Pe aceeași temă
Regina Elisabeta a II-a murit la reședința sa din Balmoral, Scoția la vârsta de 96 de ani. Palatul Buckingham a transmis un anunț succint: "Regina a murit pașnic la Balmoral în această după-amiază. Regele și Regina Consort vor rămâne la Balmoral în această seară și se vor întoarce la Londra mâine".
Starea de sănătate a suveranei se înrăutățise în ultimele zile. Regina suferea de la sfârşitul anului trecut de ceea ce Palatul Buckingham a numit „probleme episodice de mobilitate".
Prințul Charles, în vârstă de 73 de ani, moștenitorul tronului de la vârsta de trei ani, este acum rege, iar ducesa de Cornwall este acum Regina Consort.
La 21 aprilie 2022, regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord a aniversat împlinirea vârstei de 96 de ani iar tot în acest an, în 6 februarie a sărbătorit Jubileul de Platină, 70 de ani de când se află pe tronul Marii Britanii, cea mai lungă domnie din istoria regatului.
Regina Elisabeta a II-a (Elizabeth Alexandra Mary de Windsor) s-a născut la 21 aprilie 1926, la Londra, ca fiică a prinţului Albert, duce de York, viitorul rege George al VI-lea, şi a Elisabetei Bowes-Lion, ducesă de York. Regina Elisabeta a II-a este şeful Casei de Windsor, Casa Regală a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Regele George al V-lea a schimbat, printr-o proclamaţie regală, la 17 iulie 1917, numele german al dinastiei Saxa-Coburg şi Gotha cu cel de Windsor, în contextul creat de Primul Război Mondial.
Al Doilea Război Mondial
Spre sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, s-a alăturat armatei de rezervişti, la vârsta de 19 ani, conducând camioane militare.
<iframe width="560" height="349" src="https://www.youtube.com/embed/LrHn3Z_6uYs" title="The Glorious Reign Of Elizabeth II | Queen Elizabeth: A Lifetime Of Service | Timeline" frameborder="0" allow="accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture" allowfullscreen></iframe>
În 1947, la scurt timp după ce familia regală s-a întors dintr-o vizită oficială în Africa de Sud și Rhodesia, au anunțat logodna Elisabetei cu Prințul Philip al Greciei, vărul ei de gradul al treilea (ambii erau stră-strănepoți ai Reginei Victoria și ai Prințului Albert) și locotenent în Marina Regală. Ea a pus ochii pe el când avea doar 13 ani, iar relația lor s-a dezvoltat prin vizite și corespondență în timpul războiului.
Căsătoria cu Prințul Philip
Deși mulți din cercul regal îl vedeau pe Philip ca pe o partidă nechibzuită din cauza lipsei de bani și a sângelui său străin (german), Elizabeth era hotărâtă și foarte îndrăgostită. Ea și Philip s-au căsătorit la 20 noiembrie 1947, la Westminster Abbey.
La 21 de ani, în 1947, s-a căsătorit cu elegantul ofiţer Philip Mountbatten, fiul prinţului Andrei al Greciei, în cadrul unei ceremonii care a făcut să viseze Marea Britanie de după război, o ţară încă marcată de numeroase privaţiuni.
Primul lor fiu, Charles (Prințul de Wales), s-a născut în 1948; o fiică, Anne (Prințesa Regală), a sosit doi ani mai târziu.
Elizabeth și Phillip au fost căsătoriți timp de 73 de ani, o perioadă extraordinară, până când prințul a murit în aprilie 2021, la vârsta de 99 de ani.
Încoronarea
Începând cu 1952, regina Elisabeta a II-a este monarhul Regatului Unit (Anglia, Țara Galilor, Scoția și Irlanda de Nord) și a numeroase alte regate și teritorii, precum și conducătoarea Commonwealth-ului, grupul de 53 de națiuni suverane care include multe teritorii britanice.
Extrem de populară pe aproape toată durata îndelungatei sale domnii, regina este cunoscută pentru faptul că se interesează serios de afacerile politice, în afară de îndatoririle sale ceremoniale, și este recunoscută pentru modernizarea multor aspecte ale monarhiei.
Odată cu declinul stării de sănătate a tatălui ei în 1951, Elizabeth i-a luat locul la diverse funcții de stat. După ce au petrecut acel Crăciun cu familia regală, Elizabeth și Philip au plecat într-un turneu în Australia și Noua Zeelandă, făcând o escală în Kenya pe drum.
Ei se aflau în Kenya la 6 februarie 1952, când Regele George al VI-lea a cedat în urma unui cancer pulmonar la vârsta de 56 de ani, iar fiica sa în vârstă de 25 de ani a devenit a șasea femeie din istorie care a urcat pe tronul britanic. Încoronarea ei oficială ca regină Elisabeta a II-a a avut loc la 2 iunie 1953, în Westminster Abbey.
În primul deceniu al domniei sale, Elisabeta s-a acomodat cu rolul de regină, dezvoltând o legătură strânsă cu prim-ministrul Winston Churchill (primul dintre cei 15 prim-miniștri alături de care va lucra în timpul domniei sale), depășind un dezastru în domeniul afacerilor externe în criza Suezului din 1956 și făcând numeroase călătorii de stat în străinătate.
Scandalurile familiei regale
În 1981, toți ochii au fost din nou ațintiți asupra familiei regale când Prințul Charles s-a căsătorit cu Lady Diana Spencer la Catedrala St. Paul din Londra. Deși cuplul a primit în curând doi fii, William și Harry, căsătoria lor s-a degradat rapid, provocând o jenă publică considerabilă pentru regină și pentru întreaga familie regală.
Femeie foarte credincioasă, Elisabeta a II-a a întruchipat stabilitatea în sânul unei familii afectate cu regularitate de scandaluri.
Regina a declarat într-un discurs public că 1992 a fost un "Annus Horribilis", după ce trei dintre copiii ei - Charles, Anne şi Andrew - au divorţat, iar Castelul Windsor a fost victima unui incendiu devastator.
Suverana a rămas însă o persoană stoică, păstrând o direcţie constantă în timpuri zbuciumate, însă acel stil rezervat i-a adus o serie de critici după moartea prinţesei Diana în 1997.
Principalele evenimente din viața Reginei Elisabeta II
