Pe aceeași temă
Cealaltă amenințare primordială o reprezintă instabilitatea în creștere pe flancul sudic, acolo unde statele aliate se confruntă cu fluxuri de migranți. În aceste condiții, Statele Unite și NATO trebuie să adopte o abordare adaptată la 360 de grade în noul mediu de securitate, a spus gen. Breedlove, joi, în cadrul unei audieri în Comisia Serviciilor Armate din Congresul american.
“Pentru mai bine de două decenii, SUA și Europa au încercat să se raporteze la Rusia ca la un partener, prin relații militare, economice și culturale comune”, dar relația a fost sever afectată de invazia rusă în Georgia, în 2008, a spus Philip Breedlove.
“Devine clar acum că Rusia nu împarte obiective comune de securitate cu Vestul”, a continuat generalul, potrivit transcriptului discuției. În schimb, Moscova continuă să privească Statele Unite și NATO ca pe o amenințare la propria securitate. “De la începutul lui 2014, președintele Putin a căutat să submineze sistemul european de securitate și să-și maximizeze propria putere la scară globală”.
În ce privește Ucraina, Kremlinul consideră că actuala situație de la Kiev este o sursă de tensiuni pe termen lung. În context, statele central și est-europene (balticele, Polonia, România, Bulgaria) sunt îngrijorate de intențiile Rusiei pe continent și văd agresiunea din Ucraina ca pe o validare a acestor îngrijorări.
“Politica externă agresivă a Rusiei înspre Ucraina și statele baltice amplifică un sentiment general de nervozitate în rândul aliaților din flancul estic, cu tensiuni în toată regiunea, de ambele părți ale graniței NATO, tensiuni exacerbate de ocupația ilegală rusă în Crimeea și de sprijinul direct pentru forțele separatiste din estul Ucrainei”, a spus comandantul NATO în fața congresmenilor americani.
Rusia, mai spune Breedlove, folosește conflictele înghețate ca pe o unealtă de politică externă. Generalul face referire, bineînțeles, la zonele în care Moscova ține în șah cu forțe militare mai multe state: Transnistria (în Moldova), Crimeea și estul separatist (în Ucraina), Abhazia și Osetia de Sud (în Georgia). Cu alte cuvinte, ceea ce face Kremlinul în toate aceste zone este să întrețină “un pretext pentru o posibilă intervenție militară și să își asigure un nivel de influență în chestiuni suverane ale altor state”.