Pe aceeași temă
Cel mai probabil, operațiunea nu este condusă de un singur general, ci de mai mulți. Este o ipoteză care îi bulversează pe mulți, dar care ar putea conține o mare parte din explicația dezastrului militar cu care rușii se confruntă în Ucraina, scrie Digi 24.
Tactica rușilor acum este să lovească cu rachete. Lovesc ținte civile pentru maximum de efect și ca să aibă un avantaj în negocieri. Rușii încă mai au rachete de lansat, mai mult de jumătate din arsenal, avertizează Pentagonul. Dar americanii pur și simplu nu înțeleg de ce ar fi folosit, de pildă, o rachetă hipersonică, trasă de la mică distanță, doar ca să distrugă o clădire.
În loc de coordonare, concurență pentru resurse și probleme de comunicare
SUA nu au reușit să stabilească dacă Rusia a desemnat un comandant care conduce direct, în teren, operațiunile militare desfășurate în Ucraina, dar specialiști din domeniul apărării spun că lipsa unui astfel de militar de top ar fi un factor-cheie ce contribuie la aparenta stângăcie și dezorganizare a asaltului rusesc în Ucraina.
Fără un comandant la nivelul întregului teatru de operațiuni, care să coordoneze totul în teren, din Ucraina sau din apropiere, unitățile ce provin din diverse districte militare rusești și care operează în diferite zone din Ucraina par mai degrabă să concureze pentru resurse decât să-și coordoneze eforturile, au declarat pentru CNN doi oficiali americani din domeniul apărării. Unitățile care participă la diferitele ofensive rusești de pe teritoriul Ucrainei nu au reușit să se conecteze, mai spun aceste surse, și, de fapt, par să acționeze independent, fără un plan operațional global.
Forțele ruse par să aibă, de asemenea, probleme semnificative de comunicare. Soldații și comandanții au folosit uneori telefoane mobile comerciale și alte canale nesecurizate pentru a vorbi între ei. În felul acesta, comunicațiile lor sunt mai ușor de interceptat și ajută Ucraina să localizeze țintele contraatacurilor sale.
Toate acestea au dus la ceea ce aceste surse spun că a fost o operațiune neunitară - și uneori haotică - care îi surprinde pe oficialii americani și occidentali.
Un comandant inapt?
„Unul dintre principiile războiului este unitatea de comandă”, a declarat generalul-locotenent în retragere Mark Hertling, fost comandant al forțelor SUA în Europa. „Asta înseamnă că cineva trebuie să fie la conducerea generală - să coordoneze atacurile, să dirijeze logistica, să angajeze forțe de rezervă, să evalueze succesul (și eșecul) diferitelor etape ale operațiunii și să ajusteze acțiunile pe baza acestei analize”, a arătat generalul.
Ministerul rus al Apărării nu a făcut nicio referire la un comandant de top pentru operațiunile din Ucraina și nici nu a răspuns la solicitarea CNN de a comenta subiectul.
Și, deși este posibil ca Rusia să fi desemnat în mod discret un comandant pentru a superviza invazia - chiar dacă SUA nu au reușit să identifice persoana respectivă - situația din teatrul de război ar sugera că este mai degrabă „inapt”, spune generalul Hertling.
Generalii cad pe capete
Pe de altă parte, invazia rusă a fost marcată de un număr prea mare de pierderi în rândul ofițerilor ruși de rang înalt.
Ucrainenii spun că au ucis șase generali ruși în aceste prime trei săptămâni de război, o afirmație care, e adevărat, nu poate fi confirmată în mod independent. Dar cu toate acestea, orice general ucis în luptă este un eveniment rar, spune generalul în retragere David Petraeus, fost șef al CIA.
Colonelul Serghei Suharev, comandantul unei unități aeropurtate rusești de elită, a fost de asemenea ucis în luptă în Ucraina, a anunțat săptămâna trecută chiar televiziunea regională rusă de stat GTRK Kostroma.
„Comanda și controlul lor s-au prăbușit”, a conchis generalul Petraeus.
O operațiune prea amplă, neexersată
Amploarea invaziei nu a făcut decât să înrăutățească lucrurile. Coordonarea operațiunilor de-a lungul unui front care măsoară peste 1.500 de kilometri necesită „o capacitate de comunicare extinsă și resurse de comandă, control și informații, pe care rușii pur și simplu nu le au”, spune generalul Hertling.
