Cât costă politicile antidrog?

Razvan Braileanu 18.01.2011

De același autor

În septembrie 2010, jurnaliştii de la revista Time au avertizat că în România există riscul unei explozii a infectărilor cu HIV, din cauza lipsei de bani pentru distribuirea gratuită de seringi şi prezervative. Printre cei mai expuşi sunt dependenţii de droguri injectabile. Cât cheltuieşte statul pe politicile antidrog?

La sfârşitul anului trecut, la Vilnius, a avut loc o întâlnire a reprezentanţilor câtorva organizaţii care vizează reforma politicilor referitoare la droguri, organizată de Eurasian Harm Reduction Network. Discuţiile s-au axat pe iniţierea unei strategii de evaluare a eficienţei actualelor politici antidrog şi a costurilor pe care acestea le implică în patru ţări: Rusia, Kîrgîzstan, Georgia şi România.

Întâlnirea a pornit de la premisa că, în zona vizată – Europa de Est şi Asia Centrală -, politicile antidrog sunt total dezechilibrate, în sensul că pun accent pe interzicerea prin forţă, de multe ori cu preţul ignorării drepturilor omului şi a problemelor de sănătate publică, contribuind astfel la  înmulţirea infectărilor cu HIV şi hepatită, dar şi la discriminare şi alte probleme sociale. În plus, legislaţia prohibitivă în domeniul narcoticelor nu a reuşit să scadă criminalitatea de profil, ba mai mult, aceasta a cunoscut o creştere substanţială. Cum anul acesta se împlinesc 50 de ani de la semnarea Convenţiei Unice a ONU  asupra Stupefiantelor, organizaţiile implicate în proiect au decis să tragă linie şi să evalueze eficienţa acestor politici la o jumătate de secol de când sunt în vigoare.

Conform Eurasian Harm Reduction Network, în ultimii 20 de ani, Europa Est-Centrală şi Asia Centrală s-au confruntat cu o explozie a consumului de droguri injectabile - mai mult de 3,7 milioane de utilizatori în prezent, dintre care un sfert se presupune că sunt infectaţi cu HIV, din cauza folosirii în comun a seringilor, ca urmare a politicii aspre împotriva drogurilor. În acelaşi timp, politicile statale de sănătate pentru consumatorii de droguri sunt inadecvate şi subfinanţate. Doar 10% dintre consumatori sunt incluşi la programele de schimb de seringi, iar tratamentul împotriva dependenţei este ineficient, în condiţiile în care doar 1% dintre cei care-şi injectează droguri au acces la terapia cu substitutive. În acelaşi timp, statele alocă fonduri importante pentru politicile punitive împotriva drogurilor, lăsând pe un plan secund acordarea de asistenţă pentru cei dependenţi.

Unul dintre cele mai interesante cazuri prezentate la Vilnius a venit din Georgia şi s-a referit la testarea suspecţilor de consum de droguri. Legislaţia georgiană incriminează posesia, traficul, cultivarea, producţia şi consumul de droguri, dar recunoaşte dependenţa de narcotice ca fiind o boală şi acordă asistenţă medicală celor în cauză. Ceea ce atrage atenţia este o prevedere intrată în vigoare în 2006, care dă dreptul poliţiei să reţină persoanele suspecte de a fi consumat narcotice şi să le supună unui test antidrog. În acest caz nu este vorba despre trafic sau despre posesie de droguri, delicte pedepsite cu închisoarea, ci doar despre suspiciunea de consum. Orice persoană poate fi ridicată de pe stradă şi obligată să se supună testării. De la începerea aplicării acestei prevederi, numărul celor testaţi a crescut exploziv, în condiţiile în care doar aproximativ 38% dintre ei au fost depistaţi cu urme de droguri în organism. Se estimează că, în cei patru ani de când legea este în vigoare, 35.000 de cetăţeni au fost reţinuţi pe nedrept şi supuşi testului antidrog, pentru care au trebuit să aştepte la cozi interminabile, unde deseori au fost umiliţi de către forţele de ordine. Spre exemplu, un dependent de droguri cunoscut în evidenţele medicale şi ale poliţiei şi aflat sub tratament substitutiv a fost reţinut şi testat de zeci de ori pe parcursul a două luni. De fiecare dată, în organism nu i s-au găsit decât substanţele din tratament, ceea ce era perfect legal, astfel încât a fost eliberat. La un moment dat, agasat de faptul că era ridicat de pe stradă şi umilit, i-a întrebat pe poliţişti de ce îl tot supun testului antidrog, având în vedere că nu au descoperit niciodată nimic ilegal. Poliţiştii i-au răspuns: „Las că ştim noi cum sunteţi voi, drogaţii! Într-o zi tot o să te prindem noi cu alte substanţe decât cele de la tratament...“.

