Pe aceeași temă
Dupa toata agitatia produsa in ultimii ani pe frontul dezbaterilor cu privire la viitorul globalizarii si al parteneriatului transatlantic de catre elitele academice si mass-media occidentale ce domina aceste discutii, asistam de cateva luni la o acalmie. Este linistea dinaintea furtunii. Un nou val va lovi curand. Cel mai probabil, odata ce, in SUA, democratii isi vor incheia razboiul civil. Atunci, fortele reunite ale stangii occidentale tutelate intelectual de aceste elite vor reintra in ritmul normal mulat pe alegerile prezidentiale americane si isi vor dezlantui din nou tirul mediatic asupra republicanilor si a aliatilor de dreapta din Europa. Va fi momentul cand rutina maruntei sicanari zilnice a lui Sarkozy sau Bush va face loc marilor teme ale repertoriului clasic: globalizare, imperialism, somaj, incalzire globala, criza, neoliberalism, razboi, rasism etc. Intre timp, sa aruncam insa o privire asupra situatiei, asa cum se contureaza ea nu din perspectiva elitelor discursului public, ci din cea a cetatenilor occidentali obisnuiti.
Doua predictii
Ca punct de reper sa luam doua teze. In primul rand, o bine cunoscuta predictie sustinuta cu tenacitate de mai bine de doua decenii, si anume ca, odata confruntati direct cu realitatea neoliberalizarii, occidentalii vor ajunge rapid sa respinga globalizarea si comertul liber, devenind tot mai ostili angajamentelor internationale. O predictie, daca nu credibila, cel putin demna de luat in considerare, dat fiind faptul ca, istoric vorbind, volatilitatea opiniei publice privind liberalizarea economica a fost destul de mare. In al doilea rand, este teza repetata pana la satietate, mai ales dupa declansarea razboiului din Irak, si anume ca intre UE si SUA o ruptura este iminenta. Doua culturi diferite, doua viziuni diferite, chiar doua seturi de interese geostrategice diferite nu pot duce decat la doua cai diferite. Inceputul rupturii va fi dat de interesele economice divergente ce vor duce la perceptii divergente, iar, la randul lor, aceste perceptii vor duce la strategii divergente. O teza simpla care, in contextul defectiunii produse de cancelarul german de atunci - viitor angajat Gazprom - si al exhibitionismului politic al presedintelui francez de la acea data, avea, cel putin la prima vedere, oarecare tractiune.
Gratie unui studiu sponsorizat de prestigiosul German Marshall Fund (GMF) si dat publicitatii recent, avem acum posibilitatea sa transcendem retorica prin care idiosincraziile politice ale comentatorilor de la BBC, Le Monde sau New York Times sunt impachetate si transformate in "vectori de opinie publica". Putem sa aflam direct, folosind rezultatele unei cercetari profesioniste bazate pe sondaje sociologice, ce cred occidentalii de rand despre aceste chestiuni. Si astfel, implicit, sa supunem cele doua teze unui test empiric.
Ce cred occidentalii
Pentru cei ale caror perceptii cu privire la globalizare si relatiile transatlantice sunt setate de corul comentariatului media occidental, rezultatele sunt probabil surprinzatoare. Pattern-urile ce se intrevad printre date sunt insa foarte elocvente si greu de contestat. Sentimentele antiglobalizare si atitudinile anticomert liber nu par sa fie deloc in crestere. Ca si in anii anteriori, nici anul trecut - an la care se refera sondajele si studiul GMF - acestea nu s-au intensificat si nici nu par a fi pe cale sa o faca. Mai mult, americanii si europenii au viziuni surprinzator de apropiate privind realitatile economice internationale. Intre cele doua tarmuri ale Atlanticului exista mai degraba un trend de convergenta decat unul de divergenta. Si, cel mai interesant, sa reamintim, toate acestea se intampla in ciuda eforturilor unui grup foarte vocal si influent de formatori de opinie occidentali ce incearca de ani buni sa insinueze cele doua teze in constiinta colectiva a Vestului. Evident ca aceste trenduri se pot rasturna - chiar foarte rapid. Dar pe moment aceasta este realitatea relevata de date.
