Blocajul american

Președintele Barack Obama are dificultăți și mai mari în a-și promova agenda în Congres în următorii doi ani, după recenta victorie categorică a republicanilor în alegerile de la jumătate de mandat din Statele Unite. O resetare a relațiilor între democrați și republicani e puțin probabilă.

În 2008, Barack Obama câștiga alegerile pre­zidențiale din Statele Unite promițând uni­tate. Spunea că „da, se poate“ ca prin­ci­palele partide americane, cel Democrat și cel Republican, să coo­pe­re­ze. Americanii au îm­bră­ți­șat ideea cu entuziasm.

În 2014, Barack Obama se confruntă cu o popularitate în scădere, de aproximativ 40%, comparabilă cu cea a fostului președinte George W. Bush spre final de man­dat. Bill Clinton și Ronald Reagan, de exemplu, aveau în aceeași perioadă a man­da­tului susținerea a 60% din populație. Cu alte cuvinte, la șase ani de președinție Oba­ma, americanii sunt dezamăgiți. Cel pe ca­re l-au votat cu speranță în 2008 și pe ca­re l-au reales cu așteptări moderate în 2012 nu a reușit să miște lucrurile în Washington.

Această stare de spirit a dus la votul de blam la adresa democraților în alegerile de la începutul lunii. Ea era vizibilă și îna­inte de scrutin, când mai mulți candidați democrați au încercat să se distanțeze de Obama pentru a câștiga voturi. Rezultatul i-a făcut pe republicani majoritari în Se­na­tul dominat până acum de către democrați și a extins controlul republicanilor asupra Camerei Reprezentanților. Noul Congres se va reuni în ianuarie.

Situația politică nu este neobișnuită pen­tru președinții americani aflați în a doua parte a ultimului mandat. Istoric, partidul președintelui obține de cele mai multe ori rezultate slabe în aceste alegeri, chiar și când popularitatea liderului de la Casa Albă e mai ridicată. Este unul dintre mo­tivele pentru care, în acest context, pre­șe­dinții americani preferă să se dedice po­li­ticii externe. Obama, pe de altă parte, după ce nu a re­ușit, din cauza neîn­țe­le­ge­rilor dintre cele două par­tide, să pună în practică re­forme pe care le consideră importante, cum ar fi cea în domeniul imigrației sau privind controlul armelor, a hotărât să acționeze pe cont propriu și în materie de politică internă, atunci când acest lucru este posibil și nu există un consens în Congres.

Susţinători republicani se bucură în timp ce rezultatele alegerilor pentru Senatul SUA sunt afişate pe un ecran gigantic în Denver, Colorado, pe 4 noiembrie 2014

Acum, după alegeri, la nivel declarativ, am­­bele părți par mai dispuse să ajungă la com­promis. Obama a dat de înțeles în mai mul­te rânduri că va negocia cu re­pu­bli­canii și că va încerca să ajungă la un nu­mitor co­mun, doar că astfel de declarații nu sunt noi, iar înainte de alegeri Co­n­gresul era cel mai puțin productiv din is­toria ame­ri­cană la capitolul legi adoptate. Po­pu­la­ri­tatea Congresului este de ase­me­nea la un nivel extrem de scăzut, 14%, po­trivit unui sondaj recent Gallup. Și re­pu­blicanii s-au arătat gata de negocieri, dar aripa con­ser­vatoare din cadrul partidului, Tea Party, ar vrea să încerce din nou să anu­leze re­for­ma în sănătate promovată de Obama, re­formă ale cărei principale pre­vederi au in­trat în vigoare în acest an și ca­re e practic principala realizare a pre­șe­dintelui pe plan intern de când a ajuns la Casa Albă.

La rându-i, Obama a reafirmat că e gata să pună în practică prin ordin executiv, adică trecând peste Congres, reforma în domeniul imigrației, care ar permite celor 11 milioane de cetățeni care trăiesc în SUA cu frica expulzării să intre în le­galitate. Ini­țial, Casa Albă voia să emită do­cu­men­tul înainte de alegeri, însă ter­menul a fost devansat până la sfârșitul anu­lui, de tea­mă că ar putea influența ne­gativ șansele de­mocraților de a obține vo­turi. Este po­si­bil ca, în cele din urmă, re­publicanii să în­cerce să promoveze un act legislativ în acest sens, având în vedere că vor să-și crească po­pularitatea în rândul votanților hispanici.

De altfel, pentru republicani, acum că nu mai sunt în opoziție și dețin controlul asu­pra Congresului, miza este să arate că pot face Legislativul să funcționeze. În ultimii ani, ei au blocat multe inițiative ale pre­ședintelui și l-au atacat vehement pe Oba­ma. Această retorică nu se mai justifică la fel de mult în condițiile actuale. Acum re­publicanii au suficientă forță pentru a adop­ta acte normative, pe care preșe­din­tele trebuie să le semneze sau asupra că­ro­ra își poate exercita dreptul de veto.

Dincolo de efectele alegerilor legislative asu­pra guvernării în SUA în ur­mă­to­rii doi ani, ele sunt un semnal im­portant și privind ca­drul în care vor avea loc ale­ge­rile pre­zi­dențiale din 2016, când este de aș­teptat ca Hillary Clinton să can­di­deze din partea Par­tidului Democrat. Clin­ton a sus­ținut în scrutinul legislativ din acest an pes­te 20 de candidați, iar jumătate dintre ei au pierdut în fața re­publicanilor. În­frân­gerea democraților de acum nu înseamnă au­to­mat că fostul se­cretar de stat Hillary Clin­ton are mici șan­se de reușită. Dim­po­trivă, Clinton stă bine în sondaje și deține o ma­și­nărie de partid care o poate pro­pul­sa la Casa Albă. Ceea ce nu au arătat însă po­li­ticienii americani în ultimii ani este că sunt capabili cu ade­vărat să coopereze și să-i entuziasmeze pe americani.

* Ani Sandu este jurnalist la Radio România Actualități și Decât o Revistă. Din 2012 până în vara acestui an a fost corespondent RRA în SUA.