Reportaj pe itinerariul vizitei Papei Francisc la Șumuleu-Ciuc (Galerie FOTO)

Satele harghitene din jurul localității Miercurea-Ciuc, încă îngropate în zăpadă la început de martie, resimt de pe acum un freamăt care include mândrie locală, conștiința statorniciei în credință a comunității secuilor și preocupare pentru dificultățile organizării celei mai prestigioase vizite imaginate vreodată: vizita Sanctității Sale, Papa Francisc, în 1 iunie 2019. „Asta se întâmplă o dată la două mii de ani“, spune un localnic pătruns de unicitatea momentului istoric.

Pe lângă București, Iași, Blaj, de ce tocmai Șumuleu-Ciuc, un sat devenit suburbie a orașului Miercurea-Ciuc în 1959, cu toți cei 1400 de locuitori majoritate maghiari?

Asta am încercat să aflăm la fața locului, împreună cu alți jurnaliști, la invitația Consiliului Județean Harghita.

O documentare sumară pe Internet dezvăluie că de șase secole, prin autoritatea unei bule papale emise în 1444 de Papa Eugen al IV-lea, s-a încuviințat un pelerinaj de donație la Șumuleu pentru construcția bisericii franciscane care se află azi în centrul evenimentelor religioase din zonă. Mai târziu, pelerinajul s-a desfășurat prin tradiție de Rusaliile catolice, în jurul statuii de lemn de peste doi metri a Sfintei Fecioare cu coroană, străjuind altarul bisericii franciscane de prin 1515, când a fost sculptată în stil renascentist din lemn de tei. Maghiarii îi mai spun „Sfânta Maria cu seceră“, conservând credințe vechi ale fertilității pământului.

Este de înțeles că prima oprire a fost la biserica franciscană cu mânăstire, unde era în desfășurare vecernia, în sunetele orgii cu 2.800 de tuburi, refăcută prin anii ´30 ai secolului trecut. Pentru mica localitate, biserica este neașteptat de impunătoare, în ciuda istoriei accidentate care i-a dat lovituri neîncetate: invaziile turco-tătare, războaiele fratricide, incendiile au dus la pieirea bisericii gotice inițiale, reconstruite în 1442-1448 prin contribuția lui Iancu de Hunedoara, dar căreia i-a luat locul în 1802 biserica barocă de azi. Ne așteaptă parohul bisericii, unul dintre cei cinci călugări franciscani ai mănăstirii. În regiune au rămas 46 de călugări franciscani, însă vizita papală va ridica vizibilitatea ordinului refăcut cu eforturi după interzicerea lui de comuniști prin Decretul-Lege 176 din 1948. Abia în 2002, după anii de clandestinitate parcurși între 1948 și 1990, s-a reconstituit pe deplin ordinul în România.

Fecioara i-a ocrotit pe secui

Credința înrădăcinată de secole că statuia strălucitoare a Sfintei Maria este făcătoare de minuni se perpetuează și azi. Se vede din numeroasele plachete gravate cu numele celor care s-au simțit ajutați plasate de o parte și de alta a altarului. Se presupune că în vechime acestea au fost plăcuțe de aur și argint, dar azi există doar cele din aramă. După 1900 enoriașii au mulțumit pe plăcuțe de marmură, iar azi sunt suficiente bilețele de hârtie cu rugăminți înfipte în stative metalice. Minune este că statuia de 2,27 metri a scăpat din incendiile repetate de-a lungul istoriei, a scăpat și din mâinile tătarilor, care n-au putut să o ridice. Localnicii spun că, în timpuri de primejdie, pe fața sfintei apar lacrimi de sânge. Dacă te uiți atent la inscripții, te impresionează simțul comunitar care nu i-a părăsit pe oamenii aceștia. În primul rând, au păzit patrimoniul, apoi tot ce se vede în biserică și mănăstire s-a făcut cu contribuția celor înstăriți și a celor săraci totodată: vitraliul Sfântului Francisc este realizat din donaţia lui Fejér Antal şi a soţiei sale, Száva Margit, iar vitraliul Sfintei Cecilia este donaţia soţiei lui Mélik István din Remetea. Altarul Sfântului Ioan Botezătorul, din 1840, se datorează negustorului Lukács János și soției, Altarul Sfintei Ana fiind realizat în 1839 din donaţia văduvei lui Rakovszky Márton, baronesa Henter Anna. Statuia Sfintei Tereza a fost donată în anul 1933 de soţia doctorului Hegyi Jenő din Budapesta. Statuia Sfântului Iosif, sculptată de Vágó Gábor în 1938, a fost donaţia lui Szopos Lajos. Altarul Sfântului Ioan de Nepomuk a fost donat de Botsántzi János şi fiii săi în 1935. Lista contribuțiilor confirmă spiritul locului, în care mândria locală pigmentată cu o anume îndârjire și păstrarea tradiției sunt pregnante.

