Etica si inginerii

 In dimineata lui 28 ianuarie 1986, dupa o noapte racoroasa (temperatura scazand sub zero grade), s-a decis totusi lansarea navetei americane Challenger, desi in timpul teleconferintei din aceeasi noapte un inginer ridicase tensiunea in centrul spatial prin recomandarea de anulare a lansarii. Motivul? Neincrederea in O-ring, o garnitura folosita la etansarea intre segmentele motorului rachetei, fabricata dintr-un material a carui flexibilitate sufera cand e supusa unor temperaturi joase. Managerii companiei producatoare a garniturilor au trecut peste avertizarea inginerului, dorindu-si o continuare a contractului cu NASA... La 1 minut si 13 secunde de la momentul lansarii, O-ring-ul a cedat si misiunea navetei s-a curmat. O decizie iresponsabila a unor manageri (ii includem si pe cei de la centrul spatial) a dus la pierderea a sapte vieti, la risipirea unor fonduri uriase, la sifonarea grava a reputatiei NASA.

Ne intrebam si incercam un raspuns: cat de mare trebuie sa fie responsabilitatea unui inginer pentru rezultatele muncii lui, cum poate ajunge el la o conduita morala, ce standarde ale activitatii ingineresti il pot ghida? Apare evident ca trebuie sa ne referim la etica profesionala, adica la o etica aplicata, disciplina a filosofiei ce aplica etica teoretica la problemele lumii reale, asa cum pentru medicina exista etica medicala, asa cum exista si etica afacerilor, etica in justitie. Etica ingineriei se aplica inginerilor profesionisti, adica licentiatilor ce lucreaza in domeniul public, membrilor unor asociatii ingineresti, ce se conduc dupa un statut. Ceilalti, angajati in companii private, se supun mai degraba eticii afacerilor decat celei ingineresti. Etica ingineriei include de fapt standarde de comportament moral obisnuit (sa spunem, onestitatea), numai ca, pentru inginer, ele se completeaza cu datorii suplimentare (sa adaugam: sinceritate, impartialitate, integritate etc.), conducand astfel la un set de standarde de comportament speciale, ce constituie etica unei profesii1  si sunt formulate intr-un cod de etica. Rationamentul se poate extinde la orice alta profesie.

Privilegiu si responsabilitate

Medicul si avocatul sunt in relatii nemijlocite cu pacientul, respectiv clientul, lucru neintalnit in cazul inginerului, deoarece intre el si beneficiar se interpune produsul creat. Legatura este una indirecta si responsabilitatea inginerului poate creste odata cu numarul beneficiarilor. Stim ca inginerul se foloseste de rezultatele stiintei si de matematica. Un profesor american2 defineste modul de actiune al unui inginer astfel: de la un matematician asteptam un raspuns "corect" la o problema, care de obicei e un numar; un om de stiinta testeaza natura, va rezulta un numar, dar cu o exactitate precizata; inginerul gaseste numarul, ii asociaza o anume acuratete si apoi trebuie sa furnizeze o opinie, un rationament, un algoritm, valabile, pentru a se putea realiza un dispozitiv sau a se elabora un proces.

Se spune ca inginerii au privilegiul de a ne face viata mai confortabila, dar luand in seama fie si doar noile tehnologii, beneficiile acestora nu sunt scutite de urmari nefavorabile, unele aparand fie din neglijenta celor ce le proiecteaza, fie sunt imprevizibile sau neintentionate. Atunci, ne intrebam in ce masura sunt inginerii responsabili pentru impactul creatiilor lor? Pentru ce feluri de impact trebuie sa raspunda ei? Sunt ei responsabili pentru folosirea produselor lor in scopuri de distrugere? E lesne de inteles ca tehnologia poate avea efecte "la distanta", influentand generatiile viitoare, poate afecta viata animalelor, a plantelor, a ecosistemelor3. Poate schimba dramatic stilul de viata, indeletnicirile, chiar intimitatea si sanatatea omului (telefonul mobil, cuptorul cu microunde sunt doar exemple modeste).

