Pe aceeași temă
Criza financiara si economica internationala din 2008 a precipitat o neincredere grava in functionalitatea institutiilor financiare ale capitalismului contemporan. Inevitabil, criza are efecte defavorabile asupra cresterii economice globale si va avea consecinte politice, strategice si sociale. Recesiunea economica generata de haosul din sistemul financiar a timorat profund publicul, cercurile de afaceri si liderii politici. Declansata initial in Statele Unite, criza s-a extins in Europa Occidentala si, pe fundalul globalizarii, s-a raspandit vertiginos in restul lumii.
Incercand sa previna falimentarea in masa a bancilor si a fondurilor de asigurare, guvernantii din America si din Europa Occidentala au nationalizat o mare parte din sistemul financiar autohton. Ceea ce contravine principiilor capitalismului modern si imputerniceste statul in detrimentul sectorului privat, depreciaza validitatea "valorilor" asociate cu piata "libera" si erodeaza imaginea modelului economic promovat de Statele Unite in restul lumii.
Interventiile fara precedent ale guvernantilor, prin infuzii masive de fonduri "imprumutate" in sistemul financiar, prin achizitionarea de actiuni in institutiile falimentare si prin reducerea impozitelor, nu garanteaza restabilirea increderii publicului in sistemul bancar, in fondurile imobiliare si de investitii si in capabilitatea autoritatilor de a reglementa pietele de credit ca sa previna speculatii toxice, abuzuri si coruptie.
In 2008, actiunile oferite pe pietele internationale si-au pierdut intre 20 si 70% din valoarea avuta in 2006 si 2007. Liderii politici din multe tari, speriati de consecintele drastice ale crizei, sunt de acord ca obiectivul prioritar trebuie sa fie prevenirea prabusirii sistemului financiar international. Ei sunt constienti ca statele, in mod individual, nu pot sa restabileasca increderea in institutiile bancare si de investitii decat daca isi coordoneaza actiunile anticriza. Cu toate acestea, sub presiunea politica autohtona, liderii multor state vor fi inclinati sa actioneze in interes strict national si sa apeleze la masuri protectioniste ca sa-si apere institutiile proprii de criza si ca sa previna achizitionarea lor de catre interese straine.
Statele Unite
Criza financiara s-a declansat initial in Statele Unite. Administratia condusa de presedintele George W. Bush, dominata de propovaduitorii "economiei de piata libera", a degradat autoritatea organelor responsabile cu reglementarea institutiilor financiare si a dat mana libera "scamatorilor" financiari. Acestia s-au implicat masiv in activitati "creative" dubioase.
In absenta unor limite impuse si sanctionate de autoritatile statale, unele banci, fonduri de investitii si societati de asigurare, fara sa aiba acoperirea necesara, au acordat imprumuturi considerabile unor "clienti" care nu aveau capabilitatea de a-si plati ratele. Imprumuturile respective, avand dobanzi apreciabile, au fost "reimpachetate" in devize complexe, toxice si aparent atractive, care, ulterior, au fost vandute profitabil ca produse financiare legitime multor investitori autohtoni si straini.
Excesele creditorilor pradatori s-au raspandit la scara globala. Disponibilitatea excesiva a fondurilor de credit a creat multe "baloane" hiperumflate pe piata de credite pentru case individuale, cladiri, terenuri, masini, studentie si carti de credit. Manipularile financiare "ingenioase" s-au extins si la imprumuturile facute de administratiile regionale si locale, la creditele industriale si comerciale, la bursele de actiuni si la pietele pentru resurse naturale. In timpul crizelor bancare, din ce in ce mai multe imprumuturi raman neplatite, valoarea bunurilor scade si multe intreprinderi dau faliment. Pierzand capital, bancile nu mai pot acorda credit. In America, pierderile datorate neplatii imprumuturilor se pot ridica la peste 2 trilioane de dolari.
