De același autor
Teroriștii Hamas, Hezbollah și Jihadul Islamic s-au întâlnit în Liban pentru a pune lumea la cale – de dispariție. ONU, SUA, UE au cerut Israelului un „armistițiu umanitar” pentru a permite ajutorarea civililor din Gaza (fără a cere Hamas și Hezbollah să înceteze atacurile asupra Israelului) dar Netanyahu a intensificat bombardamentele de pedepsirea Hamas – pe care Erdoğan a sărit s-o apere: „Nu e o organizație teroristă, e o organizație de eliberare”. A cui? A palestinienilor din Gaza pe care Hamas îi ține prizonieri? Asta în timp ce acuză răzbunarea Israelului pe care l-a atacat și primește ajutoare din UE pe care vrea s-o distrugă. Pe banii ei. Erdoğan a declarat că „nu există stat a cărui armată să acționeze mai inuman ca armata israeliană”. Păi, să meargă în Ucraina să vadă cât de inuman acționează armata rusă. Las că și Turcia are un genocid (al armenilor) în cazier. Viktor Orbán compară și el UE cu „invazia sovietică în ’56 în Ungaria”. Ce nerușinare! Cel care a trădat revoluția ungară din ’56 e chiar el care pupă labele lui Putin. Dar nu mai pare să mai aibă nimeni rușine. Noțiune perimată. Totuși Macron a fost întâmpinat în Cisiordania cu proteste: „Să-ți fie rușine!”. De ce? Fiindcă Franța găzduiește milioane de arabi care acum o pisează cu alarme de bombe? Cum cel care a chemat arabii la proteste a fost Hamas (și nu Autoritatea Palestiniană legitimă) rezultă că protestatarii susțin teroriștii – întreținuți de dictaturi. O delegație și un oficial iranian tocmai au fost la Moscova. După instrucțiuni. Cum s-a ajuns aici? Prin „războaiele” purtate decenii întregi împotriva culturii, a lucidității, a valorilor, dialogului – cu utilizarea celor mai diverse „meșteșuguri de tâmpenie”: tv, internet, corectitudinea politică, droguri, falsificarea valorilor. Urmările se văd și la noi. Ion Cristoiu produce enormități în serie („atacul Hamas e un fake”, „România va ataca Rusia” etc.) iar Ponta ridiculizează o reporteriță tv care transmitea de pe front respectând regulile: „O madam transmitea de pe burtă”. Dacă-l auzea Iliescu precis îl numea prostănac. Oare cum ar fi fost România cu un asemenea președinte? Și CTP s-a trezit râzând atât de teroriștii care cred că vor ajunge în rai ucigând la comandă cât și de pelerinii care cred că atingerea moaștelor le aduce sănătate. De parcă erau același lucru. Plus că nu era nimic de râs. Între timp bugetul a ajuns de plâns. Pachetul fiscal nu e de ajuns pentru a-l ține în viață așa că urmează „temperarea cheltuielilor de sfârșit de an” cum a precizat Boloș referindu-se la „parangheliile” cu care primarii, apelând la beculețe de Crăciun sperau să vadă luminița de la capătul turneului electoral. Că deja au apărut listele pentru europarlamentare iar PNL se teme că alocând prea multe locuri femeilor „apar amantele”. Dar nu ele fac listele? Și iată că după 34 de ani începe judecarea lui Ion Iliescu pentru crimele de la revoluție. Vor trece anii, cum trecură. Puțină justiție, multă tevatură. Iar AUR crește în sondaje în pas cu extremismul mondial. Nu contează violul din ograda sa, nu contează că nu au nicio soluție rațională. Somnul rațiunii naște monștri care smulg acum fără milă hălci din această lume lăsând o bolnavă care-și numără zilele în timp ce Erdoğan pune mâna pe iatagan și amenință (ca Putin și Hamas ) Vestul: „Vreți război între semilună și cruce?”. Doamne ferește! Fie vorba între noi, doar nebunii vor război. //
