Pe aceeași temă
Comisia Europeana arata ca monitorizarea va continua si anul urmator, un nou raport fiind anuntat pentru finalul anului 2018.
Fragmente din Raportul MCV:
Cu toate acestea, în ciuda angajamentului asumat de Guvern de a încerca finalizarea MCV cât mai curând posibil, progresele referitoare la abordarea recomandărilor MCV din ianuarie 2017 au fost afectate de situația politică. Într-o perioadă de nouă luni de la raportul din ianuarie 2017, în România s-au succedat două guverne, în timp ce tensiunile crescânde dintre puterile statului (Parlament, Guvern și sistemul judiciar) au îngreunat tot mai mult cooperarea dintre acestea.
În plus, progresele și rezultatele bune pe care instituțiile judiciare au continuat să le înregistreze în lupta împotriva corupției au fost în mare parte puse sub semnul întrebării de evenimente precum adoptarea în ianuarie 2017 de către Guvernul anterior a unei ordonanțe de urgență a Guvernului vizând dezincriminarea anumitor infracțiuni de corupție, cum ar fi abuzul în serviciu, și a unei propuneri de act normativ vizând grațierea. Aceste măsuri au fost contestate prin proteste pe scară largă în întreaga țară. Deși ordonanța de urgență a fost abrogată de Guvern și, de asemenea, de Parlament, în urma acestor evenimente au rămas îndoieli în spațiul public.
O altă controversă a apărut, de asemenea, o dată cu discuțiile privind propunerile de revizuire a legilor justiției începând cu sfârșitul lunii august. Atunci când a fost consultat, Consiliul Superior al Magistraturii a respins de două ori proiectele de modificări, identificând aspecte precum independența sistemului judiciar. Președintele României și societatea civilă au exprimat, de asemenea, preocupări. A fost emisă și o petiție prin care se solicita respectarea avizului emis de Consiliul Superior al Magistraturii, semnată de o majoritate a magistraților din România. Cele trei legi ale justiției, care datează din 2004, reglementează statutul judecătorilor și al procurorilor, precum și organizarea și funcționarea instanțelor, a parchetelor și chiar a Consiliului Superior. Acestea au un impact direct asupra independenței sistemului judiciar și a sistemului de justiție în sens mai larg; legile ca atare au reprezentat un element important în evaluarea pozitivă efectuată de către Comisie în luna ianuarie. Unele dintre modificările propuse vizau aspecte precum rolul Inspecției Judiciare și răspunderea personală a magistraților, precum și numirea procurorilor de rang înalt: aspecte care afectează independența sistemului judiciar și ale căror modificări au ridicat întrebări cu privire la necesitatea de a reexamina raportul de evaluare din ianuarie 2017 cu privire la progresele înregistrate în legătură cu independența sistemului judiciar. Reacția negativă puternică din partea sistemului judiciar și din partea unor părți ale societății civile s-a concentrat în special asupra chestiunii referitoare la independența sistemului judiciar.
Controversa actuală privind legile justiției va fi un test important cu privire la măsura în care interesele legitime ale părților interesate din domeniul judiciar și ale altor părți interesate au ocazia să fie exprimate și sunt luate suficient în considerare, în cadrul deciziilor finale.
Capacitatea Guvernului și a Parlamentului de a asigura un proces legislativ deschis, transparent și constructiv cu privire la legile justiției va fi esențială. În general, un proces în care independența sistemului judiciar și punctul de vedere al acestuia sunt apreciate și luate în considerare în mod corespunzător, și în care se ține seama de avizul Comisiei de la Veneția, reprezintă o condiție prealabilă pentru sustenabilitatea reformei și este un element important în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor de referință stabilite prin MCV.
Criticile la adresa sistemului judiciar si a hotărârilor judecătorești rămân o caracteristică problematică în cadrul dezbaterilor publice. Acest lucru este în contradicție cu constatările pozitive ale Comisiei cu privire la rolul magistraturii în ceea ce privește continuarea reformei, susținute de Consiliu10, precum și cu necesitatea de a respecta independența sistemului judiciar. Acceptarea și respectarea hotărârilor judecătorești definitive și faptul de a le permite magistraților să își facă datoria în mod neîngrădit sunt esențiale, inclusiv pentru a satisface condiția prevăzută în raportul din ianuarie.
Comisia intenționează, către sfârșitul anului 2018, să publice un nou raport privind progresele înregistrate și este pregătită să acorde asistență suplimentară pentru a ajuta România să pună în aplicare recomandările restante în vederea consolidării ireversibilității progreselor și pentru a pune astfel capăt mecanismului.