Lipsa normelor de reglementare si atitudinea "laissez fair" a guvernului Bush au contribuit si la formarea asa-ziselor fonduri "ingradite" (hedge funds), la care puteau participa numai investitori foarte bogati si institutii instarite. Managerii acestor fonduri netransparente si manipulative s-au implicat in tot felul de tranzactii dubioase care au contribuit la precipitarea crizei financiare.
In 2007 si 2008, cetatenii americani au pierdut o treime din avutul personal. Valorile caselor si cladirilor, estimate la 13 trilioane de dolari in 2006, au scazut sub 8 trilioane in 2009. Economiile directe ale cetatenilor au descrescut cu 1,2 trilioane. In aceeasi perioada, fondurile de pensii particulare s-au devalorizat de la 11 la 8 trilioane. Aceste pierderi exorbitante au socat populatia americana. Ca sa evite agravarea starii de panica, Banca Centrala a SUA (Federal Reserve) a pus prompt la dispozitia fondurilor de pensii o suma de 540 miliarde de dolari si a alocat 700 de trilioane de dolari pentru uzul bancilor si al companiilor de asigurare in prag de faliment.
In ianuarie 2009, valoarea actiunilor din bursele americane a scazut cu 50% din valoarea pe care o avusesera in prima jumatate a anului 2007. Aceste pierderi considerabile au semnalat ca Statele Unite se afla in cea mai grava recesiune economica din ultimii 75 de ani. In ultimii doi ani, cheltuielile deficitare ale guvernului de la Washington au creat datorii imense.
In septembrie 2007, guvernul federal datora 5,8 trilioane de dolari, echivalent cu 41% din produsul intern brut (PIB) al tarii. Din cauza agravarii situatiei economice si a masurilor aditionale anticriza, specialistii americani preconizeaza ca datoria guvernului american va creste cu inca 2 sau 3 trilioane de dolari in urmatorii doi ani. PIB al SUA, ca si veniturile statului din impozite au scazut substantial in a doua jumatate a anului 2008 si vor continua sa scada in 2009. La valoarea actuala a datoriilor, numai dobanzile la fondurile imprumutate obliga guvernul american sa achite 12 miliarde de dolari anual.
Peste jumatate din imprumuturile guvernului de la Washington au fost facute in strainatate, mai ales in China, in Japonia si in tarile exportatoare de petrol din regiunea Golfului Persic. In cazul in care aceste state ar decide sa se debaraseze de valuta acumulata, valoarea dolarului american s-ar prabusi. Ceea ce ar avea consecinte nefaste atat pentru SUA, cat si pentru economia globala.
Restul lumii
Criza financiara si economica din America s-a extins rapid in restul lumii. Europa a intrat in recesiune economica. Incercand sa stabilizeze entitatile financiare interne si sa-si revigoreze economia, guvernantii din Europa Occidentala au investit sume uriase in structurile financiare interne, au nationalizat o buna parte dintre banci si au redus impozitele ca sa stimuleze economia.
Productia industriala din tarile europene dezvoltate, precum Germania, Franta, Anglia, Italia si Spania, a scazut in ultimele 6 luni cu 20-25%. Somajul, lipsa de incredere a consumatorilor si senzatia de nesiguranta a cetatenilor au crescut in majoritatea statelor din UE. Guvernul german a alocat 100 de miliarde de euro pentru garantarea imprumuturilor acordate de banci. Deoarece efectul a fost insuficient, guvernantii au dispus ca alte 60 de miliarde de euro sa fie alocate pentru stimularea economiei.
PIB al Marii Britanii a scazut alarmant in ultimele 6 luni. Incercand sa supravietuiasca, firmele engleze au apelat la stat. In ianuarie 2009, guvernul de la Londra a alocat 20 de miliarde de lire ca garantie pentru imprumuturi facute de banci intreprinderilor mici si mijlocii. Ceea ce este mult prea putin pentru acoperirea datoriilor interne ale firmelor britanice, in valoare de peste 500 de miliarde de lire.
Pana acum, China a rezistat cel mai bine la criza curenta. Desi exporturile au scazut anul trecut, importurile au scazut si mai mult, asa incat balanta comerciala externa a Chinei in 2008 a ramas pozitiva, in valoare de 460 de miliarde de dolari. Cu rezerve valutare enorme, cu mare capacitate de stimulare a consumului intern si cu surplus comercial solid, China isi va continua ascensiunea economica.