În cazul celor depistaţi pozitiv se aplică o amendă echivalentă cu aproape dublul salariului mediu brut din Georgia, sancţiunea crescând cu fiecare nou delict. Ca urmare a aplicării testelor antidrog, la buget s-au strâns echivalentul a peste 10 milioane de euro, dintre care doar 100.000 au fost alocaţi pentru prevenire şi tratament. Cu toate acestea, un calcul al costurilor reale implicate în testarea aproape aleatorie a cetăţenilor arată că statul cheltuieşte resurse enorme. O estimare făcută de Union Alternative Georgia, Institutul Georgian pentru Politici Publice, Centrul pentru Protejarea Drepturilor Constituţionale şi Asociaţia Tinerilor Economişti din Georgia arată că procedura este costisitoare: în 2008 s-au cheltuit peste 7 milioane de euro pentru testarea a 43.000 de persoane, dintre care doar 19.000 au fost depistate pozitiv şi amendate sau încarcerate. Se poate observa că, din punct de vedere strict financiar, testarea antidrog este o afacere profitabilă pentru Georgia. Însă din punct de vedere social, efectele nu sunt deloc pozitive. În primul rând, numărul consumatorilor de droguri nu s-a redus. Apoi, în cazul celor depistaţi pozitiv, presiunea financiară creată de plata amenzii i-a făcut să apeleze, de multe ori, la activităţi ilegale pentru a face rost de bani. În plus, efectivele poliţieneşti însemnate care sunt folosite pentru reţinerea suspecţilor nu se justifică în termeni de eficacitate (mai bine de jumătate dintre cei duşi la secţie s-a dovedit a fi nevinovaţi). În urma întâlnirii de la Vilnius, organizaţiile partenere din cele patru ţări participante la proiect vor căuta să calculeze costurile actualelor politici antidrog din mai multe puncte de vedere: cele financiare, dar şi cele legate de nerespectarea drepturilor omului, de ameninţările la adresa sănătăţii publice, de creşterea criminalităţii, de subminarea siguranţei statului. În ţara noastră, proiectul va fi implementat de Romanian Harm Reduction Network. //

* * *

Romanian Harm Reduction Network

Romanian Harm Reduction Network s-a înfiinţat în 2002 ca o reţea informală alcătuită din 10 ONG-uri şi instituţii de stat (Adolescentul, ALIAT, ARAS, Armonia, Direcţia Generală a Penitenciarelor, Open Doors - Fundaţia Matei Balş, Salvaţi Copiii, Stay Alive, Timisiensis XXI, CPSS), cu suport tehnic din partea International Harm Reduction Development (IHRD) şi Open Society Institute (OSI). În 2006 reţeaua capătă personalitate juridică, ca asociaţie ce reuneşte membri individuali, membri susţinători şi membri ai organizaţiilor ALIAT, ARAS, Fundaţia de Îngrijiri Comunitare, Fundaţia Matei Balş Integration şi Fundaţia Alături de Voi.
Misiunea reţelei este de a promova reducerea comportamentelor cu risc asociate consumului de droguri prin creşterea gradului de comunicare între organizaţiile partenere şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor pentru consumatorii de droguri, la nivel naţional.
Printre activităţile Romanian Harm Reduction Network se numără: advocacy pentru dezvoltarea serviciilor de harm reduction şi pentru respectarea drepturilor omului; asigurarea comunicării şi circulaţiei informaţiilor în interiorul reţelei şi în relaţiile cu autoritatea publică de la nivel local şi central; realizarea de studii şi cercetări privind atitudinile şi comportamentele legate de consumul de droguri; formare şi  oferire de consultanţă de specialitate în harm reduction.

Ce este harm reduction

Ca abordare, harm reduction este o politică de sănătate publică ce vizează reducerea consecinţelor negative asociate consumului de substanţe psihoactive legale sau ilegale.
În acelaşi timp, harm reduction este un set de strategii care urmăresc reducerea consecinţelor negative ale consumului de droguri prin intermediul unui spectru de metode ce pornesc de la reducerea riscurilor asociate consumului de droguri şi se încheie cu consumul controlat sau abstinenţa. Intervenţiile de reducere a riscurilor se adresează consumatorilor de droguri şi comportamentelor lor de consum.
Conform Harm Reduction Coalition, abordările de tip harm reduction pornesc de la următoarele principii:
• Consumul drogurilor legale sau ilegale este o stare de fapt, iar încercarea de a reduce riscurile asociate acestui consum este o modalitate mai eficientă decât ignorarea acestei realităţi sau simpla condamnare a consumului de droguri.
• Consumul de droguri este un fenomen complex, care include un continuum de comportamente (de la abuzul de droguri la abstinenţă totală); unele dintre aceste comportamente de consum sunt în mod evident mai puţin riscante decât altele.
• Criteriul unei politici sau intervenţii sociale eficiente în lupta cu drogurile este mai curând creşterea calităţii vieţii individului sau comunităţii decât eradicarea consumului de droguri.
• În acordarea de servicii adresate consumatorilor de droguri nu ar trebui să fie folosite criterii etice sau metode coercitive, drept condiţii de acces sau menţinere în serviciul respectiv.
• Consumatorii de droguri sau cei care au consumat droguri în trecutul lor sunt o resursă importantă în crearea politicilor şi intervenţiilor ce le sunt destinate.
• Consumatorii de droguri înşişi sunt primii agenţi ai reducerii riscurilor, de aceea trebuie sprijiniţi pentru a se implica în dezvoltarea programelor de acest gen.
• Consumul problematic de droguri este o consecinţă directă a sărăciei, discriminării pe criterii de clasă, rasă, sex şi a celorlalte inegalităţi sociale care fac din consumatorii de droguri o categorie vulnerabilă şi le reduc capacitatea de a-şi controla consumul.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22