Andrzej Duda cere Ucrainei să recunoască masacrul din 1943 de la Volînia

Preşedintele Poloniei, Andrzej Duda, a cerut luni Ucrainei să recunoască ceea ce el a numit adevărul ruşinos despre cum naţionaliştii ucraineni au masacrat peste 100.000 de polonezi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în ciuda frontului comun pe care Kievul şi Varşovia îl fac în prezent împotriva Rusiei, relatează Reuters.

Luptele istorice din vestul Ucrainei dintre polonezi și ucraineni care au culminat cu masacrul din 1943 de la Volînia în Polonia ocupată de trupele hitleriste aruncă o umbră asupra legăturilor dintre cele două țări, deși invadarea Ucrainei de către trupele ruse i-a apropiat pe cei doi vecini.

Președintele ucrainean, a făcut declarația pe 11 iunie când se comemorează crimele din 1943, evenimentul fiind văzut diferit la Varșovia și Kiev.

Polonia şi-a deschis porţile pentru refugiaţii ucraineni, iar Duda a permis ca ţara sa să fie folosită ca centru logistic pentru furnizarea de ajutor Ucrainei, în contextul în care aceasta duce un epuizant război de uzură cu Rusia.

Însă, în cadrul unei ceremonii care a avut loc luni, Duda a spus că adevărul despre masacrele din timpul războiului şi alte fapte similare petrecute în Galiţia de Est în 1944-1945 trebuie „spus ferm şi clar" indiferent de orice şi a cerut Kievului să recunoască epurarea etnică a polonezilor de către miliţiile naţionaliste ucrainene.

"Nu a fost vorba şi nu este vorba de răzbunare, de revanşă. Cea mai bună dovadă este perioada prin care trecem acum", a declarat Duda, făcând referire la cooperarea actuală dintre cele două ţări împotriva Rusiei.

Chestiunea este una complexă pentru ucraineni, a spus el, din moment ce unii îi consideră pe membrii respectivelor miliţii ca eroi ai rezistenţei împotriva Uniunii Sovietice şi ca simboluri ale luptei dureroase a Kievului pentru independenţa faţă de Moscova.

"Cei despre care ştim că au fost criminali au fost de asemenea eroi pentru Ucraina, în alte perioade şi cu un inamic diferit, şi au murit deseori în mâinile sovieticilor, luptând cu o convingere profundă pentru o Ucraină independentă şi liberă", a declarat Duda.

Ucraina nu a reacţionat deocamdată la afirmaţiile lui Duda, dar afirmaţiile preşedintelui polonez s-ar putea să fie văzute ca nepotrivite în unele cercuri ucrainene, care consideră că încercările de a discuta astfel de evenimente acum fac parte dintr-o tentativă de inspiraţie rusă de a portretiza Ucraina ca o ţară care are nevoie de denazificare, unul dintre obiectivele declarate ale invaziei ruse.

Parlamentul polonez a stabilit că respective crime, comise între 1943 şi 1945 de Armata Insurgentă Ucraineană şi de Organizaţia Naţionaliştilor Ucraineni de sub conducerea lui Stepan Bandera, au avut elemente de genocid.

Ucraina nu este de acord cu această afirmaţie şi deseori face referire la evenimentele de la Volînia ca făcând parte din conflictul dintre Polonia şi Ucraina care a afectat ambele ţări.

Istoricii polonezi spun că aproape 12.000 de ucraineni au fost de asemenea ucişi în operaţiuni poloneze de represalii.

Stepan Bandera, nazist sau erou?

Stepan Baandera, naționalistul ucrainean, este o figură controversată, fiind implicat, alături de naziști, atât în luptele împotriva agresorului bolșevic cât și în masacrarea a zeci de mii de polonezi și evrei în timpul celui de Al Doilea Război Mondial.