 Sa luam un caz real. Am face-o cu un exemplu de pe la noi, dar ati auzit dumneavoasta despre vreun vinovat, in afara "Celui de Sus", pentru prabusirea podurilor, luate de ape, pentru inghitirea caselor prin scufundarea pamantului, pentru interminabilele alunecari de teren? Asa ca revenim la exemplul amintit aici si care a devenit studiu de caz in toate universitatile tehnice americane. S-a apreciat, ulterior, ca pozitiva atitudinea lui Roger Boisjoly, inginerul ce stia cel mai bine ce poate O-ring-ul. El s-a achitat corect de obligatia profesionala de a proteja sanatatea si siguranta oamenilor. N-a reusit sa previna dezastrul, dar a dovedit responsabilitate, judecand ca un profesionist. Conceptul de responsabilitate are, dupa cum vedem, mai multe fatete4 . Exista o responsabilitate-obligatorie, prin care profesionistul isi foloseste cunostintele si priceperea in beneficiul clientilor, al publicului. Responsabilitatea-blamabila e cea care se refera la identificarea celui caruia i se atribuie greseala ce poate duce la un rezultat pagubitor. Combinatia celor doua ar defini o responsabilitate-de-functie, pentru ca se refera la o persoana ce supervizeaza rezultatele activitatii ingineresti.

Invata etica viitorii ingineri?

 Da, dar nu la noi! Oare cand afla cel ce studiaza ingineria despre responsabilitati profesionale si cum sa rezolve probleme ce presupun conduita morala si care se ivesc deseori in activitatea lui? Dupa ce termina studiile, cum, posibil, se intampla la noi? Chiar si cele sumar amintite mai sus ne indreptatesc sa spunem ca trebuie ca studentii in inginerie sa studieze etica. Intamplari nefaste - la una ne-am referit deja - au determinat tarile tehnologic avansate sa se preocupe serios de includerea in invatamantul tehnic a eticii profesionale. Inceputul este relativ recent. In 1985, ABET (Accreditation Board for Engineering and Technology) din SUA cerea sa se insufle studentilor "intelegerea caracteristicilor etice ale profesiei si practicii ingineresti" si, revenind in anul 2000, pluseaza: absolventii trebuie sa inteleaga impactul ingineriei in context global si social si sa aiba deja o importanta experienta in proiectare, care sa includa consideratii de natura etica, pe langa cele de natura tehnica, economica, sociala si politica.

 Initiativa predarii eticii profesionale in invatamantul tehnic american a avut-o NSF (National Science Foundation) printr-un proiect de "Introducere a eticii in cursurile de inginerie, bazata pe studii de caz", oferind si fondurile necesare. Texas A&M University - prin colaborarea departamentelor de filosofie si mecanica - a fost prima care, incepand cu toamna lui 1990, a folosit fondurile pentru departamentele de agricultura, chimie, constructii civile, mecanica. Ulterior, si alte centre universitare i-au urmat exemplul, iar ideea a fost si... exportata. Rusia, mereu in competitie tehnologica cu tari ultradezvoltate, cere sprijin american pentru introducerea studierii eticii in invatamantul tehnic si il primeste in 1997, printr-un proiect condus de reprezentantul ASEE (American Society for Engineering Education), caruia i s-au adaugat patru profesori de la institute tehnice si asociatii profesionale ingineresti5. S-au stabilit obiectivele generale, s-au tinut cateva prelegeri, urmand ca initiativa sa fie preluata de localnici, printr-o echipa formata din trei ingineri, trei filosofi si un jurist, cu recomandarea ca inginerii si juristul sa fie dintre cele mai respectate persoane ale Rusiei...

Colaborarile intre filosofi si profesorii de inginerie au dus la rezultate interesante: cea mai potrivita metoda nu este adaugarea unui curs de etica sustinut de catre o facultate de filosofie, ci integrarea eticii chiar in cursurile de inginerie si asta nu doar in anii de inceput, permitand studentului sa priveasca etica drept o componenta de baza a ingineriei. Predarea eticii de catre un profesor de inginerie da o mai mare credibilitate subiectelor legate de etica. Astfel de cursuri includ obligatoriu teme cu "solutii deschise", legate de cazuri reale sau posibil sa se intample, urmate de discutii in care studentul propune propria-i solutie. Viitorul inginer va fi astfel pregatit sa rezolve problema tehnica si isi va insusi, din scoala, o etica preventiva, similara cu cea a medicului pregatit pentru medicina preventiva.