Locul și grijile evenimentului

Jurnaliștii ca jurnaliștii, dornici să afle secretele organizării unui eveniment pe cât de solemn, pe atât de dificil, s-au interesat câtă lume poate să încapă în frumosul spațiu de pelerinaj, situat între văi cu brazi pe margine, de unde și numele de origine turcească al localității care înseamnă „brădet“. Cifra e impresionantă: 350.000 de pelerini pot participa concomitent. Nu e întâmplător ales tocmai Șumuleu-Ciuc pentru vizita pontificală, ne lămuresc colegii din presa locului și gazdele noastre. Pelerinajul catolicilor de Rusalii la Șumuleu este considerat cel mai amplu din Europa Centrală și de Est, existând așadar o experiență în dirijarea unei mase mari de oameni. Anul trecut au venit aici aproximativ 140.000 de pelerini, dar au fost ani când participarea a trecut de 200.000. Totuși, griji există, atât autoritățile locale, cât și coordonatorii liturgici sunt conștienți de dificultăți.

Călugării franciscani vor acoperi partea liturgică, textul urmând să fie aprobat de Vatican. Biserica va fi deschisă pentru toată lumea, inclusiv noaptea. Există și organizatori din partea bisericii care se vor coordona atât cu autoritățile județene, cât și cu cele centrale. „Important e ca oamenii să vină cu încredere, să nu se teamă că va fi haos“, ne asigură Borboly Csaba, președintele Consiliului Județean Harghita. „Ne gândim să oprim intrarea autoturismelor din 31 mai undeva după Odorhei și să asigurăm curse frecvente care să aducă oamenii la Șumuleu. Aici însă va trebui să ne înțelegem cu SPP, cu autoritățile centrale, cu Președinția, care a făcut invitația, și să stabilim cele mai bune soluții“, spune președintele C.J. Harghita. Locurile de cazare sunt deja rezervate pe o rază de zeci de kilometri, însă asta nu i-a descurajat niciodată pe pelerini să urce dealul la Șumuleu. Se știe din experiența numeroaselor vizite papale în lume că se stabilesc trei itinerarii din care va fi ales unul, cunoscut doar de cei care se ocupă cu securitatea înaltului pontif, precum și a președintelui României. Vizita va începe pe 1 iunie, în jurul prânzului, și va dura cinci ore.

Pontifex.ro

Ziarele regiunii, Hargitanépe și Székelyhon, au anunțat din timp că participanții la pelerinaj trebuie să se înregistreze pe Internet, pe site-ul pontifex.ro. Vor primi de acolo un tichet cu cod de bare care le va permite intrarea, fiindcă, de această dată, vor fi controale ca la aeroport și anumite restricții. Székedi Ferenc, publicist la emisiunea în limba maghiară a radioului public, e mândru că a fost primul înregistrat.

Ne-am grăbit și noi să ne înregistrăm, să vedem dacă funcționează. Funcționează și e simplu: se pot înregistra persoane cu însoțitori/membri de familie, dar și organizații. Măsura are în vedere estimarea participării, dar și înștiințarea pelerinilor despre mersul organizării. Presa se va acredita la Președinție. Deocamdată nu există un anunț oficial, dar estimările duc spre 700 de jurnaliști români și străini care vor solicita acreditare pentru cele trei zile de pelerinaj apostolic. Sfântul Părinte va fi însoțit de 10-15 episcopi și cardinali și de jurnaliștii acreditați permanent la Vatican, în număr de 80. Este de așteptat ca mesajele sale să se adreseze nu doar catolicilor, ci și ortodocșilor, o relație pe care Papa Francisc o dorește consolidată.

Sloganul vizitei este „Să mergem împreună“. Cum știrile „mondene“ sunt greu de stăvilit, e cert că presa va fi atentă și la încălțările pontificale, după ce la înscăunare Papa Francisc a refuzat pantofii roșii rituali oferiți de Prada, preferând pantofi obișnuiți negri. În numele simplității și al modestiei ca principiu religios, jovialul papă a cerut Vaticanului încă din prima zi să se renunțe la lux, ceea ce a făcut el însuși, alegând o garsonieră, un jilț simplu în locul tronului și o mașină necostisitoare, plus „papamobilul“.

Îngroparea iernii la Sândominic

Sâmbătă pe 2 martie e Fărșang la Sândominic, la 27 km de Mirecurea Ciuc, deci mergem și noi. Cum îi spune și numele, satul e așezat în jurul bisericii dominicane construite probabil în sec.al XIII-lea, dar existând în forma de azi din sec. al XVII lea.

Comunitatea maghiară din 12 sate s-a pornit de dimineață „să îngrope iarna“, prin ritualuri străvechi, de origine păgână. Diavoli cu coarne imense, fantome însângerate, mirese masculine, buhai din paie, animale fantastice se regăsesc alături de trupe de dans popular în costumele frumoase ale locului. Speriată de măștile spăimoase și de costumele rupte din imaginarul lui Bram Stoker, iarna pare să fi cedat fiindcă soarele a topit deja zăpada din curtea școlii, unde s-a format un adevărat lac de acumulare. Este o sărbătoare gălăgioasă, veselă, care precede postul Paștelui, desfășurată într-o procesiune de-a lungul satului și terminată cu balul mascat. Se fac glume, texte satirice ironizează vicii ale sătenilor, se râde mult, iar copiii învață să joace. Un kürtöskalács, cozonac secuiesc răsucit, cunoscut deja peste tot în România, aduce un plus de iz sărbătorii. Transilvania și Banatul păstrează tradiția Fărșangului, care dă avânt negoțului local și înveselește oamenii.

Credincioșii ortodocși își pomenesc morții în 2 martie, de Lăsata Secului, zi cunoscută ca „Moșii de iarnă“.