Pe aceeași temă
Nu asistăm în fapt doar la distorsionarea informației, la tehnici de manipulare comune, ci la crearea unei adevărate realități fictive paralele.
În ultima vreme se discută tot mai des în orașe din estul României (dar probabil fenomenul nu este limitat doar la această regiune) despre amenințarea rusească. Despre cât de repede putem fi spulberați militar, despre îndoielile legate de reacția occidentală (prin NATO) într-o astfel de situație. Iar când ai un război atât de aproape de tine, astfel de lucruri au un impact considerabil. Între timp, pe diferite bloguri, pe rețelele sociale, pe forumurile de discuție din site-urile de știri, ni se spune că e riscant să te pui rău cu Moscova, bazându-te pe protecția occidentalilor. Acest tip de discuții nu sunt chiar întâmplătoare. Cu o bună probabilitate, ele sunt parte a unei ofensive propagandistice rusești bine orchestrate, care are și componente vizibile, mediatice, dar și altele invizibile.
În esență, e vorba despre operațiuni tipice de dezinformare. De manual. Îmi aduc aminte cum, în primele zile de după 22 decembrie 1989, se perindau prin redacția Opiniei studențești diverși cetățeni care povesteau, cu destule detalii, despre tacticile de luptă ale „teroriștilor“, despre gloanțele lor speciale cu vârf de titan. În aceeași perioadă, vă aduceți probabil aminte, la televiziunea publică erau citite tot felul de mesaje panicarde despre apa otrăvită sau despre teroriști semnalați în diferite locuri. Ei bine, cam la același tip de bombardament informațional (tot cu apa otrăvită, cu fasciști de la grupările extremiste de dreapta – „Pravy Sektor“ – ascunși în păduri, cu relatări despre lagăre de concentrare pregătite de noul guvern neonazist de la Kiev) au fost supuși locuitorii Donețkului ca preambul la revolta „justificată“ a patrioților rusofoni salvatori.
Activizarea acestui tip de zvonistică e un semnal evident că Rusia e decisă să amplifice eforturile mai ales pe această direcție subterană. Iar strategia este adaptată la specificul românesc. În țări ca Bulgaria sau Serbia, unde există segmente importante din societate cu simpatii filorusești, cultivarea ideii unei apropieri naturale față de Rusia în opoziție cu un Occident arogant și decadent are o tracțiune considerabilă. Această linie nu este complet abandonată nici în România. Pe filiere ale Bisericii Ortodoxe sunt transmise mesaje similare, mai ales în mediul rural. Însă Kremlinul este conștient că percepțiile negative față de Rusia sunt adânc implantate în opinia publică și e foarte greu să le schimbi. O cercetare sociologică recentă scotea în evidență cotele extrem de ridicate de simpatie față de principalii noștri aliați occidentali, în opoziție cu percepția despre Rusia. De aceea, tactica adoptată e, ca și în cazul Poloniei sau al țărilor baltice, aceea de a inocula frica față de amenințarea Moscovei. Un videoclip rusesc recent vorbea „în glumă“ despre „excursiile“ pe care le-ar putea face militarii ruși în Polonia, la Berlin sau chiar la Londra.
Afiş de anul trecut din Crimeea care sugera asocierea Ucrainei cu fascismul.
S-a vorbit mult despre propaganda rusească legată de Ucraina. Dar termenul propagandă poate fi înșelător. De regulă, ne gândim la interpretarea diferită a unor evenimente, la comentarii părtinitoare, la eludarea unor fapte. Într-un document de cercetare consistent, pe această temă, publicat recent (The Menace of Unreality: How Kremlin Weaponizes Information, Culture and Money), Peter Pomerantsev și Michael Weiss utilizează termenul, probabil mai potrivit, de transformare a informației în armă de război. Nu asistăm în fapt doar la distorsionarea informației, la tehnici de manipulare comune, ci la crearea unei adevărate realități fictive paralele.
Există, bineînțeles, o componentă la vedere reprezentată de publicații, site-uri și televiziuni. Vedemosti, unul dintre puținele ziare independente rămase în Rusia, a dezvăluit că Vladimir Putin a premiat în secret 300 de jurnaliști pentru „maniera obiectivă“ în care au prezentat situația din Ucraina! Dar în afara acesteia există o altă componentă ocultă cu dublu rol: 1) de distribuție, pe propriile canale (rețele sociale, liste de discuții), a unor „mesaje“ favorabile Kremlinului / nefavorabile Occidentului sau Kievului; 2) de fabricare a unor ficțiuni propagandistice cu mare încărcătură emoțională distribuite și prin intermediul mass-media tradiționale: fotografii și videoclipuri trucate (cu participarea unor actori, ca în orice reality show), conturi false pe rețele sociale etc.
De exemplu, au circulat pe Internet imagini video cu un grup de femei „indignate“ de atrocitățile la care s-au dedat „fasciștii“ de la Kiev, care s-au prezentat când locuind la Odessa, când locuind la Harkov. La fel s-a descoperit că fotografia de profil a unui doctor din Odessa, care a povestit pe rețelele sociale cum i s-a interzis să acorde asistență medicală unor oameni arși de vii de către „naționaliști“, era de fapt a unui medic stomatolog din Caucazul de Nord. Un „pacient“ internat într-un spital din orașul Nicolaiev a fost prezentat în trei posturi total diferite de trei canale de televiziune (Rossia 1, NTV, TV Crimeea): 1) drept un „protestatar pașnic din orașul cu pricina agresat de «naționaliști»“; 2) drept un spion german venit cu arme și mercenari să lupte în estul Ucrainei; 3) drept un generos medic pediatru revenit în orașul natal, care a fost rănit în urma rafalelor de armă trase de neonaziști împotriva unor demonstranți pașnici.
Occidentul realizează abia acum cât de eficientă este această strategie de intoxicare informațională a Moscovei. Berlinul a anunțat recent că va extinde programele Deutsche Welle în engleză, vizând cu precădere propaganda Kremlinului. Dar e o bătălie complicată. Rușii se pregătesc de multă vreme pe acest teren, au pus la punct structuri operaționale performante și nu au niciun fel de restricții interne de respectat.