 Sa ne intoarcem putin la noi. Un rol in introducerea eticii in invatamantul tehnic romanesc l-ar putea avea si multimea de asociatii profesionale neguvernamentale, dar site-urile acestora afiseaza doar declaratii de intentie, planificari de festivitati, participari la conferinte. O exceptie, oarecum notabila: AGIR (Asociatia Generala a Inginerilor Romani), care afiseaza un Cod de etica si ofera posibilitatea obtinerii unei atestari pentru Europa - EURing - contra a 190 de euro. Este, insa, de neinteles cum sunt acceptati ca membri ai asociatiei persoane ce au absolvit o facultate de... contabilitate. Se pare ca mai e mult pana la o ipotetica Asociatie Nationala a Inginerilor Profesionisti (ANIP). Trecand la autoritati guvernamentale, aflam ca Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului a ordonat cu nr. 4492/ 6.07.2005, in vremea profesorului Mircea Miclea, promovarea eticii in universitati: "Codul de etica universitara functioneaza ca un contract moral intre student, profesor, personalul administrativ si comunitatea universitara ca intreg (...)". Un inceput bun, dar un pas prea mic. Marind pasul pana la obligativitatea de a include etica profesionala in programele analitice ale invatamantului superior, ne-ar fi pregatit un viitor mai bun. Ce-ar fi sa se aduca in dezbaterea actuala a noului pachet de legi ale educatiei, chiar daca e un alt ministru?

Codul de etica

 N-avem incotro, vom folosi aceeasi referinta: SUA. "Ca membri ai acestei profesii, se asteapta de la ingineri sa dea dovada de cele mai inalte standarde de onestitate si integritate. Inginerii au un impact direct si vital asupra calitatii vietii oamenilor. Ca urmare, serviciile furnizate de ingineri (...) trebuie sa protejeze sanatatea publica, siguranta si bunastarea oamenilor. Inginerii trebuie sa activeze sub un standard de comportare care sa adere la cele mai inalte principii ale conduitei etice." Am citat din preambulul unui Cod de etica pentru ingineri, elaborat de NSPE (National Society of Professional Engineers), care contine trei mari capitole: 1. Principii fundamentale; 2. Reguli practice; 3. Obligatii profesionale. Cu certitudine, insa, un astfel de cod nu poate cuprinde directive pentru solutionarea tuturor problemelor de etica intalnite de inginer si nici sa acopere toate domeniile profesiei. Sunt incluse probleme despre care exista un consens, dar codul trebuie reactualizat frecvent, pentru a fi adaptat la cele mai mici schimbari in lumea ingineriei si tehnologiei. Veti regasi multe dintre articolele Codului mentionat, aproape in orice alt Cod de etica pentru ingineri, din orice tara, inclusiv in cel (foarte succint) al AGIR.

In loc de concluzii

 Stiati ca "parintele" O-ring-ului si-a parasit locul de munca, din data dezastrului lui Challenger, dedicandu-se conferintelor despre etica ingineriei?

Nadajduim ca am incitat la expunerea altor puncte de vedere (si pentru alte profesii). O discutie rationala, bine informata ar putea determina integrarea eticii profesionale in intreg invatamantul superior romanesc.

 Poate ca Editura Humanitas (de ce nu si altele?) va include in admirabila colectie Stiinta si filozofie, o "aripa" despre etica profesionala. Cartile pe aceasta tema pot fi atat instructive, cat si atractive, si nu doar pentru "oamenii specializati".

"Omul specializat are taria si slabiciunea tehnicii, care iti imbunatateste viata fara a te putea face cu adevarat mai bun"6 , dar poate ca nu-i zadarnic sa aflam mai multe despre ingineri, ca, de pilda: ce stiu inginerii, cum gandesc ei, cum vad ei lumea, cum ar putea deveni modul de gandire al inginerilor... exportabil, util si noninginerilor. Si astea, cu toate ca in "folclorul" actual se spune ca, inainte de ’89, am fost o "tara de ingineri" si acum suntem "una de psihologi"...  Si chiar daca niciodata inginerii nu vor aparea pe tabloul Zece pentru Romania...

 1. Teaching Ethics Across the Engineering Curriculum, by Michael Davis; www.onlineethics.org

 2. Defining engineers: How Engineers think about world, by Mark J. McCready, University of Notre DAME, Indiana, USA

 3. Teaching Engineering Responsibility for Societal and Environmental Consequences; http://www.onlineethics.org , site al National Academy of Engineering, USA

 4. Engineering Ethics: Concepts and Cases, by Charles E. Harris, Jr., Michael S. Pritchard, Michael J. Rabins

 5. NIEE Involved in Russian Ethics Program, by Jimmy H Smith, Ph.D., P.E., Texas Tech University

 6. H.-R. Patapievici, Omul recent, pag. 286, Ed. Humanitas, 2001