Viata traita online - despre site-urile de socializare

"Si si-a pus o poza cu mine pe Hi5. Si i-am lasat comment. Mai fetito, nu te simti si tu putin sa scoti odata poza asta?“ Adolescenta grasuta din spa­tele autobuzului vorbeste apasat si ges­ticuleaza cu inversunare in timp ce-i po­­vesteste prietenei sale despre ispravile co­legei lor. Si conchide: „Abia astept sa ajung acasa sa intru pe Hi5“.

Site-urile de socializare online au de­ve­nit astazi repere importante pentru ti­neri din toata lumea. Utilizatorii unor ase­me­nea servicii pot socializa cu vecini de scara, vedete rock, necunoscuti de pe alte continente sau jucatori profesionisti de snooker.

Cu alte cuvinte, site-urile de socia­li­za­re online ii ajuta pe oameni sa intre in con­tact cu alti semeni de-ai lor, sa cunoasca per­soane care au aceleasi pasiuni ca si ei. Accesul la asemenea site-uri este gra­tuit, iar membrii isi pot construi profiluri (care cuprind date despre nume, varsta, hobby-uri sau carti si filme preferate) si pot impartasi cu alti utilizatori fotografii, mu­zica sau video-uri. Un prieten este, in limbajul site-urilor de socializare, orice uti­lizator spre al carui profil pagina ta are link. Utilizatorii isi pot trimite mesaje sau pot lasa comentarii pe alte profiluri. In une­le cazuri, oamenii care se cunosc pe ase­menea site-uri decid sa se intal­neas­­ca si in viata reala.

Inceputurile

Specialistii considera ca istoria aces­tor site-uri incepe odata cu aparitia SixDe­grees.com. Acesta se autocaracteriza ca un mijloc de cunoastere si de comunicare, dar, in ciuda succesului de care s-a bu­cu­rat (milioane de utilizatori), a fost inchis in anul 2000. Dupa cum spun creatorii sai, nu venise inca vremea serviciilor de acest gen.

Urmatorul moment important a fost lan­sarea in anul 2002 a Friendster, un site care-si propunea, initial, sa ii ajute pe uti­lizatori sa-i cunoasca, in eventualitatea unei relatii amoroase, pe prietenii prie­te­ni­lor lor, care ar fi niste perechi mai bune de­cat strainii.

Friendster s-a bucurat de un foarte ma­re succes, atragand rapid sute de mii de utilizatori.

Insa problemele tehnice, dar si usu­rin­ta cu care administratorii stergeau con­tu­ri­le false (de exemplu, parodiile la adresa unor celebritati) au dus la o plecare in masa. Friendster ramane, insa, foarte popu­­lar in tari ca Filipine si Indonezia.

Fostii utilizatori Friendster s-au reo­rien­tat spre alte servicii similare, MySpace fiind printre principalii beneficiari.

MySpace, viata traita online

„MySpace este o modalitate prin care oamenii isi pot expune online vie­tile“, spune Jamie Kantowitz, vice­pre­se­din­te de marketing.

MySpace, infiintat in 2003, este astazi unul dintre cele mai vizitate site-uri din Sta­tele Unite.

La ora actuala, MySpace are sute de mi­lioane de membri inregistrati. Insa ana­lis­tul Nate Elliot semnala, intr-un interviu pentru ABCNews.com: „E clar ca sunt foarte multi oameni care petrec foarte mult timp pe acest site. Dar numerele enor­me de membri sunt doar un miraj. Doar o fractiune dintre membrii inre­gis­trati se mai intorc. Si doar o fractiune il folosesc in mod constant“.

Succesul enorm de care se bucura MySpace este, insa, incontestabil si a de­terminat gigantul media News Corp sa cumpere in 2005 site-ul pentru 580 de milioane de dolari.

Insa MySpace este, pe cat de popular, pe atat de controversat. Multe voci ridica problema sigurantei adolescentilor pe site-urile de socializare intr-o lume virtua­­la, in care oricine isi poate asuma orice identitate vrea.

„Acest site este visul oricarui ob­se­dat sexual si cosmarul oricarui parin­te“, spunea procurorul general al statului Connecticut, Richard Blumenthal, citat de NBC.

Declaratia sa venea la cateva luni dupa ce, la inceputul lui 2006, 7 adoles­cen­te din Middletown, Connecticut, au se­si­zat politia, in decurs de 5 saptamani, dupa ce au fost agresate sexual de catre barbati cunoscuti pe MySpace.

In mai 2007, la presiunea autoritatilor, site-ul a acceptat sa puna la dispozitia acestora date cu privire la utilizatorii care fusesera condamnati pentru infractiuni se­xuale.

Marketing si cultura

In parte, popularitatea MySpace se da­toreaza deschiderii pe care o are fata de muzicieni: aspirantii se pot face cunos­cuti, iar consacratii au la indemana un nou instrument de marketing.

Nume ca Arctic Monkeys, Lil Allen sau Sandi Thom au devenit cunoscute da­torita MySpace. Iar renumita formatie Oasis a anuntat la sfarsitul lunii septem­brie ca-si va posta pe MySpace melodiile de pe ultimul lor album, Dig out your soul, inainte ca acesta sa fie lansat ofi­cial.

Foarte multe celebritati, din mai toate domeniile, se folosesc de site pentru a in­tra in contact cu fanii. Alteori, acestia sunt cei care creeaza pagini dedicate idolilor lor.

