Pe aceeași temă
Mihail Gorbaciov, ultimul lider sovietic, care a dorit să reformeze Uniunea Sovietică, dar nu a reușit decât să provoace căderea comunismului, destrămarea URSS și sfârșitul Războiului Rece a murit marți la vârsta de 91 de ani.
Gorbaciov a murit după o îndelungată suferință, potrivit unui comunicat emis de Spitalul Clinic Central din Moscova. Nu au fost oferite alte detalii.
Deși a stat la putere mai puțin de șapte ani, Gorbaciov a declanșat o serie uluitoare de schimbări. Dar forțele pe care le-a eliberat au făcut ca statul totalitar sovietic să colapseze, națiunile est-europene să se elibereze de comunismul sovietic și să încheie deceniile de confruntare nucleară est-vest.
Președintele american Joe Biden l-a numit pe Gorbaciov un „om cu o viziune remarcabilă” și un „lider rar” care a avut „imaginația să vadă că un viitor diferit este posibil și curajul de a-și risca întreaga carieră pentru a-l atinge.
„Rezultatul a fost o lume mai sigură și o libertate mai mare pentru milioane de oameni”, a transmis președintele american Joe Biden într-un comunicat.
„Este greu să mă gândesc la o singură persoană care a schimbat cursul istoriei mai mult într-o direcție pozitivă” decât Gorbaciov, a spus Michael McFaul, analist politic și fost ambasador al SUA la Moscova, pe Twitter. „Gorbaciov a fost un idealist care credea în puterea ideilor și a indivizilor. Ar trebui să învățăm din moștenirea lui.”
Venit la putere în 1985, Mihail Gorbaciov, avea să fie ultimul secretar general al anchilozatului Partid Comunist al Uniunii Sovietice (fost bolșevic) fondat de V.I. Lenin în 1918, care a dispărut o dată cu demisia sa în 25 decembrie 1991. Gorbaciov a rămas în istorie ca un lider reformist prin promovarea politicilor de glasnost (transparență) și perestroika (restructurare) dar care în loc să ducă la modernizarea societății sovietice au provocat în final destrămarea URSS.
Declinul politic al lui Gorbaciov a fost umilitor. Autoritatea sa în fruntea URSS a fost distrusă de tentativa de lovitură de stat îndreptată împotriva sa în august 1991. Președintele Uniunii Sovietice a fost ținut în arest la domiciliu în Crimeea între 19 -21 august de către cei care se opuneau reformelor sale. Ultimele luni pe care le-a petrecut în funcție au fost doar pentru a vedea cum republică după republică își proclamă independența până când și-a dat demisia pe 25 decembrie 1991. A doua zi, marea și temuta Uniune Sovietică încetase să mai existe.
În 1990, Gorbaciov a primit Premiul Nobel pentru Pace pentru „rolul său principal în procesul de pace” din Europa.
La un sfert de secol după prăbușirea URSS, Gorbaciov a declarat pentru Associated Press că nu s-a gândit să folosească forța pe scară largă pentru a încerca să mențină unitatea URSS, deoarece s-a temut de declanșarea haosului în statul care dispunea de cea mai mare putere nucleară.
„Țara era înțesată de depozite de armament. Și ar fi alunecat imediat spre un război civil,” a declarat el.
Însă până la finalul președinției sale, a asistat neputincios la ravagiile pe care le făcea furtuna pe care o declanșase.
Cu toate acestea, Gorbaciov a fost probabil personalitatea care a provocat cea mai mare schimbare a cursului istoriei din a doua jumătate a secolului al XX-lea.
Președintele rus Vladimir Putin și-a exprimat condoleanțele după moartea lui Mihail Gorbaciov și va trimite o scrisoare familiei și prietenilor săi în dimineața următoare, a declarat purtătorul de cuvânt al președinției ruse, Dmitri Peskov, pentru Interfax.
"Președintele Putin va prezenta condoleanțe profunde pentru trecerea în neființă a lui Mihail Gorbaciov. Dimineața, el va trimite o scrisoare de condoleanțe rudelor și prietenilor", a spus Peskov.
De altfel, liderii lumii s-au grăbit să îi aducă un omagiu. Șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat că Gorbaciov a deschis calea către o Europă liberă.
Premierul britanic Boris Johnson, invocând invadarea Ucrainei de către Putin, a declarat că „angajamentul neobosit al lui Gorbaciov de a deschide societatea sovietică rămâne un exemplu pentru noi toți”.
Viața și cariera politică
Mihail Gorbaciov s-a născut pe 2 martie 1931. Mihail Gorbaciov avut o copilărie grea în timpurile în care în fruntea țării s-a aflat Stalin. Bunicii săi fuseseră deportați pentru vina de a fi fost culaci. În timpul celui de-al doilea război mondial, a trăit vremurile grele ale ocupației germane, după ce, pe 2 august 1942, armatele naziste au cucerit Stavropolul. Deși germanii au fost alungați în februarie 1943, ocupația a înăsprit viața comunității rurale în care trăia tânărul Gorbaciov și i-a lăsat acestuia amintiri de neșters.
Mihail Gorbaciov a fost numit membru al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) în 1971. În 1979–80, Gorbaciov s-a alăturat Biroului Politic- organului suprem de elaborare a politicilor Uniunii Sovietice, iar în 1985 a fost ales secretar general al PCUS.
Gorbaciov a încercat să reformeze partidul osificat și economia aflată în recesiune prin introducerea glasnostului ("transparenței"), perestroikăi ("reconstrucției") și uskorenie ("accelerării" dezvoltării economice), politici lansate oficial la cel de-al XXVII-lea Congres al Partidului Comunist din februarie 1986.
În octombrie 1988, secretarul general Gorbaciov a fost ales la președinția prezidiului legislativului național (Sovietul Suprem). La scurt timp după aceea, Gorbaciov a instaurat un parlament bicameral. În 1989, parlamentul a ales din rândurile sale un nou Soviet Suprem și l-a numit pe Gorbaciov președinte.
În 1991 a trecut printr-o lovitură de stat dată de conservatorii din partid care se opuneau cu vehemență oricăror măsuri care ar fi schimbat caracterul și integritatea Uniunii Sovietice.
Conservatorii din conducerea sovietică, autointitulându-se "Comitetul de Stat de Urgență", au declanșat o lovitură de stat pentru a-l îndepărta pe Gorbaciov din fruntea statului și pentru a împiedica semnarea noului tratat unional.
Președintele Uniunii Sovietice a fost ținut în arest la domiciliu în Crimeea între 19 -21 august.
