Pe aceeași temă
Si a fost si marele discurs prezidential in parlament! Rostit chiar in prima zi a saptamanii, luni 9 martie, el a declansat patimi politice pe care le speram adormite odata cu constituirea coalitiei PSD–PD-L. Ostilitatile au fost deschise de Mircea Geoana, care nici macar nu a asteptat sa auda ce avea de zis presedintele pentru a-l ataca intr-un interviu publicat in Gandul taman luni (ce coincidenta!). Evident, domnul Geoana a dorit sa saboteze demersul prezidential si sa orienteze dezbaterea publica in folosul propriu. Mesajul sau si al pesedistilor din subordine, bine amplificat de televiziunile zise de stiri, poate fi rezumat dupa cum urmeaza: 1. Un acord cu FMI este nefast pentru Romania pentru ca va duce la saracirea populatiei; 2. PSD se lupta pentru drepturile „oamenilor simpli“, in timp ce guvernul Boc negociaza „pe furis“ cu FMI in dauna lor.
Desi este probabil tardiv, ne facem datoria sa amintim ca tema discursului presedintelui Basescu a fost, de fapt, nevoia de reforma – in administratie, in finante, in sanatate si in justitie –, o componenta a acestei reforme fiind eliminarea risipei banului public. Despre un posibil acord cu FMI, cerut de fapt de UE, s-a vorbit abia spre final, in contextul deficitelor bugetare si de cont curent mostenite de la fostul guvern, care nu vor putea fi finantate de banci din cauza crizei financiare internationale. Argumentele presedintelui au fost ignorate insa in simulacrul de dezbatere de la televiziunile mogulilor, care au prezentat cu rea-credinta perspectiva unui acord cu FMI (a se vedea emisiunea lui Razvan Dumitrescu de miercuri, 11 martie). Nu au contat nici declaratiile lui Mihai Tanasescu, nici cele ale fostilor premieri Petre Roman si Adrian Nastase, care au explicat ca uneori este nevoie de un acord cu FMI, asa cum s-a intamplat in timpul guvernarii Nastase, cand, datorita respectarii rigorilor Fondului, Romania a putut indeplini criteriile de performanta necesare admiterii in UE. Intr-un gest extrem de ostil, Mircea Geoana a descins miercuri la guvern pentru a-l acuza pe premierul Boc ca negociaza cu FMI fara mandat politic. Cine ar fi trebuit insa sa-i dea acest mandat, daca parlamentul nu are a se amesteca in deciziile financiare ale guvernului, dupa cum insusi liderul PSD declara in Gandul?
Cum Emil Boc a declarat impaciuitor ca discutia cu Mircea Geoana a fost civilizata, in ciuda declaratiilor belicoase ale interlocutorului sau, singurul care i-a dat o replica taioasa presedintelui Senatului si a cautat sa aduca dezbaterea in termeni economici a fost Traian Basescu: luni, la TVR, seful statului l-a ironizat pe domnul Geoana, pornind de la neinspirata sa glumita despre centura de castitate pe care ne-ar impune-o FMI; i-a reprosat ca nu are „bun-simt“ pentru ca uita ca, fara ajutorul sau, PSD nu ar fi ajuns la guvernare, ceea ce l-ar fi costat functia de presedinte al partidului; si a calificat drept „nefericita“ dorinta lui Mircea Geoana de a candida la presedintie.
Nefericita sau nu, aceasta dorinta s-a dovedit a fi motorul atitudinii agresive a presedintelui PSD, care a demonstrat ca intelege sa foloseasca participarea la guvernare ca pe o parghie de presiune in vederea atingerii propriului scop electoral si ca nu este, nu a fost si nu va fi niciodata tulburat de vreun sentiment de gratitudine fata de Traian Basescu. Mai mult, duminica seara, Mircea Geoana a facut turul televiziunilor aliate, declarand la Prima TV ca „zece ani cu Traian Basescu este mult, mult prea mult pentru Romania“ si la Realitatea TV ca presedintele „si-a epuizat potentialul de schimbare pozitiva“ si ca „in decembrie trebuie sa plece“.
