Pe aceeași temă
de fratele social-democrat mai mare, d-l Duvaz si alti cativa traseisti au tinut loc de PD. Cand Dan Matei Agathon si-a compromis statutul de purtator de cuvant, Duvaz a preluat stafeta. Dar Agathon a continuat sa vorbeasca la fel de mult si de strident. In sfarsit, cand PD a ajuns la concluzia ca n-are contracandidat la Basescu, d-l Duvaz a facut putin pe candidatul.Contraperformanta sa a fost de data aceasta atat de mare, incat PSD a intrat in panica. Si l-a introdus in joc pe Mircea Geoana.
Sa vedem cum arata terenul. Sondajele celor mai importante institute specializate aratau, pana in momentul rechemarii d-lui Duvaz la vestiar, cam asa: Alianta PNL-PD si PSD erau creditate in Bucuresti cu scoruri relativ egale, circa 40% fiecare. Totusi, candidatul Aliantei, Traian Basescu, pleca in cursa cu sanse maxime, creditat cu aproximativ 48% din electoratul bucurestean; in conditiile unei participari mai reduse la vot, Basescu putea sa castige din primul tur.
Bogdan Niculescu-Duvaz figura doar cu jumatatea scorului inregistrat de PSD si la egalitate cu Monica Tatoiu, in conditiile in care PUR aduna in jur de zece procente. Perspectiva unui PSD zdrobit in capitala de Alianta PNL-PD, dar si umilit de Monica Tatoiu, specialist in cosmetice, a determinat probabil PSD-ul sa faca o miscare spectaculoasa, expediind urgent si fara bagaj spre primaria capitalei un om care, in opinia analistilor, ar fi putut candida cu sanse la presedintia României. Iar Nastase, care poate executa absolut orice tip de discurs cu usurinta omului inteligent si fara multe convingeri, a vorbit cu aceeasi dezinvoltura despre nevoia de Geoana - integratorul european, dupa ce, cu o luna in urma, tot ce-i lipsea Bucurestiului era un arhitect ca Duvaz.
Dar sa inchei asezarea jucatorilor inaintea intrarii lui Geoana pe teren. Sondajele mai aratau cate 5% pentru PRM si PNTCD. Toate procentele invocate trebuie raportate la cei care aveau in momentul respectiv o optiune conturata si erau gata sa mearga cu ea la vot. Este situatia ideala, in care toti alegatorii s-au hotarat cu cine voteaza si merg la urne. In realitate, in momentul schimbarii Duvaz/Geoana, 45% din alegatorii de pe liste erau nehotarati. Sociologii considera ca o parte din acestia (15-18%) sunt pesedisti care nu se regaseau in d-l Duvaz. In momentul in care ei se decid sa mearga la vot, se schimba baza de raportare, ceea ce inseamna pentru Basescu o scadere de cateva procente.
Cu o campanie care sa-l asocieze la maximum PSD-ului pe fostul independent de la Externe, Geoana poate urca teoretic pana la cei 40% ai partidului de guvernamant, chiar daca de multi ani n-a mai calcat intr-o piata, intr-un tramvai si, foarte probabil, nici macar pe trotuar. Aici eforturile sunt pe masura: PSD l-a colorat politic definitiv pe Geoana, care a devenit peste noapte presedinte executiv al organizatiei de Bucuresti, dublandu-l practic pe Dan Ioan Popescu. Iar opozitia se straduieste sa-l delegitimeze pe Mircea Geoana ca pesedist, prezentandu-l drept un oportunist, fost ambasador al presedintelui Constantinescu, care isi urmareste interesul sub toate regimurile.
Dar sa admitem ca Geoana intra in turul doi cu toate punctele PSD-ului. Raman de redistribuit procentele Monicai Tatoiu (PUR), ale lui Victor Ciorbea (PNTCD), Mitica Dragomir (PRM) si Mugur Ciuvica (AP). Daca la turul doi suma lor se imparte egal intre candidatii ramasi in cursa, asa cum adesea se intampla, tot Basescu castiga. Si atunci pentru ce atata zbatere?
Principalul castig pentru PSD este ca un candidat puternic ca Geoana, chiar infrant in final, ar putea colecta si varsa intreg bazinul de vot al partidului de guvernamant in consiliul capitalei si in consiliile sectoarelor. Este important, mai ales in conditiile in care jertfirea pe altarul mimei anticoruptie a primarului care a fost, Marian Vanghelie, va conduce in mod aproape automat la pierderea sectorului respectiv.
Dar exista si beneficii perverse pentru PSD. Daca Geoana pierde, va inregistra o bila neagra in CV-ul sau de premiant. Vom avea un Geoana mai putin tantos si mai nesigur de viitorul sau politic, la orice pretentie i se va putea aminti ca a pierdut confruntarea directa cu electoratul, ca Sorin Oprescu. Daca Geoana contrazice tot acest scenariu si castiga, el nu mai este un challanger pentru seful sau de partid, Adrian Nastase. In timp ce Geoana isi va inmormanta relatiile internationale in gropile capitalei si va alerga dupa maidanezi, Adrian Nastase nu va mai avea rival in propriul partid, nici in cursa pentru Cotroceni, nici pentru sefia guvernului, in cazul in care castiga alegerile generale si in nici una dintre variante, in planul politicii externe.
Cu Geoana la munca de jos si cu Iliescu inapoi la activul de partid, Nastase va straluci de unul singur in saloanele lumii. Spilcuitul ministru de Externe, trimis sa lupte cu gigacaloria, nu pare sa poata rasturna optiunea de vot in capitala, dar daca totusi o face, cu atat mai bine pentru Nastase.
