorului, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr.L283 din 28 octombrie 1980, cu modificările aduse prin Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr.2002/74/CE, publicată în Jurnalul Oficial nr. L270 din 8 octombrie 2002.
Din Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale se asigură plata salariilor în situația în care angajatorii intră în insolvență, în limita a 3 salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat.”