Obiectivul de referință nr. 1: Independența sistemului judiciar și reforma sistemului judiciar
.1. Numirea procurorilor sefi
”Comisia de la Veneția a recunoscut faptul că există modele diferite în ceea ce privește numirea în funcția de procuror general (sau numirea în posturi de procuror de rang înalt similare). Cu toate acestea, ea a subliniat necesitatea unui echilibru adecvat „de așa natură încât acesta să câștige încrederea publicului și respectul magistraților și al practicienilor dreptului.” Rolul Președintelui și competențele ministrului de justiție de selecție a candidaților au făcut parte din dezbatere, la fel ca și măsura în care aceeași procedură de numire și de revocare din funcție s-ar aplica la niveluri de conducere inferioare din cadrul organelor de urmărire penală.
Recomandarea din luna ianuarie a precizat necesitatea de a recurge la sprijinul Comisiei de la Veneția pentru a încheia această dezbatere de lungă durată. Rămâne de îndeplinit solicitarea cuprinsă în recomandare, conform căreia România ar trebui să ceară avizul Comisiei de la Veneția.
Punerea în aplicare a acestei recomandări va trebui, de asemenea, să asigure garanții corespunzătoare în ceea ce privește transparența, independența și sistemul de control și echilibru al puterilor în stat, chiar dacă decizia finală ar aparține în continuare nivelului politic.
2. Codul de conduita
De la ultimul raport MCV, criticile din mass-media la adresa sistemului judiciar și a magistraților au fost deosebit de vehemente. Acest lucru confirmă validitatea recomandărilor de a se asigura faptul că se iau măsuri pentru a se descuraja comportamentele ce pot duce la provocări deschise la adresa independenței justiției și a autorității hotărârilor judecătorești. S-a încercat soluționarea acestor situații prin intermediul Consiliului Superior al Magistraturii și prin acțiuni în justiție individuale introduse de magistrați.
Acest fapt subliniază recomandarea privind un cod de conduită pentru parlamentari care ar include dispoziții referitoare la respectarea independenței sistemului judiciar.
Parlamentul a adoptat un cod de conduită la 11 octombrie 2017. Prin urmare, următorul pas va fi de a vedea modul în care codul are un efect practic în ceea ce privește definirea acțiunilor care ar depăși limitele stabilite de acesta și a măsurilor care se iau în cazul în care aceste limite sunt depășite. De exemplu, ar fi de așteptat ca, ori de câte ori Consiliul Superior al Magistraturii condamnă declarațiile unui parlamentar care critică un magistrat sau sistemul judiciar, să existe o acțiune subsecventă clară în cadrul Parlamentului pentru a evalua dacă a fost încălcat codul.
3. Codul penal și Codul de procedură penală
Parlamentul nu a adoptat până în prezent niciunul dintre proiectele de modificări propuse de Guvern în 2016, care fuseseră rezultatul unor ample consultari cu sistemul Tariceanu.
Cu toate acestea, Parlamentul a adoptat alte modificări ale Codului penal, în special cele care au drept efect dezincriminarea conflictului de interese.
Succesiunea rapidă a deciziilor Curții Constituționale prin care se declarau neconstituționale dispoziții din coduri a sporit provocările la adresa stabilității. Ministerul Justiției a început să abordeze acest aspect prin consultări cu sistemul judiciar, cu profesiile juridice și cu societatea civilă, iar Guvernul și-a exprimat intenția de a adopta modificările relevante. Cu toate acestea, niciuna dintre modificările propuse nu a fost încă transpusă în modificări legislative și aceste întârzieri pot duce la interpretări divergente. Un răspuns rapid și coerent la necesitatea de a adapta legislația pentru a reflecta deciziile Curții Constituționale ar trebui să constituie o prioritate absolută, fără a compromite calitatea pregătirii modificărilor.
4. Transparența și predictibilitatea procesului legislativ pentru legislația privind reforma sistemului judiciar și lupta împotriva corupției
De la raportul din ianuarie, au existat o serie de cazuri care au dat naștere unor preocupări cu privire la transparența și predictibilitatea procesului legislativ, indiferent dacă acesta este inițiat de Guvern sau de Parlament. Parlamentul a adoptat mai multe măsuri și modificări cu privire la care nu s-au organizat consultări sau dezbateri publice sau oportunitatea de a contribui la acestea a fost redusă. Au fost introduse alte propuneri problematice și necoordonate, și, deși multe nu înregistrează niciodată progrese în cadrul procesului parlamentar, faptul că acestea rămân pe agenda discuțiilor parlamentare introduce un grad important de incertitudine: printre exemplele în acest sens se numără Legea privind grațierea sau cea privind răspunderea magistraților.
