Brazilia: protestele care au surprins pe toată lumea

Inițial provocată de creşterea prețului biletului de autobuz cu 20 de centavos de real anunțată pe 2 iunie de primarul din Sao Paulo, mişcarea de protest ce a urmat a luat prin surprindere guvernul de la Brasilia, mai ales prin amploarea mobilizării. Se estimează că joi, 20 iunie, un milion de cetățeni au participat la proteste în 100 de localități ale țării cu peste 300.000 de manifestanți la Rio de Janeiro. Vineri 21 iunie, preşedinta Dilma Rousseff a promis elaborarea unui pact național care răspunde marilor revendicări ale străzii. Cu toate acestea, protestele au continuat şi în week-end-ul trecut.

Protestele din Sao Paulo au fost instigate în pri­n­­cipal de Movimiento Passe Livre (Mişcarea transportului gratuit, MPL) în urma anunțului primarului Fernando Haddad în ceea ce pri­veş­te creşterea prețului biletului de transport, în condițiile în ca­re mulți brazilieni suferă de pe urma situației deplorabile a transportului public şi pierd mult timp zilnic în tranzit. MPL a apărut, aşa cum no­tează Le Monde, în 2003, la Salvador de Bahia, când s-au opus pentru prima dată unei creşteri a prețului trans­por­tu­lui. Instituționalizat la Porto Alegre în 2005, MPL a inspirat şi alte oraşe şi se vrea o mişcare socială orizontală fără afiliere politică. Astfel, rezistența ar fi organizată deja de mult timp, dar a rămas invizibilă mediatic. Folosirea re­țe­lelor de socializare, precum Facebook, pentru a chema la protest explică şi capacitatea de a mobiliza un număr impresionant de persoane, adesea din clasa mijlocie şi care nu erau până în prezent politizate.

Protestele arată o mai amplă nemulțumire fa­ţă de actualul guvern federal şi faţă de gu­ver­nele statelor în ceea ce priveşte securitatea, ser­­viciile publice şi alocarea unor fonduri impresionante unor proiecte considerate de manifestanți neimportante, pre­­cum organizarea Cupei Mon­diale de Fotbal anul viitor şi a Olimpiadei în 2016. In­ves­tițiile publice în sistemul de sănătate, educație, transport au fost primele criticate, mai ales în raport cu investițiile pen­tru stadioanele şi celelalte proiecte de in­frastructură pentru Cupa Mondială de Fotbal din 2014. Brazilienii îi critică pe politicieni pen­tru costul exagerat al proiectelor realizate şi din cauza întârzierii în deciderea asupra lo­cu­rilor unde vor avea loc competițiile, com­pa­niile care construiesc etc.

Paralela dintre Turcia şi Brazilia este ne­po­tri­vită, căci răspunsul Guvernului Rousseff nu a fost în niciun fel comparabil cu cel al lui Er­doğan. Solidară de la început cu manifestanții, Dilma Rousseff a spus că este „mândră“ de „vo­cile care cer schimbarea“, ea fiind mai apoi acuzată pentru lipsa sa de reacție din zi­lele următoare, vineri 21 iunie organizându-se însă o şedință de guvern de urgență. Rousseff a fost ea însăşi o activistă în timpul dictaturii militare braziliene (1964-1985), fiind membră a unei gherile şi, ca atare, fiind închisă de mi­litari şi torturată. De altfel, în discursul său de vineri, transmis de toate posturile de radio şi televiziune, ea şi-a amintit trecutul atunci când i-a elogiat pe manifestanți. Rousseff a de­clarat că se va reuni cu guvernatorii sta­te­lor, cu primarii şi reprezentanții mani­fes­tan­ților pentru a propune un pact asupra ser­vi­ciilor publice, care să includă un plan național de mobilitate care să privilegieze transportul în comun. De asemenea, preşedinta promite să aloce 100% profitul obținut din explo­a­ta­rea resurselor de petrol către educație şi să aducă medici din străinătate, răspunzând ast­fel cerințelor principale ale manifestanților.

Corupția politică endemică care a atins Par­ti­dul Muncitorilor, mai mulți miniştri din Gu­vernele Lula şi Rousseff trebuind să de­mi­sioneze în urma acuzațiilor clare de corupție, este o altă nemulțumire a protestatarilor. La aceasta nu s-a referit preşedinta Braziliei în dis­cursul său de vineri, dar poate că re­for­marea regimului ar putea fi singura soluție. În stadiul său actual, chiar şi având majoritatea în congresul federal şi în cele statale, partidul de guvernământ este constant supus ne­go­cierii fiecărui act legislativ, acest lucru de­ge­nerând în practici de corupție. În plus, Brazilia este încă o societate foarte inegală, în ciuda creşterii economice constante, a lărgirii clasei mijlocii, mai ales în timpul mandatelor fos­tu­lui preşedinte Ignacio Lula da Silva (2002-2010). Această clasă mijlocie, care a be­ne­fi­ciat de pe urma celor 10 ani de guvernare PT, este cea care acum cere mai mult de la Gu­vernul Rousseff. Protestele sunt importante şi preocupă clasa politică şi prin prisma ale­ge­ri­lor prezidențiale care vor avea loc anul viitor, în octombrie. //