„Nu văd ca tot ceea ce face marina să fie coordonat cu tot ceea ce face forța aeriană sau cu tot ceea ce face forța terestră”, spune și generalul-locotenent în retragere Ben Hodges, un alt fost comandant al trupelor SUA în Europa.
„Rușii au avut dificultăți enorme în ceea ce privește comanda și controlul în timpul acestei operațiuni, la toate nivelurile”, a confirmat o sursă americană familiarizată cu situația din teren. „Parte din această situație se poate datora acțiunilor întreprinse de ucraineni”, a adăugat sursa CNN.
Atât oficialii actuali, cât și analiștii externi subliniază că deși Rusia a intervenit în alte conflicte recente, inclusiv în Siria și în Crimeea, în 2014, nu a încercat nici pe departe ceva atât de ambițios ca o invazie la scară largă a unei țări mari precum Ucraina, care ar necesita o integrare a capacităților aeriene și terestre și un efort de coordonare a unităților care provin din districte militare regionale diferite.
În cadrul exercițiilor sale anuale, Rusia face mai degrabă rotații între districtele sale militare regionale decât să desfășoare așa-numite exerciții „comune”, pe care Statele Unite le folosesc în mod obișnuit pentru a asigura o coordonare armonioasă între diversele ramuri ale armatei. „Ei nu au nicio experiență în acest sens, nu la o asemenea scară”, spune generalul Hodges. „Au trecut decenii de când nu au mai făcut ceva la o asemenea scară. Ceea ce au făcut în Siria și în Crimeea în 2014 nu se compară cu operațiunea de acum”, a arătat el. „Nu mi se pare că au exersat, de fapt, acest lucru într-un mod care să le fi demonstrat că ar fi trebuit să aibă un comandant operațional”, a adăugat Ben Hodges.
O campanie în impas, marcată de erori tactice
Pe teren, trupele ruse au fost deseori izolate de comandanții lor superiori, mai spun sursele CNN.
„Băieții din teren ies și au obiectivul lor, dar nu au cum să comunice prin radio, dacă ceva nu merge bine”, a declarat o sursă din domeniul informațiilor, care a adăugat că oficialii occidentali cred că acesta ar putea fi unul din motivele pentru care soldații ruși au fost observați că își abandonează pe teren tancurile și transportoarele blindate și pur și simplu pleacă.
De când Rusia și-a lansat asaltul asupra Ucrainei, la 24 februarie, a bombardat orașele ucrainene cu rachete și artilerie, distrugând apartamente, spitale și școli și provocând moartea a zeci de civili. Dar invazia terestră a stagnat în mare parte pe fondul unei rezistențe acerbe din partea ucrainenilor și a ceea ce oficiali de rang înalt din domeniul apărării au descris drept erori tactice.
Secretarul american al apărării, Lloyd Austin, a declarat la CNN că SUA au văzut „o serie de pași greșiți” din partea Rusiei. Moscova s-a luptat cu logistica, a spus el, adăugând că nu a văzut nici dovezi de bună utilizare a „informațiilor tactice” și nici de „integrare a capacităților aeriene cu manevrele la sol”.
Secretomania lui Putin
Unii oficiali sunt de părere că președintele Vladimir Putin a ținut planificarea operațiunii generale atât de secretă în interiorul Kremlinului, încât mulți dintre propriii săi comandanți militari din teren nu au înțeles pe deplin misiunea până în ultimul moment, ceea ce a împiedicat probabil ca diferite arme ale armatei ruse să se coordoneze eficient în perioada premergătoare invaziei.
„Din evaluările pe care le avem, este clar că unii oameni din domeniul apărării ruse nu înțeleg cu adevărat care este planul de bătaie”, declara un oficial european de rang înalt, la începutul lunii februarie, cu doar câteva săptămâni înainte de invazie.
Lipsa unei organizări centrale are, de asemenea, implicații asupra eforturilor Rusiei de a-și realimenta forțele. Moscova a avut dificultăți în a furniza suficiente alimente, combustibil și muniții trupelor de pe teren și, pe măsură ce pierderile sale au crescut, există indicii că Rusia încearcă să își compenseze pierderile atât cu luptători străini, cât și cu trupe ruse staționate în altă parte.
Fără un comandant în teatrul de operațiuni, alocarea strategică a resurselor limitate s-ar putea dovedi dificilă, spune Ben Hodges. „Aceasta este treaba comandantului forțelor comune - să stabilească prioritățile și să aloce resursele: cine are prioritate pentru combustibil, pentru muniție sau pentru anumite echipamente”, a arătat generalul.