Sa aruncam o privire mai atenta asupra acestor date, urmand indeaproape raportul publicat de GMF. Sprijinul fata de globalizare ramâne relativ acelasi ca anul trecut; majoritati favorabile globalizarii exista atat în SUA (52%), cat si Europa (53%). Aceasta nu inseamna ca propaganda anticapitalista nu are impact: 34% dintre americani si 38% dintre europenii intervievati nu vad cu ochi buni globalizarea. Totusi, departe de a fi tentati sa se retraga in "fortareata Europa" sau "reduta americana" si de a se izola de restul lumii, angajandu-se in experimente de economie dirijata, americanii si europenii par a întelege bine beneficiile deschiderii economice internationale si ale globalizarii. 64% dintre americanii si 75% dintre europenii ce au raspuns sondajului sunt în favoarea comertului international si 60% dintre americani si 69% dintre europeni sprijina un comert "mai liber". Altfel spus, continuarea procesului de liberalizare a acestuia. Mai mult, conform studiului citat, "majoritatea americanilor si europenilor cred ca un comert mai liber duce la beneficii pentru consumatori, noi piete pentru export, prosperitate în tara si în strainatate si face lumea sa fie mult mai stabila". Este adevarat ca, in comparatie cu ultimul an, mai putini americani cred ca un comert mai liber duce la prosperitate comuna (de la 68% în 2006 la 62% în 2007) sau la stabilitate globala (de la 71% la 63%). Dar este foarte interesant de notat ca sprijinul europenilor a ramas în majoritatea cazurilor relativ stabil, ca majoritati confortabile se mentin pe ambele continente si ca, privind comparativ, cifrele sunt foarte apropiate, variatia fiind pana la urma minima intre cei doi parteneri transatlantici.
Studiul GMF ne mai arata insa ceva important: pericolele si provocarile viitorului sunt vazute in mod relativ similar pe cele doua continente. In speta, aici este vorba de aparitia la orizont a megaeconomiilor din Asia, de forta de munca ieftina din lumea a treia si, evident, de emigratie. Aproape jumatate dintre americani si 55% dintre europeni se simt amenintati de cresterea economica a Chinei. Totusi, media europeana este temperata de sentimentul extrem de optimist al Marii Britanii, unde numai 34% dintre respondenti vad economia chineza ca pe un potential pericol, in vreme ce aproape 60% o considera drept o oportunitate. In schimb, pe continent lucrurile se vad mai diferit. De exemplu, 64% dintre respondentii francezi, 62% dintre slovaci, 60% dintre italieni, 59% dintre polonezi si 57% dintre germani se simt amenintati de cresterea economiei chineze. India, alta megaeconomie în crestere, este vazuta in general ca o oportunitate: 69% in SUA si 56% in UE o considera astfel. In ceea ce priveste emigrantii, acestia sunt priviti in mare masura ca o povara. De pilda, 68% dintre americani si 59% dintre europeni ii percep ca pe o mare problema pentru serviciile sociale. La fel, 63% dintre respondentii americani si 59% dintre europeni cred ca emigrantii reduc salariile muncitorilor autohtoni. Totusi, sunt putine semne de xenofobie. Nu trebuie uitat ca acelasi studiu GMF spune ca majoritati confortabile atat in SUA, cat si in UE sustin politicile de acordare de ajutor economic extern si comertul international ca modalitate de a incuraja dezvoltarea restului lumii. Vesticii par convinsi ca pot reduce saracia, consolida democratia si creste stabilitatea globala prin ele. Pe scurt, în Occident, in ciuda emigratiei, a exportului de locuri de munca si a cresterii puterii economice chineze, sprijinul pentru libertatea schimbului si globalizare ramâne relativ robust.
Relansarea parteneriatului transatlantic
Vestea cea mai buna data de studiul GMF este insa alta. Pericolele si provocarile secolului XXI par a-i determina pe occidentali sa stranga randurile. Cei mai multi incep sa se gandeasca la adâncirea legaturilor transatlantice si cresterea cooperarii intre puterile occidentale ca la o solutie. Dorinta de a avea influenta globala, o economie puternica si, într-o anumita masura, frica de amenintarea chineza repun pe tapet in stil mare atat in SUA, cat si in UE tema cooperarii transatlantice. Aproape doua treimi dintre americani si europeni sprijina "o noua initiativa care ar intensifica si extinde comertul si investitiile transatlantice". Majoritati solide - acelasi numar, 63%, in ambele continente - sprijina in principiu continuarea liberalizarii comertului si a investitiilor între UE si SUA. Întrebati privind sprijinul pentru un nou efort major de a adânci legaturile prin formalizarea unui cadru institutionalizat in acest sens, aproape doua treimi dintre americani si europeni sprijina ideea (64%, respectiv 69%). Dezagregata la nivel national, sustinerea este constant robusta: italienii (78%) si britanicii (74%) sunt cei mai entuziasti fata de aceasta initiativa, în timp ce in alte tari sprijinul este dat de majoritati mai mici, dar solide.