Cultul personalității lui Stepan Bandera s-a amplificat după ce Ucraina a ieșit din componența Uniunii Sovietice atingând apogeul în prezent când țara a fost invadată de armata rusă. „Bandera este tatăl nostru, Ucraina este mama noastră. Vom lupta pentru Ucraina”, scandau apărătorii orașului-port Mariopol în timul asediului trupelor ruse și ale separatiștilor din Donbas. Erou național, cultul pentru Bandera este văzut de către ruși ca o manifestare a neonaziștilor Ucraineni, mai laes a celor care formau Batalionul Azov.

Stepan Bandera s-a născut în anul 1909, în vestul Ucrainei, în regiunea Galiției, în familia unui preot. El va urma cursurile Universității Politehnice din Liov alegând să studieze agronomia, aceasta fiind printre puținele facultăți care aveau predarea în limba ucraineană.

Ca student, acesta a făcut parte din grupuri naționaliste, cum ar fi Organizația de cercetași Plast, sau Organizația Naționaliștilor Ucraineni.

El va deveni rapid unul dintre liderii mișcării naționaliste ucrainene - OUN, fiind un militant fervent anti-polonez și antisemit. De menționat că, în acea perioada, Polonia deținea o parte din teritoriul din Vestul Ucrainei, care după război a fost revendicat de URSS.

În 1934, Bandera a organizat asasinarea ministrului polonez de interne Bronisław Pieracki și a fost condamnat la moarte de un tribunal din Polonia. Pedeapsa i-a fost comutată ulterior în închisoare pe viață. A stat în temniță aproape șapte ani. În timpul invaziei trupelor naziste, în ceea ce s-a numit “Operațiunea Barbarossa,” Bandera a evadat din celula sa, împreună cu alți naționaliști. Nu se știe de fapt din închisoare, unele surse spunând că a fost eliberat ori de naziști, altele, de către sovietici.

După eliberare, Bandera s-a mutat la Cracovia, capitala Guvernământului General (zona de ocupație germană din Polonia). Aici a luat legătura cu liderul OUN, Andrii Melnik. Diferențele de opinii dintre cei doi lideri a dus la sciziunea organizației în facțiunea melnikistă (OUN-M), mai conservatoare și pragmatică, și banderovistă (OUN-B), cu o atitudine radicală ravoluționară. În noiembrie 1939, aproximativ 800 de naționaliști ucraineni au început pregătirea în taberele militare ale Abwehrului. La începutul lunii decembrie, Bandera a trimis un curier la Lviv cu directive pentru pregătirea unei insurecții armate. Melnik nu a fost informat despre această decizie. Curierul a fost interceptat de NKDV, ceea ce a dus la arestarea unor lideri OUN-M din teritoriile ocupate de sovietici. O a doua încercare a naționaliștilor de organizare a unei insurecții a eșuat, de asemenea, în toamna anului 1940 ca urmare a activității NKVD-ului.

Pe 30 iunie 1941, odată cu sosirea trupelor naziste în Ucrania, Bandera și OUN-B au proclamat independența Ucrainei. Unele dintre versiunile Declarației de Independență în care era trecut paragraful conform căruia ucrainenii „vor colabora strâns cu Germania Național Socialistă, sub conducerea lui Adolf Hitler, care creează noua ordine în Europa și în lume” au fost cenzurate de organizațiile ucrainene din diaspora.

În septembrie 1941, după ce armata germană a atacat URSS, Hitler renunță la sprijinul naționaliștilor ucraineni și nu recunoaște independența Ucrainei. Astfel, Stepan Bandera este arestat și trimis în final într-un lagăr de concentrare, unde beneficiază însă de un regim blând.

Este eliberat în septembrie 1944, și după război se stabilește definitiv în Germania, continuând să conducă OUN-B.

Este asasinat în octombrie 1959 la ordinul fostului conducător sovietic Nikita Hrușciov. Agentul KGB Bogdan Staninski, arestat de poliția germană, a recunoscut că a primit ordin să-l otrăvească pe Bandera (Wikipedia)