Pe aceeași temă
Pentru guvernarea de la Kabul, alegerile din august au ca miză însăşi supravieţuirea regimului politic al preşedintelui Hamid Karzai, care nu se mai bucură de încrederea Statelor Unite. Recent, Hillary Clinton critica dur regimul Karzai pentru că tot ce a reuşit să construiască în ultimii ani a fost un „narco-stat“.
La 20 august 2009, în Afganistan s-a desfăşurat al doilea scrutin al alegerilor prezidenţiale, după înlăturarea guvernării talibane, în 2001. În competiţia electorală s-au înscris 41 de candidaţi. La puţin timp după consumarea alegerilor, atât preşedintele în exerciţiu Hamid Karzai, cât şi fostul ministru de Externe Abdullah Abdullah şi-au revendicat victoria.
Scrutinul a arătat lumii imaginea unui Afganistan care imită democraţia, dar care, pe fond, nu se află departe de Evul Mediu. Buletine de vot pe care au fost trecute fotografiile candidaţilor (pentru că majoritatea alegătorilor erau analfabeţi), ameninţări ale insurgenţilor cu tăierea degetelor (celor care se prezentau la scrutin) şi atacuri, dezamăgire sau speranţă pentru alegătorii (unii convinşi că scrutinul va fi fraudat, alţii încercând să viseze la un viitor mai bun) au alcătuit peisajul sumbru al alegerilor din august.
Cei patru candidaţi importanţi la alegerile prezidenţiale din Afganistan sunt persoane cu experienţă în viaţa politică şi foşti combatanţi în războiul împotriva Uniunii Sovietice din anii ‘80.
Hamid Karzai, preşedintele în exerciţiu al Afganistanului, şi-a proclamat victoria înainte de desfăşurarea scrutinului, iar oferta sa electorală sunt atât promisiunile de campanie din 2009, cât şi realizările puţine ale mandatului anterior. În 2001, Karzai, susţinut puternic de SUA, a fost instalat în fruntea guvernului provizoriu instaurat la Kabul după declanşarea ofensivei împotriva talibanilor de coaliţia antiteroristă creată de Washington, după atacurile de la 11 septembrie. Peste trei ani, Karzai a devenit primul preşedinte ales al afganilor, după ce a obţinut 55,4% dintre voturi în primul tur. Pe parcursul celor 5 ani de guvernare, Karzai a devenit un personaj controversat, după ce a eşuat în construirea unei guvernări democratice şi în lupta împotriva insurgenţilor (în 2007, preşedintele afgan a recunoscut că s-a întâlnit cu talibanii). Preşedintele afgan oferă imaginea unui practicant islamist şi susţinător al practicilor politice democratice şi a pledat în campania electorală pentru negocierea cu forţele de opoziţie (talibani) în cadrul unor adunări tribale tradiţionale. Chiar dacă a pierdut foarte mult din suportul popular, Karzai a fost creditat de un sondaj de opinie drept candidatul cu cele mai multe şanse în cursa electorală (44% dintre voturi).
Abdullah Abdullah este pricipalul contracandidat al lui H. Karzai şi, la fel ca acesta, s-a autoproclamat câştigător după scrutinul de la 20 august (într-un sondaj de opinie a fost credidat cu 26% din voturi). Defector al regimului Karzai, în care a servit ca ministru de Externe în perioada 2001–2006, Abdullah a candidat cu o platformă electorală care îmbină discursul religios islamic cu proiectul ambiguu de construire a unui stat afgan care imită democraţia occidentală. Abdullah a fost considerat de media occidentală drept un reformator moderat care pledează pentru „reconcilierea cu talibanii“, dar „are îndoieli în privinţa disponibilităţii talibanilor pentru negocieri“.
Ashraf Ghani, fost ministru de Finanţe în guvernul Karzai, a propus o platformă electorală centrată pe eliminarea corupţiei, măsuri sociale (crearea de locuri de muncă şi construirea de case) şi negocierea unui acord de încetare a focului cu talibanii urmat de reconciliere. Potrivit unui sondaj de opinie realizat înainte de scrutinul din august, Ghani a fost creditat cu 6% din preferinţele afganilor.
Ramazan Bashardost, fost ministru al Planificării în guvernul Karzai, în prezent parlamentar, se bucură de popularitate în rândul afganilor, pe fondul acuzaţiilor de corupţie aduse guvernului Karzai. Oferta electorală a lui Bashardost s-a axat pe lupta împotriva corupţiei. Înaintea scrutinului de la 20 august, Bashardost a fost credidat de un sondaj de opinie cu 10% din voturi.
Pentru preşedintele Karzai, alegerile au ca miză însăşi supravieţuirea regimului său, care a pierdut încrederea celui mai important aliat extern. Pentru adminstraţia de la Washington, un eventual eşec în transfomarea Afganistanului dintr-un stat falimentar într-o entitate viabilă, guvernabilă ar fi un insucces major pe agenda de politică externă a preşedintelui Obama şi încă o nereuşită a SUA în managementul unui proces de state-building în lumea musulmană şi în războiul neconvenţional.
Deşi procesul electoral din Afganistan a fost marcat de numeroase tentative de fraudă şi a semnalat participarea redusă a femeilor (cărora cultura tradiţională afgană le refuză dreptul de vot prevăzut de Constituţie), acesta reprezintă în esenţă un succes doar prin faptul că alegerile au fost organizate într-un stat care are potenţialul să se transforme, potrivit lui Peter Baker, comentator New York Times, în „Vietnamul lui Obama“. //