Altfel spus, pare plauzibil ca asistam la inceputurile cristalizarii in constiinta colectiva occidentala a ideii crearii unei mari structuri economice si de securitate transatlantica bazata pe doi piloni: NATO si o zona economica de liber schimb. "Relatiile economice transatlantice sce reprezinta de faptt, cel mai intens comert bilateral si cele mai mari investitii din lume, ramân o sursa de stabilitate si securitate pentru economia globala", a declarat Craig Kennedy, presedintele German Marshall Fund cu ocazia lansarii studiului mai sus citat. "Dupa mai mult de cincizeci de ani de schimburi comerciale intense si investitii comune declansate dupa cel de al II-lea razboi mondial, americanii si europenii vad mai departe avantajele ce pot fi obtinute prin largirea cooperarii economice transatlantice si doresc ca in viitor aceasta sa fie extinsa." Pe scurt, discutia privind o mare zona economica de liber schimb "de la Pacific la Marea Neagra", vehiculata in ultima vreme pe coridoarele din Washington si capitalele europene, incepe sa prinda un contur public. Cu ea se deschid noi perspective in relansarea si regandirea parteneriatului transatlantic.
Concluzii si teme de gandire
Studiul GMF ofera cateva concluzii clare si cateva teme de gandire. Teza potrivit careia, odata confruntati cu realitatea consecintelor neoliberalizarii, occidentalii vor ajunge rapid sa respinga globalizarea si comertul liber pare a fi, cel putin deocamdata, infirmata de realitate. Occidentalii pastreaza un tonus robust relativ la viata internationala si economia globala. Liberalizarea ultimelor decenii nu i-a speriat. In plus, teza existentei unor viziuni si interese economice diferite intre SUA si UE, ce ar conduce spre drumuri diferite, nu pare a se sustine nici ea. Mai mult, citim printre randuri ca, momentan, divizarea comunitatii nord-atlantice din interior prin escaladarea retoricii antiamericane a esuat. In mod similar, incercarile venite din afara de a crea clivaje intre occidentali - strategie promovata cu insistenta de Rusia - nu par a gasi un teren propice in opinia publica vestica. Locuitorii Americii si Europei continua sa imbratiseze, cel putin pana la proba contrarie, principiile traditionale ale economiei libere, democratiei si competitiei capitaliste si sa-si afirme instinctiv apartenenta la o familie de natiuni si culturi pe care, in lipsa unui termen mai bun, o numim "civilizatia occidentala".
Instinctele publicului din America si Europa par foarte sanatoase si constructive. Intr-un moment de vulnerabilitate istorica, ele ofera baza pe care Occidentul poate inalta o noua mare constructie geopolitica in stare sa-l salveze de la declinul economic si politic. Marele proiect ce incepe sa se contureze pentru deceniile ce urmeaza - si anume, crearea marii zone de liber schimb si securitate intre cele doua continente, prin convergenta politica, economica si militara intre SUA si UE - pare a gasi un punct de sprijin in opinia publica de pe ambele maluri ale Atlanticului. Liderii occidentali responsabili sunt insa obligati sa se miste repede. Conjuncturile internationale incontrolabile si actiunea adversarilor comunitatii transatlantice si ai valorilor sale nu lasa mult spatiu de manevra. Putem fi siguri ca incercarile de a submina unitatea occidentala nu vor inceta. Actiunile interne corozive ale stangii multiculturaliste, antioccidentale si anticapitaliste vor continua, la fel cum inversunarea impotriva realitatii si istoriei, ce defineste miscarile de inspiratie socialista, va ramane o constanta si ea, cu toate consecintele economice, politice si culturale aferente. Concurenta venind de la economiile Asiei se va amplifica, presiunea demografica a Islamului va creste, iar ofensiva economica si sabotajul geopolitic sistematic montat de Rusia vor escalada exponential. Nu este un context tocmai facil pentru mari constructii internationale. Dar marile provocari cer raspunsuri pe masura. Si, din fericire, cheia raspunsului la aceste provocari este (inca) in mana occidentalilor.
O nota finala: este important pentru noi, romanii, sa ne batem capul cu aceasta discutie? Raspunsul nu poate fi decat un "da" ferm. Pentru ca vrem, nu vrem, summit-ul NATO de la Bucuresti ne obliga ca, macar momentan, sa acordam putina atentie problematicii si discutiilor ce definesc cadrul mai larg pe fundalul caruia urmeaza sa se desfasoare acest eveniment. Pentru ca dinamica relatiilor transatlantice ne afecteaza in mod direct - viitorul tarii noastre depinzand nemijlocit de aceastea; si, in sfarsit, pentru ca, desi nu suntem inca deplin constienti de aceasta, acum suntem parte a Occidentului si, cel putin teoretic, avem un cuvant de spus in dezbaterile privind viitorul sau.
