Pe aceeași temă
Fragment din volumul “Pupă-l în bot şi papă-i tot. Manual de marketing politic” de James Carville și Paul Begala, apărut la editura Humanitas
Regula nr. 7. Învaţă să comunici
Dacă un politician nu se poate face înţeles, ar face bine să-şi găsească altă carieră. Un politician care nu poate să comunice e ca un mecanic care nu ştie să mânuiască o cheie.
După părerea noastră, în politică e ca în viaţă – doar că mai provocator.
De câte ori n-ai auzit despre cupluri care se despart după douăzeci şi cinci de ani de căsnicie întrucât nu reuşesc să comunice? Câte prietenii nu s-au tensionat sau chiar s-au încheiat şi câte parteneriate de afaceri n-au fost zdruncinate, destrămate sau falimentate din cauza lipsei abilităţilor de comunicare?
Şi în comunicare e nevoie de muncă, la fel ca în orice alt domeniu. Suntem întotdeauna uimiţi de timpul şi de eforturile pe care oamenii le investesc în dezvoltare, cercetare, creaţie, marketing, publicitate şi toate celelalte activităţi legate de produsele lor, fără să-şi dea seama că succesul acestora depinde mai ales de abilitatea de a transmite informaţii de la o persoană la alta, de la un departament la altul şi de la o firmă la alta.
Pe vremea când era prim-ministrul Marii Britanii şi intrase în campania din 1997, John Major a apărut la emisiunea Today de la BBC, cel mai de succes program naţional matinal. Celebrul jurnalist Sir David Frost a fost cel care l-a intervievat şi singurul moment când a părut deosebit de interesat a fost atunci când s-a adus în discuţie obsesiva utilizare de către politicienii zilelor noastre a aşa-numitelor sound bites, extrase, pasaje decupate dintr-un context sau fraze-cheie.
Major a afirmat că „unul dintre lucrurile cele mai dezgustătoare din politica actuală este faptul că totul se face pe baza extraselor. Marea Britanie este o ţară foarte complexă. Politicile avansate pentru îmbunătăţirea traiului sunt şi ele foarte complexe şi dificile. Sincer, nu le poţi rezuma la un extras fără să aduci dezbaterea în derizoriu şi fără să induci publicul în eroare.“
La scurt timp după aceea, contracandidatul lui Major, Tony Blair, reprezentantul laburiştilor, a fost şi el intervievat de David Frost. Emisiunea, formatul şi studioul erau aceleaşi. Însă mesajul nu. Atunci când i s-a adresat o întrebare similară privind starea politicii britanice, Blair şi-a transmis mesajul cu o energie şi o vitalitate care veneau în totală opoziţie cu exprimarea plângăcioasă şi personală a lui John Major. Blair a spus că problema stă în felul următor: „Marea Britanie este oare ţara care ar trebui să fie? Societatea arată aşa cum avem nevoie să arate? Economia noastră face faţă concurenţei în seco-lul XXI? Sistemul nostru politic ţine seama de grijile şi nevoile oamenilor? Ei bine, eu cred că majoritatea britanicilor ar răspunde «Nu prea. Se poate şi mai bine».“
Major a ajuns să sufere una dintre cele mai dezastruoase înfrângeri din istoria politică a Marii Britanii. Blair a devenit cel dintâi prim-ministru laburist din istorie care a câştigat alegerile de două ori consecutiv (şi la fel de răsunător în ambele cazuri). De ce?
Din numeroase motive. Stilul contrastant al celor doi preşedinţi de partide a jucat un rol important, deşi Major a fost în cele din urmă defavorizat de modul în care evoluase ţara sub conducerea partidului conservator. Să luăm cele două afirmaţii opuse. Deşi era în sine un sound bite, remarca lui Major nu era mai mult decât o smiorcăială legată de tacticile respective. Nu spunea nimic, nu făcea referire la viaţa cuiva şi nu oferea nici o speranţă de viitor.
Pe de altă parte, Blair se aseamănă perfect cu Bill Clinton, simpatizant al aceleiaşi ideologii: un remarcabil om politic care ştie cum să-şi comunice ideile într-un mod eficient în era mediatică. Mesajul său era energic, clar şi concentrat. Mai mult decât atât, conţinutul mesajului său – îmbunătăţirea economiei, modernizarea societăţii, actualizarea sistemului politic – era legat de nevoile şi grijile britanicilor de rând şi, în acelaşi timp, optimist în ceea ce priveşte viitorul.
Este uşor să ajungi ca John Major. E greu să fii ca Tony Blair. După zeci de ani în care am consiliat politicieni şi oameni de afaceri, învăţându-i cum să comunice, am elaborat câteva reguli simple ale comunicării de succes – învăţăminte trase din viaţa politică şi care credem că se aplică la fel de bine şi în viaţa de zi cu zi.
