Pe aceeași temă
Burghezia bolşevic-liberală nu fură numai statul... ne fură şi pe noi, în măsura în care statul ne aparţine.
Dragă Ștefan Racoviţă, aş putea împărţi obiecţiile pe care mi le faci în două categorii: unele de natură terminologică, altele de fond. Astfel, îmi faci o obiecţie în marginea „Războiului Rece“. Ai dreptate, în sens larg, Războiul Rece a durat până în 1991. Eu aş spune chiar că nu a încetat niciodată: disuasiunea nucleară continuă, iar Rusia şi Statele Unite continuă să fie pe poziţii diferite în multe subiecte (vezi, actualmente, Siria). Dar Războiul Rece în sens strict a fost acea perioadă, despre care şi dumneata îţi aminteşti, când nu existau nici convenţie, nici dialog şi un conflict grav putea izbucni oricând. Această tensiune nereglementată a încetat după criza rachetelor din Cuba, datorită fermităţii lui J. Kennedy. După aceea a apărut „destinderea“. O nouă agravare a apărut odată cu invazia Afganistanului de către URSS, în 1979. Dar, de data asta, URSS era în netă decadenţă. În fine, nu ăsta e subiectul. Dar ideea „convergenţei celor două sisteme“ a apărut după încetarea acelei stări de nondialog, adică tocmai în perioada „destinderii“. Astfel, nu văd ce te contrariază în afirmaţia mea, fiindcă reiei definiţia d-lui Aligică, pe care aş putea-o contrasemna.
În ce priveşte termenul „neoliberalism“, nu aş fi îndrăznit să ţin un curs de istoria ideilor politice, dar este evident că este vorba de ceea ce se numeşte azi „neoliberalism“, adică acel „slogan“ care nu este unul, ci chiar un termen definitoriu pentru fetişismul Pieţei, ridicat după anii thatcherismului la o putere nemaivăzută. Toată lumea ştie despre ce vorbesc, inclusiv dumneata, cum reiese din textul pe care l-ai scris.
Referindu-mă la burghezia bolşevic-liberală, pe care am impresia că amândoi o condamnăm, dumneata susţii că ea fură doar statul. Ea nu fură numai statul... ne fură şi pe noi, în măsura în care statul ne aparţine. Dar ea este şi plutonul local al neoliberalismului mondial, care profită de politica furtului generalizat, de reaua voinţă a clasei neobolşevic-liberale de a moderniza România, de a promova creaţia ştiinţifică, tehnică etc. Acest „pluton“ este doar reprezentantul român al unei situaţii care convine perfect lumii dezvoltate. O mulţime de industrii valabile din România au fost lăsate să cadă pentru că ofereau pe piaţa internaţională o marfă corectă şi ieftină! Iar românii au cumpărat tehnologie avansată, dar de produs au produs prea puţin. Ăsta este adevărul, că ne place sau nu. După ce au fost slugile URSS, slugile lui Ceauşescu, acum noua ciocoime îi serveşte cu fidelitate fanariotă pe stăpânii din Occident!
Eu fac parte din acea categorie de oameni care cred că ar trebui reformat capitalismul. O crede şi marele industriaş N. Hayek (pe care l-am citat în articolul meu Vremuri grele) şi Klaus Schwab, fondatorul Forului Davos, care nu sunt troţkişti sau stângişti. (Forul Davos de anul ăsta tocmai temei reformei capitalismului a fost consacrat.) Ce cred eu? Că trebuie să înceteze sistemul „economiei de cazinou“ şi atotputerea băncilor. Puterea trebuie să fie a creatorilor de bunuri, de sus şi până jos! Iar România trebuie să devină creatoare şi productivă.
Acum, în ce priveşte legea sanitară, eu am spus că situaţia este foarte gravă, iar dumneata spui că este dezastruoasă. Simt că am putea ajunge la un compromis! În principiu, legile sunt elaborate de guverne (devin „proiecte de lege“), apoi sunt discutate de parlament pentru a fi votate şi a deveni „legi“. Dar proiectul deja trebuie să aibă o anumită consistenţă pentru a putea fi prezentat, mai ales dacă parlamentul este „incompetent“, cum îl califici dumneata (şi nu sunt departe de-a te aproba). Eu sper că îi va fi prezentat parlamentului ăsta, bun, rău, cum o fi, un proiect cu mai puţine găuri. Este regretabil să spui că proiectul de lege a fost contestat doar de „indignaţi“.
Chiar d-l Băsescu a spus, retrăgând-o, că proiectul nu place nimănui. Și mai ales milioanelor de bolnavi.
Că un mai bine va veni de la românii din Occident, siliţi de criză să se întoarcă în Patrie, sau de la o categorie de oameni care există şi în ţară, dar consituie un fel de „majoritate tăcută“, nu ştiu. Poate şi de la unii, şi de la alţii. Când spuneam că va veni „din afara sistemului“, mă refeream la o categorie diferită de neociocoimea care este şi la putere, şi în opoziţie azi. Și chiar de la o parte dintre cei antrenaţi în sistem, din naivitate sau chiar din dorinţa de a face binele.
P.S. Cuvântul „alchimism“ nu există în româneşte. //
