Și Washingtonul poartă un război altfel: „gherila costumelor gri“

Nu doar Rusia joacă pe un teren neconvențional, ci și Washingtonul. Bătălia se poartă cu altfel de arme, preferându-se „dronele“ financiare. Iar în loc de clasicele „baionete“, în prima linie se află un combatant atipic și neașteptat: Trezoreria, care comandă o armată de avocați și contabili specializați în reconstituirea amprentelor financiare.

Închiderea robinetului cu bani este una din­tre „armele inteligente“ dezvoltate du­pă momentul 9/11 pentru a purta războiul împotriva terorismului internațional. Ini­țial, după atacurile îm­po­triva Gemenilor, s-a crezut că terorismul, în special în versiunea sa jihadistă, nu poa­te fi descurajat. În timp, Trezoreria și Pentagonul au ajuns la concluzia că prin­cipiile descurajării aplicate în vremea Războiului Rece funcționează și împotriva Al Qaeda. În cele din urmă, o rețea teroristă precum Al Qaeda nu putea funcționa într-un vid. Pentru a supraviețui pe termen lung, com­ponenta operațională propriu-zisă avea ne­voie de un întreg sistem, să-i spunem ad­ministrativ, de asistență, care să ima­gi­neze și să gestioneze scheme complexe de aprovizionare cu bani. În acest context, ținta predilectă devine infrastructura eco­nomică subterană: sponsorii și donatorii rețelei. „Dacă atentatorii sinucigași nu pot fi descurajați în momentul detonării, cu totul altfel stau lucrurile în cazul fi­nanțatorilor organizației. (...) In­frastruc­tu­ra de sprijin era formată din diferite tipuri de actori, fiecare având propriile motivații și vulnerabilități“, explică Juan Zarate, arhitectul reinventării Trezoreriei, în memoriile sale. Un lucru devenise cert. Aceasta din urmă era mai degrabă com­pusă din „true believers“ part-time, din oa­meni de afaceri vulnerabili, care în ma­joritatea timpului valorizau mai mult ac­cesul la ingredientele esen­țiale derulării business-urilor lor: bănci, linii de credit, parteneri de afaceri, investitori, conturi, po­si­bi­litatea de a rula bani. De altfel, tocmai de aceea erau valoroși pentru Al Qaeda, pentru capacitatea lor de a utiliza sistemul financiar glo­bal în derularea de ac­tivități comerciale legitime. Însă, odată ajunși pe lista neagră a Tre­zo­reriei, deveneau elemente radioactive, ac­tive toxice, niște zombies în carantină. Pe scurt, niște gangsteri. Se manipula astfel calculul cost–beneficiu al sectorului pri­vat, unde moneda forte era integritatea, reputația și încrederea. Ecosistemul in­ter­național și interesele comerciale ale unor entități alergice la risc erau astfel sti­mulate pentru a determina izolarea și res­pin­gerea actorilor deveniți nefrecventabili din circuitul economiei albe. Ce bancă nor­mală la cap dorea să fie percepută ca fiind o interfață pentru activități de susținere a terorismului internațional? Riscurile erau majore: amenzi de milioane, chiar mi­li­arde de dolari.

Ulterior, rețeta a fost perfecționată îm­po­triva regimului de la Phenian (neu­tra­li­zând Banca Delta Asia, folosită ca pa­ra­van pentru spălare de bani și comerț cu bancnote false), a regimului Gaddafi (prin înghețarea a mai bine de 70 de miliarde de dolari), împotriva Hezbollahului și, de­sigur, împotriva Iranului, prin sancțiuni sec­toriale (petrol, bănci, asigurări sau trans­port).

În cazul Rusiei, parcă vedem o scenă des­prinsă din filmul Gangster Squad (2013): „vreau să declanșezi un război de ghe­rilă împotriva lui Mickey Cohen, să îi zgudui operațiunile, să îi distrugi afa­ce­rile“, ordona șeful poliției interpretat de Nick Nolte. Acum sunt atacate sistematic punctele de presiune din jurul lui Putin. Este vizat anturajul său intim, personajele cheie din „verticala puterii“ (Igor Secin, Ser­ghei Cemezov) și oligarhi (frații Ro­tenberg sau Ghenadi Timcenko). Sunt lo­vite interesele lor de afaceri, „porțile“ (In­vestCapitalBank și JSB Sobinbank) prin care accesează sistemul financiar global. Odată desemnate ca bănci „toxice“, vor avea tot mai multe dificultăți în derularea operațiunilor curente. În cazul băncilor Bank Rossii și SMP, companiile Visa și MasterCard au suspendat instant pro­ce­sarea plăților. Sancțiunile activate de Ca­sa Albă încep să muște, generând in­cer­ti­tu­dine pe piața rusească. Hemoragia ca­pi­talului este semnificativă: deja 70 de mi­li­arde de dolari au părăsit băncile rusești, mai mult decât s-a înregistrat pe tot anul trecut. Creșterea economică prognozată a fost revizuită în minus (de la 2% la 0%). Costurile de împrumut ale guvernului au crescut, iar ratingul de creditare a ajuns la BBB-.

Oare este suficient pentru a schimba cal­culul Moscovei în Estul Ucrainei? Wa­shingtonul testează această ipoteză. În ce­le din urmă, dincolo de cultura strategică imperială, vorbim totuși de o putere cu instincte mercantiliste cu expunere ma­sivă pe piețele occidentale, dependentă de marile hub-uri financiare globale (New York sau City-ul londonez) și care gân­dește tranzacțional. Rămân două mari ne­cunoscute: este Ucraina o miză exis­ten­țială pentru regimul Putin? Și cum va juca Europa: ca Sikorski sau Schroeder? //