Societatea civilă a avut, de asemenea, un cuvânt important de spus pentru a sublinia eventualele consecințe pentru reforma sistemului judiciar și lupta împotriva corupției. Controversa actuală privind legile justiției va fi un test important cu privire la măsura în care interesele legitime ale părților interesate din domeniul judiciar și ale altor părți interesate au ocazia să fie exprimate și sunt luate suficient în considerare, în cadrul deciziilor finale.
Obiectivul era instituirea unui proces de modificare previzibil, asigurând dezbateri și consultări publice. Parlamentul a preluat această idee și, la începutul lunii octombrie, a creat o comisie parlamentară specială pentru sistematizarea, unificarea și asigurarea stabilității legislative în domeniul justiției.
Pentru punerea în aplicare a recomandării 4, această comisie va trebui să își demonstreze capacitatea de a consolida încrederea între Parlament, Guvern și autoritățile judiciare și de a facilita cooperarea constructivă cu privire la actele legislative cheie. Comisia are oportunitatea de a soluționa incertitudinea cu privire la coduri, care stă la baza recomandării 3, prin adoptarea consensuală a modificărilor, astfel încât să se mențină progresul generat de reformele acestor patru coduri. Comisia ar putea, de asemenea, să contribuie la asigurarea unui proces coerent pentru a oferi securitate juridică în urma deciziilor Curții Constituționale.
5. Transparența și responsabilizarea Consiliului Superior al Magistraturii
Consiliul și-a început activitatea în noua componență la 6 ianuarie 201720. Acesta a trebuit să facă față unor circumstanțe dificile. Cu toate acestea, a demonstrat că este pregătit să ia decizii dificile prin avizele negative emise cu privire la Ordonanța Guvernului în februarie și, respectiv, cu privire la modificările aduse legilor justiției în septembrie și noiembrie. Consiliul s-a confruntat, de asemenea, cu necesitatea de a apăra independența și reputația magistraților, în special a procurorilor, și cu complicația rezultată în urma primirii repetate de plângeri disciplinare sau manageriale împotriva acelorași magistrați din partea altor puteri ale statului. Prin urmare, se poate considera că CSM și-a îndeplinit sarcinile și a demonstrat soliditatea și reziliența instituției.
Pe baza unei analize a recomandărilor 1-7, Comisia consideră că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a îndeplini obiectivul de referință nr. 1. Au avut loc mai multe evoluții pozitive, în special în ceea ce privește codurile de conduită, Codul civil și Codul de procedură civilă, precum și măsurile luate pentru punerea în aplicare a Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar și în ceea ce privește activitățile Consiliului Superior al Magistraturii în noua sa componență. Cu toate acestea, situația politică și propunerile legislative care riscă să aibă un impact negativ asupra reformei au încetinit realizarea de progrese. Analiza recomandărilor evidențiază mai multe inițiative și procese care, dacă vor fi puse în aplicare, vor oferi posibilități promițătoare pentru România de a relua rapid progresele în cadrul obiectivului de referință nr. 1.
3.3 Obiectivul de referință nr. 3: Combaterea corupției la nivel înalt
Recomandarea 10: Adoptarea unor criterii obiective pentru luarea și motivarea deciziilor de ridicare a imunității parlamentarilor pentru a se asigura faptul că imunitatea nu este folosită pentru a se evita cercetarea și urmărirea penală a infracțiunilor de corupție. De asemenea, Guvernul ar putea avea în vedere modificarea legii pentru a limita imunitatea miniștrilor la perioada mandatului. Aceste măsuri ar putea fi luate cu ajutorul Comisiei de la Veneția și al GRECO21. Parlamentul ar trebui să instituie un sistem de raportare periodică referitoare la deciziile adoptate de camerele sale cu privire la solicitările de ridicare a imunității și ar putea organiza o dezbatere publică astfel încât Consiliul Superior al Magistraturii și societatea civilă să poată reacționa.