Astfel, chiar si Mihai Eminescu are cont. Are 95 de prieteni si prima pe lista este, cine altcineva, decat Veronica Micle, ca­reia i se alatura Schopenhauer, Nietzsche, Jane Austen, Anne Bronté, William Shake­­s­­peare, Wolfgang Amadeus Mo­zart, Charlotte Bronté, Ioana d’Arc, Lev Tolstoi sau Emile Zola.

Ca orice alt utilizator, Eminescu pri­mes­te mesaje si comentarii. Pe 15 ianua­rie, cineva ii spunea: „La multi ani, maes­tre! Ramai vesnic in sufletele noas­­tre!“. Iar pe 20 aprilie, Eminescu in­­susi scrie pe profilul Veronicai Micle: „La multi ani, iubita mea fara de varsta.“

Pe langa site-urile de socializare ge­ne­ra­liste, exista si cateva specializate. Spre exemplu, LinkedIn este un site de socia­li­za­re pentru cei cu interese profesionale similare, MyChurch pentru oamenii activ religiosi, BlackPlanet pentru afro-ame­ri­cani, iar Dogster pentru stapanii de caini. Mult mai morbid, MyDeathSpace cuprin­de o galerie a profilurilor utilizatorilor de MySpace care au murit.

Romania si Hi5-ul

„Ce pot sa spun despre mn sunt un baiat care ii place sa se distreze sa ies cu prietenii. Sunt un nebun da un nebun in sensul bun al cuvantului, am fitze ca oricare. Si daka vreti sa aflati mai multe despre mn ma gasiti pe id-ul ******_talent_de_invidiat.“

Cine ar putea rezista unei asemenea ortografii si unui asemenea talent? O dom­nisoara scrie „mf rau profilu sa treci si pe la mn cu niste commuri“. Tra­dus in limba romana, asta ar insemna „marfa rau profilul, sa treci si pe la mine cu niste comentarii“.

Cam asa arata o conversatie de pe Hi5, cel mai utilizat site de socializare de la noi, folosit de multi si hulit de la fel de multi.

Mihai, baiatul cu „talent de invidiat“, are 15 ani si spune ca si-a facut cont „ca asa si-au fakut toti“. De ce ii place? „Ca imi pun poze, videoclipuri, toate ne­buniile, primesc commuri si asa mai departe.“ In plus, povesteste ca si-a fa­cut prieteni prin intermediul site-ului si chiar s-a intalnit cu ei in viata reala. Re­cu­noaste ca unii dintre ei nu erau exact cum isi imaginase pentru ca „unii isi pun poze cu altii si ei in realitate sunt niste urati“. Ce inseamna Hi5-ul pentru Mihai? Prieteni, distractie si fete, „ca multe ga­gici le-am fakut dupa Hi5“.

Anca este studenta in Bucuresti si fos­ta utilizatoare de Hi5: „Mi-am facut contul pentru ca majoritatea prietenilor mei aveau si ma rugau insistent, frec­vent si enervant sa-mi fac si eu. Eram in clasa a XII-a. Intram pe site la in­­ce­put aproape zilnic. Apoi din ce in mai rar, pana am ajuns sa intru o data la cateva luni. Apoi l-am sters, pentru ca mi-am dat seama ca e un site mai mult de matrimoniale in care baietii admira fetele care pun poze pro­vocatoare, iar fetele admira baietii care pun poze in chiloti ca sa li se vada muschii“.

Pozele marca Hi5 au devenit deja ce­le­bre. In asa masura, incat au fost create site-uri speciale care le ironizeaza: http://pitzipoanca.org (Sunt pitipoanca, deci exist) si http://cocalari.com (Cocalari si prin­tese din Romania).

Secretul: voyeurism, fantezie si timp liber

La sediul Facebook (site de sociali­za­re destinat initial studentilor de la Har­vard), sta la loc de cinste, transcris pe o tabla chiar in dreptul departamentului de relatii cu clientii, mesajul unui utilizator: „Bunica mea se intreba daca ar fi po­sibil sa se faca in viitorul apropiat un Facebook pentru azilele de batrani. Cre­de ca ar fi o idee buna sa tina le­ga­tura cu fostii colegi de facultate. I-ar placea la nebunie. Va multumesc.“

De ce sunt asemenea site-uri atat de popu­lare? „E vorba de voyeurism si ex­hi­bitionism. Oamenilor le place sa se exprime si sunt curiosi ce fac ceilalti“, spune sociologul Duncan Watts de la Uni­ver­sitatea din Columbia intr-un interviu pen­tru The New Yorker.

In ciuda bunicutelor dornice de comu­ni­care, cei mai mari amatori de asemenea servicii sunt adolescentii, pentru care, spune Watts, asemenea site-uri „servesc scopului esential de a vedea si a fi vazut“. In plus, adolescentii „au mai mult timp liber si mai putini bani, iar site-urile de socializare sunt gratuite“, dupa cum explica, in The Guardian, Michael Birch, fondatorul BEBO, un site de socia­lizare online extrem de popular in Marea Britanie.

O alta trasatura care face site-urile de tipul lui BEBO atat de cautate este aceea ca le permite utilizatorilor sa se dea drept ori­cine vor, sa prezinte o imagine mai gla­mo­roasa a propriei persoane.

In schimb, insa, asemenea site-uri pot avea beneficii la care nimeni nu s-ar fi gandit. The Guardian povesteste despre un mic orasel irlandez in care locuitorii se intelegeau atat de prost incat nu se putea vorbi despre un spirit comunitar. Lucrurile s-au schimbat dupa aparitia BEBO. Oa­menii au inceput sa se cunoasca si sa se imprieteneasca in lumea virtuala, priete­nie care s-a transmis si in lumea reala.