China și SUA la Sunnylands: summit-ul pașilor mici

George Visan | 18.06.2013

Pe aceeași temă

Între 7 și 8 iunie, la Sunnylands, în California, a avut loc întâlnirea la nivel înalt între președintele american Barack Obama și președintele chinez Xi Jinping. Această întâlnire este prima între cei doi președinți, fiind de asemenea și primul summit sino-american de la venirea la putere la Beijing, la sfârșitul anului trecut, a unei noi generații de lideri chinezi, Xi Jinping și Li Keqiang.

Summit-ul a avut loc în contextul sporirii ten­siunilor din cadrul relației bilaterale sino-ame­ricane și a avut rolul sporirii încrederii între cele două și a facilitării dialogului strategic în­tre Washington și Beijing. Te­mele care au tensionat re­la­ția bilaterală în ultima pe­ri­oa­dă de timp au fost pro­ble­ma spionajului și a atacurilor ci­ber­netice, pivotul asiatic al SUA perceput de Beijing ca o măsură ostilă, orientată spre împiedicarea ascensiunii Chi­nei, disputele teritoriale din Ma­rea Chinei de Sud dintre Chi­na și vecinii săi, aliați ai SUA, și disputele comerciale dintre cele două state.

În ciuda agendei bilaterale încărcate, re­zul­tatele summit-ului din California au fost re­la­tiv modeste. S-a încheiat un acord bilateral în domeniul protejării mediului și cei doi pre­ședinți au căzut de acord să coopereze strâns pe tema dosarului nuclear nord-coreean, având în vedere tensiunile din ultimii doi ani dintre cele două Corei și „progresele“ realizate de Phe­nian în dezvoltarea arsenalului său nuclear.

Beijingul este îngrijorat de sporirea tensiunilor din peninsula Coreeană și încearcă să-și țină sub control aliatul din nord. Înaintea summit-ului de la Sunnylands, China a cerut Coreei de Nord să în­cea­pă negocieri cu vecinul din sud pentru detensionarea si­tu­a­ției. Există o preocupare se­ri­oasă a Beijingului în raport cu pericolul proliferării nu­cle­are în vecinătatea sa. China este sin­gurul actor extern ca­re poate influența eficient de­ciziile de politică externă ale Phe­nia­nu­lui și summit-ul de la Sunny­lands a demonstrat o apropiere a poziției Bei­jingului de cea Washingtonului în această chestiune.

Cea mai delicată temă a summit-ului, pro­blema spionajului și a atacurilor cibernetice împotriva țintelor militare și civile americane, nu a fost discutată în detaliu, fiind inclusă în cadrul mecanismului Dialogului Strategic și Economic, mecanism utilizat de obicei pentru „a îngropa“ sau amâna discuțiile asupra te­melor sensibile din relația bilaterală. Problema atacurilor cibernetice a tensionat foarte mult relațiile bilaterale sino-americane, în ultimul timp fiind publicate rapoarte americane ce identifică unități militare chineze specializate în acest tip de de operațiuni. Atacurile ciber­netice a căror sursă a fost China au vizat atât ținte civile cu caracter economic (s-au înre­gis­trat atacuri chiar și asupra New York Times), cât și asupra infrastructurilor de securitate. Un raport recent al Pentagonului a arătat că o serie întreagă de sisteme de armament ame­ricane care sunt în uz sau în curs de dez­voltare au fost vizate de atacuri cibernetice.

China neagă că ar fi sursa acestor atacuri și consideră că este vizată în mod nedrept de criticile diplomației americane. Beijingul sus­ține că nu este sursa atacurilor cibernetice și nici cel mai mare utilizator al acestor mij­loa­ce, arătând cu degetul spre SUA. Într-adevăr, și Washingtonul utilizează pe scară largă spi­onajul electronic și atacurile cibernetice, iar atitudinea americană pe tema acestui subiect este privită cu suspiciune de China. Pentru Bei­jing, „arma cibernetică“ este un mijloc eficient de a submina puterea americană.

Summit-ul a fost calibrat de gazdele ame­ri­cane astfel încât să nu lase impresia apariției unui G2 - sau grupul celor „doi mari“ care be­ne­ficiază de o relație priveligiată și stabilesc agen­da globală. Washingtonul a acordat Bei­jingului același statut diplomatic pe care îl acordă de obicei aliaților și partenerilor săi, dar nu a acceptat să utilizeze conceptul chi­nez pentru a descrie natura: „noile relații în­tre marile puteri“. Președintele american Ba­rack Obama a recunoscut anul trecut statutul de mare putere al Chinei, dar nu se dorește punerea semnului egal între SUA și China.

Rezultatele summit-ului nu au fost spec­ta­culoase, dar marchează un progres în cadrul relației bilaterale sino-americane, sporind în­crederea între cele două părți. Acest fapt poa­te avea efecte pozitive în cadrul discuțiilor pe teme sensibile și poate facilita cooperarea. Un mai mare grad de încredere între Washing­ton și Beijing va contribui și la evitarea apa­ri­țiilor unor crize majore în relația bilaterală, chiar dacă acest din urmă aspect nu poate fi garantat. //

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22