Daca problema gratitudinii nu ne priveste, in schimb, sabotarea unui acord cu FMI s-ar putea sa ne afecteze pe toti. Or, dupa unele surse, pesedistii au de gand sa fie atat de intransigenti fata de cerintele expertilor FMI incat acordul sa esueze. Deja ministrul Muncii, Marian Sarbu, a declarat ca nu va permite FMI sa inghete pensiile si salariile. Strategia partidului este de fapt aceeasi ca pe vremea guvernului Tariceanu: supralicitarea cerintelor sociale, indiferent de costurile acestora si de efectele nefaste asupra economiei reale. Si aceasta pentru ca PSD nu intelege sa renunte la pomenile electorale, iar PD-L este incapabil sa-i dea o replica viguroasa. Interesant este ca fostul premier, Calin Popescu Tariceanu, i-a tinut isonul lui Mircea Geoana, lamentandu-se ca „nu si-ar fi inchipuit niciodata“ ca-l va vedea pe presedintele Romaniei „cersind in genunchi la FMI“. Faptul ca PSD si PNL canta dupa aceeasi partitura si sunt sustinute nu numai de televiziunile mogulilor, ci si de mogulii insisi sugereaza ca razboiul acestora cu Traian Basescu se reia cu prilejul alegerilor prezidentiale. Strateg al taberei anti-Basescu este, se pare, Cozmin Gusa, cel care, dupa retragerea din politica, a infiintat o firma de consultanta impreuna cu Sorin Ovidiu Vantu. Agresivitatea iesirilor lui Mircea Geoana, din ultima vreme, pare sa sustina ipoteza ca fostul lider al PIN se ocupa de campania sa prezidentiala. Sa ne asteptam oare si la salturi cu parasuta?
Ca si in saptamanile trecute, PD-L a fost pus in dificultate nu numai de partenerii de coalitie, ci si de probleme din interior: de data aceasta este vorba de scandalul public provocat de candidatura Elenei Basescu la europarlamentare. Si aceasta nu numai din cauza reactiei ostile a presei, ci si din cauza incapacitatii partidului de a intelege ca personalitati ca Alina Mungiu-Pippidi, invitata, ca si Monica Macovei, sa candideze la europarlamentare din partea PD-L, nu vor accepta sa figureze pe o lista de candidati care nu satisface anumite criterii. Desi exigentele formulate de Alina Mungiu-Pippidi fata de lista de candidati au fost interpretate de presa ca un gest de fronda fata de Traian Basescu, ele nu sunt decat o dovada ca unii oameni – de obicei situati in afara partidelor – nu fac rabat de la principii, nici macar de dragul unui fotoliu de europarlamentar. Din nefericire, replica domnisoarei Basescu, publicata in Evenimentul zilei, a demonstrat ca ea nu a inteles mare lucru din demersul presedintei SAR: „nu vreau sa polemizez cu doamna Mungiu-Pippidi. Nu ma intereseaza!“. Tot neinspirata a fost si ideea de a acuza agentia Associated Press ca „lezeaza imaginea Romaniei“ pentru ca i-a criticat preocuparile mondene si lipsa de performanta in activitatea politica. Nu e vina AP ca articolul sau a fost preluat cu rea-credinta de La Repubblica, care l-a ilustrat cu fotografia cuplului Monica si Irinel Columbeanu. In tot cazul, este clar ca Elena Basescu se afla in plin dezastru de PR si de imagine, iar partidul, slugarnic, nu-i este de niciun ajutor.
In sfarsit, saptamana s-a incheiat cu o balbaiala greu de inteles, provocata de vizita presedintelui Ungariei in Romania cu ocazia Zilei Maghiarimii. Partea ungara s-a plans ca autoritatile romane au retras autorizatia de zbor pentru aeronava presedintelui László Solyom, ceea ce l-ar fi obligat pe acesta sa vina in Romania cu o zi inainte. László Solyom a calificat acest gest drept „curios, inamical si neprietenos“. Din pacate, partea romana a fost incapabila sa-i dea o replica pertinenta. Deputatul Titus Corlatean a acuzat presedintia Ungariei ca s-ar fi referit in nota de solicitare la „autoguvernarea Harghita“, iar ministrul Transporturilor, Radu Berceanu, a sugerat ca problemele ar fi fost generate de dorinta presedintelui Solyom de a sosi cu un avion militar. Aceste declaratii nu tin insa loc de explicatii oficiale, pe care autoritatile le datoreaza – macar pentru a clarifica situatia si a ne asigura ca nu vom asista la pusee nationaliste in campaniile electorale care vor urma. Parca se terminase cu manifestarile provocatoare de ambele parti sau ne-am facut noi iluzii desarte?
