Război pierdut

Deocamdată se știu două victime, două fete, ultima fiind Alexandra, fata care apelase zadarnic la 112 și pe care asasinul a ucis-o și ars-o, arde-l-ar focul de nemernic. Nu se știe nici dacă Dincă a acționat singur sau aparține rețelei de proxeneți care acționează în zonă de ani de zile. Sigur e că Dincă a ucis electoral PSD și că în curtea lui macabră zac și cadavrele multor instituții românești. Decesul lor a fost confirmat oficial de Iohannis („Statul român trebuie resetat“), dar infirmat de Dăncilă care susține că acestea sunt în viață și pot fi vindecate prin „consens pentru a depăși repede această criză, reparând ce trebuie reparat“. Cuvinte goale. Aici nu e criză, ci metastază. Declarându-se „zdruncinată“ de tragediile din Caracal, Dăncilă l-a „demisionat“ pe ministrul de Interne Moga după șase zile de la instalare și a demis-o pe Ecaterina Andronescu fiindcă a declarat că ea a învățat de acasă să nu se urce în mașină cu necunoscuți. Un sfat util, de altfel. Vio a considerat însă că declarația dovedește „lipsă de înțelegere“ față de tragedia Alexandrei. De fapt, Vio a profitat ea însăși de tragedie pentru a scăpa de Andronescu. Andropauză. Noul ministru de Interne Fifor a promis însă „reformarea și restructurarea sistemului“. Ce vorbești, Franț? Poate destructurarea sistemului - căci la Caracal s-au răsturnat și carul cu proști, dar și căruța cu paiațe ale Poliției, justiției, administrației sub nasul și sub protecția cărora Dincă a sechestrat, violat și omorât pe cine a vrut. Dacă nu sunt distruse rapid toate haitele de răpitori (cu protectorii lor oficiali cu tot), sute de fete și de copii vor continua să dispară și să fie vânduți sau omorâți. Aici am ajuns! Am trecut de la Dincă TeLeagă (de dinainte de '89) la Dincă TeLeagășiTeOmoară. Acum, Dăncilă ”declară război criminalității“. Nici un regret pentru felul în care guvernul său a încurajat (eliberând 19.000 de criminali și violatori) toate infracțiunile. Vio replica atunci că „ea nu dă socoteală“. Bine că n-a pretins și acum că e lovitură de stat. Poate că ar fi făcut-o - numai că nenorocirile de la Caracal au fost dezvăluite de Al. Cumpănașu (unchiul Alexandrei), un personaj conectat la instituții și în nici un caz un opozant. Altfel nici nu s-ar fi știut de aceste crime. Așa că Dăncilă a declarat război criminalității prea târziu. Criminalitatea i-a luat-o înainte și-i râde în nas: coană Viorică, îți dau cuvântul că de frică mi s-a zbârlit un fir de păr. Cu tupeul ei nemăsurat, Vio cere să nu se politizeze tragedia - după ce PSD a politizat și imbecilizat toate instituțiile în cei șapte ani de când e la guvernare (cu excepția unui an sabatic sub Cioloș). Mai cad capete, e adevărat, dar cum pică un cap pătat, cum apare un cap pătrat. Vasilica „a salutat“ demisia lui Vasilca de la STS, iar Fifor reunește Serviciul 112 cu Poliția. Tusea cu junghiul. „Ca femeie și ca mamă“, Dăncilă pretinde însă că „românii nu trebuie să se teamă“. Hai, madam, scutește-ne! Românii se tem de guvern la fel de tare ca de hoți și de criminali. Iar guvernul se teme de adevăr. O să revizuiască legile pe ici, pe colo, dar n-o să schimbe nimic. Corupția și prostia (ambele criminale) vor domni în continuare, iar Vio va fi tot mai optimistă: „Nu putem da timpul înapoi, dar putem privi înainte“. Imposibil. Vedem negru înaintea ochilor.