Recomandarea 10 se referă la responsabilizarea Parlamentului în deciziile sale referitoare la cererile din partea organelor de urmărire penală de a autoriza măsuri preventive, cum ar fi percheziții sau arestări, și la cereri de autorizare a anchetării parlamentarilor, atunci când aceștia ocupă sau au ocupat funcția de ministru (denumită în continuare „ridicarea imunității”). Rapoartele anterioare privind MCV au evidențiat faptul că astfel de decizii fuseseră considerate de opinia publică drept încercări de a limita sau a evita anchetarea și urmărirea penală a infracțiunilor de corupție. Prin urmare, elaborarea unor criterii pentru a decide cu privire la astfel de cereri din partea organelor de urmărire penală este o modalitate de a putea demonstra că deciziile au o bază obiectivă.Pe baza orientărilor din partea Comisiei de la Veneția și a GRECO.
Trei cereri recente de ridicare a imunității unor parlamentari au fost respinse. În încercarea de a îmbunătăți transparența, Camera Deputaților a început să facă publice, înainte de votul în plen, argumentele Comisiei juridice în favoarea respingerii sau a aprobării acestor cereri. În două cazuri, argumentul în favoarea respingerii invocat de Comisia juridică a fost că faptele nu au niciun temei juridic — cu toate că partidele de opoziție au contestat acest lucru pe motiv că numai judecătorii pot evalua dacă o persoană a comis o infracțiune. Comisia salută faptul că se ia în considerare nevoia unei mai mari transparențe cu privire la acțiunile întreprinse în urma cererilor formulate de organele de urmărire penală, dar consideră că sunt necesare eforturi suplimentare cu privire la recomandarea 10. Ea își reiterează recomandarea de a solicita asistență Comisiei de la Veneția și GRECO, care sunt în măsură să ofere o expertiză valoroasă referitoare la practicile în acest domeniu.
În raportul din ianuarie, Comisia a precizat clar că slăbirea sau diminuarea domeniului de aplicare al infracțiunii de corupție sau provocările majore la adresa independenței și eficacității Direcției Naționale Anticorupție ar constitui un pas înapoi.
Comisia consideră că sunt necesare eforturi suplimentare cu privire la recomandarea 10. În general, o evaluare pozitivă a progreselor realizate în cadrul obiectivului de referință nr. 3 se bazează pe o Direcție Națională Anticorupție independentă, care să fie în măsură să își desfășoare activitățile cu toate instrumentele pe care le are la dispoziție și să continue să înregistreze rezultate. În rapoartele anterioare, faptul că Direcția Națională Anticorupție a continuat să înregistreze rezultate în ciuda faptului că s-a confruntat cu o presiune puternică a fost menționat drept un semn de sustenabilitate. Din acest motiv, Comisia nu a făcut decât o singură recomandare în cadrul obiectivului de referință nr. 3. În cazul apariției unor presiuni cu efecte negative asupra luptei împotriva corupției, Comisia s-ar putea vedea obligată să reevalueze această concluzie.
4. CONCLUZIE
În cursul perioadei de nouă luni de la raportul din ianuarie 2017 în care s-au stabilit principalele recomandări pentru îndeplinirea tuturor obiectivelor de referință cuprinse în MCV, s-au realizat progrese cu privire la o serie de recomandări, în special recomandarea 8, care a fost pusă în aplicare în mod satisfăcător, și, sub rezerva aplicării practice, cu privire la recomandările 2, 7 și 12. Deși punerea în aplicare a unora dintre recomandări progresa bine, în cursul anului 2017 avântul reformelor s-a pierdut în ansamblu, ceea ce a încetinit punerea în aplicare a recomandărilor rămase și, de asemenea, a generat riscul redeschiderii unor aspecte care fuseseră considerate ca fiind îndeplinite în raportul din ianuarie 2017. Provocările la adresa independenței sistemului judiciar și punerea acesteia sub semnul întrebării au reprezentat, de asemenea, un motiv persistent de îngrijorare.
Pe această bază, deși progresele înregistrate au adus unele obiective de referință mai aproape de îndeplinire, Comisia nu poate încă să concluzioneze că, în această etapă, vreunul dintre obiectivele de referință este îndeplinit în mod satisfăcător. Comisia rămâne de părere că, prin cooperarea loială între instituțiile statului, printr-o orientare politică ce menține cu fermitate realizările anterioare și prin respectarea independenței sistemului judiciar, România va fi în măsură, în viitorul apropiat, să pună în aplicare recomandările restante din cadrul MCV.
Comisia invită România să pună în aplicare acțiunile necesare și să îndeplinească toate recomandările și, către sfârșitul anului 2018,va publica un nou raport privind progresele înregistrate.
