Pe aceeași temă
Fragment din “Cum încărunțește o blondă” de Adriana Bittel, volum apărut recent la editura Humanitas. Lansarea acestei cărți are loc la Bookfest 2015, vineri 22 mai, de la ora 17.30.
La vârsta asta e prematur să-ţi faci bilanţul şi, chiar de ai vrea, n-ai când: abia de-ţi rămân cinci-şase ore noaptea pentru refacerea forţelor, cum se zice la armată; în rest, un vârtej, o râşniţă. Eşti în plină putere, ce naiba, asta-i vocaţia femeii, să se devoteze familiei, cele singure suferă că n-au pentru cine să se sacrifice, se simt frustrate şi fac astenii de nesolicitare. Ai intrat în horă, ţine-o aşa, tot aşa: curăţenia de Paşte şi conservele de toamnă, concediul în care faci îmbunătăţiri în apartament, că tot sunt copiii în tabără, şedinţele, gărzile, orele suplimentare. Când zici că-ţi tragi sufletul, vin virozele de iarnă ale celor mici, cu nopţi nedormite, vin rudele de peste munţi să-şi cheltuiască banii în Capitală: “da, voi, regăţenii, o duceţi bine, aveţi distracţii…», lipăie în ciorapi pe linoleum şi-ţi povestesc cancanuri despre actori. Nu mai ai prieteni, doar relaţii, cunoştinţe, interese şi ţine-o aşa, cu tata la doctor, cu puştii la înot, cu cererea la Telefoane; mai dai şi ore de franceză ca să plăteşti lecţiile de pian ale celui mic, dacă tot are talent, musai să luăm pianină, alt CAR, bine că am terminat ratele la CEC pentru apartament; de cizme nici vorbă anul ăsta, ce dacă iau apă?, poate ne mai dă tata ceva, ba nu, că s-a înscris într-o excursie în Cehoslovacia.
Ce v-aţi alarmat c-am întârziat atâta, n-am fost la amant, n-am căzut de pe scara maşinii, am stat la coadă, puneţi repede la frigider ce-am adus!
Copiii trebuie supravegheaţi la lecţii, altfel dau rasol şi ne fac de râs, fii de intelectuali sunteţi voi? Rupe-i pagina, rupe-i tot caietul şi pune-l să scrie din nou, Ana are mere, Mimi are rame, iar nu mai aveţi cămăşi curate, las’că le usuc la călcat. Nu vă mai bateţi, el e mai mic, dacă vă spun tatei, o luaţi pe coajă amândoi, neruşinaţilor, la internat ar trebui să vă dau!
Cel mai mult şi mai mult îmi doresc o maşină de spălat cu program, uite hal de mâini, pianină şi bicicletă ne-au trebuit, măcar nu mai murdăriţi în halul ăsta, aveţi milă!
Miroşi de la o poştă, şi ce dacă a fost Sfântul Gheorghe?, culcă-te, să nu te vadă copiii, tata e obosit, lăsaţi-l în pace! Quelle langue ils parlent, Ies Roumains? Le roumain, bien entendu! Iar am adormit la televizor, spuneţi-mi şi mie cum s-a terminat, s-au pupat fata maistrului şi inginerul stagiar?, nu v-am zis eu de la început?, mai bine mă făceam scenarist.
Duceţi javra de unde aţi luat-o, asta ne mai lipsea, bine, bine, nu urlaţi, dar să nu vă prind cu ea în pat.«Hercule» nu-i nume de câine, ci de mâţă, marş, Hercule!, o să plătim şi taxă pentru ăsta, «câine de agrement», mai bine luam peştişori.
Mă doare rău, nu chema Salvarea acum, să nu trezim copiii, mai rabd până dimineaţă, nu mai pot, telefonează, nu te speria aşa, aveţi mâncare pe două zile în frigider.
N-am suferit niciodată de rinichi, domnule doctor, un chist spuneţi?, sigur, dacă trebuie operat…, ştiu că biopsia e o analiză de rutină, am convingerea că mie nu mi se poate întâmpla nimic rău, aş prefera să-i spuneţi soţului că e vorba de o piatră.
O pietricică, dragă, o operaţie extrem de simplă, în două săptămâni sunt acasă, iar după o lună, în mijlocul colectivului de muncă. Redată vieţii familiale, profesionale şi socioculturale. Cu o cicatrice estetică de 35 de centimetri şi-o coastă tăiată. Cu obligaţia de a bea 3 litri de lichid pe zi. Nu uita să plăteşti întreţinerea.
*
Primele două zile după operaţie e mai neplăcut, apoi e bine, dormi pe săturate, ieşi pe culoar, dai telefoane acasă… Un psihic bun ajută mai mult ca orice medicaţie. Citeşti almanahuri şi cărţi poliţiste, ţi se aduc flori.
Intri în vorbă cu alţi bolnavi, îţi perfecţionezi cunoştinţele de anatomie şi-ţi afli locul în grupul constituit ad-hoc, din fericire, o poziţie inferioară. Ţie nu ţi-au scos decât un amărât de chist, doamnei grase o să-i scoată un rinichi cu totul, iar tânărul acela care fumează tot timpul e suspect de… Profesorul îi dă multă atenţie, dar nu se decide să-l deschidă.
Funcţionează şi aici o ierarhie al cărei criteriu e gravitatea bolii. În toate grupurile prin care ai trecut – privite à rebours, ele îţi trasează biografia – existau ierarhii şi locul tău era spre mijloc. În tagma însoţitoarelor de nou-născuţi, grăsimea copilului era prilej de superioritate. Bunici, dădace şi mame în concediu postnatal veneaţi zilnic în parcul Casei Universitarilor, ca la serviciu, cu biberoane, schimburi şi tot ce trebuie, puneaţi cărucioarele la soare, vă aşezaţi sub brazi şi taca-taca, sfaturi, schimb de experienţă, reţete, trecea repede dimineaţa şi venea ora pentru supica de zarzavat. După masa de fructe de la cinci, iar vă întâlneaţi în jurul chioşcului, cu cât vă vedeaţi mai des, aveaţi mai multe să vă spuneţi, acolo ai învăţat să faci icre din fasole şi să tricotezi, A fost o perioadă frumoasă, te simţeai solidară, chit că existau în grup şi dispute, nu era chiar pace sub brazi. Cea cu veleităţi de lider, nevastă de ataşat comercial sau aşa ceva, era respectată cu invidie: născuse în Italia, în drum spre patrie, dolofanul ei era înfăşat în scutece cu Donald şi Mickey Mouse brodaţi şi avea suzeta de un model aparte. Unde te văzuse aşa, cu bibliografie de puericultură în căruţ, trecuse peste faptul că bebeluşul tău nu pocnea de gras şi-ţi ţinea loc lângă ea, pe bancă, şi-ţi povestea cum se serveşte masa în cursele Pan Am.