In Rusia, criza financiara a facut ravagii spectaculoase. Deoarece in ultimul an pretul titeiului pe piata internationala a scazut cu doua treimi, veniturile din exportul de petrol s-au deteriorat substantial. Reactionand la deprecierea rublei, capitalul strain si autohton a reinceput fuga in strainatate. In ultimul an, bursa de actiuni a scazut cu 70%. In loc sa ia masuri monetariste, premierul Vadimir Putin a decis sa combata criza economica prin controlul informatiilor si prin represiuni politice. Ca "sa nu sperie populatia", el a interzis mass-media sa discute criza financiara si economica.
In timpul crizelor financiare internationale, cerintele pentru resurse naturale, servicii si produse scad. Ceea ce afecteaza negativ tarile cu economii bazate pe export. Exporturile din Taiwan, Japonia si Coreea de Sud s-au degradat cu de la 25 la 50%. Cresterea economica globala, care a fost de 5% in 2007, este proiectata sa scada la 0,2% in 2009. Multe tari in proces de dezvoltare supravietuiesc prin export de materii prime si produse agricole. FMI nu are fonduri suficiente ca sa salveze majoritatea statelor nedezvoltate lovite de recesiune.
Alte consecinte
Din punct de vedere geopolitic, crahul financiar din 2007-2008 a diminuat influenta, prestigiul si credibilitatea economica a Americii in lume. Recesiunea economica declansata in SUA si nationalizarea institutiilor financiare au compromis, cel putin temporar, eficacitatea promovarii globale a modelului economic capitalist de tip american, considerat, in trecut, ca cel mai capabil de a crea progres economic si prosperitate.
In urmatorii ani, noua administratie de la Washington va fi preocupata de probleme interne urgente, precum stimularea activitatii economice, reducerea somajului, restabilirea increderii in institutiile financiare, salvarea companiilor importante in pericol de falimentare, redefinirea sistemului de asistenta medicala, restructurarea programelor de pensii si asigurarea unor surse independente de energie.
In trecut, Statele Unite si Europa Occidentala erau principalele surse de capital privat pentru restul omenirii. Ceea ce acorda democratiilor euro-atlantice o influenta deosebita in strainatate. Din cauza deficitelor bugetare si a deteriorarii institutiilor financiare, aceasta influenta se va diminua. In viitor, guvernele comunitatii euro-atlantice vor ezita sa se implice in actiuni costisitoare in strainatate.
Cu toate eforturile guvernantilor, pietele de capital occidentale nu isi vor recupera vitalitatea anterioara pentru mai multi ani. Bancile, afectate de pierderile din neplatirea imprumuturilor si din devalorizarea investitiilor, vor fi obligate sa se restructureze si sa-si reduca numarul de angajati. Mult mai precaute in viitor, ele vor acorda imprumuturi numai clientilor care pot dovedi ca isi vor achita ratele respective.
Interventiile financiare fara precedent ale guvernelor din tarile afectate de criza, cu intentia de a restabili vitalitatea institutiilor financiare si de a stimula activitatea economica, oricat de drastice ar fi, nu garanteaza restabilirea increderii publicului in sistemul bancar, in fondurile de investitii si in capacitatea autoritatilor de a reglementa pietele de credit ca sa previna speculatii excesive, abuzuri si coruptie nesanctionata.
Inevitabil, populatia va fi obligata sa plateasca impozite apreciabile, ca sa acopere datoriile facute de guvernele respective cu intentia de a stavili daunele recesiunii economice globale. Interventiile financiare considerabile ale statelor ar putea asigura supravietuirea nu numai a intreprinderilor viabile, dar si a altor entitati parazitare sau ineficiente care, de fapt, ar merita sa fie eliminate sau sa dea faliment.
Stiintele economice nu sunt inca "stiinte" adevarate, in sensul capabilitatii de a explica ce se intampla, de a prezice evenimente importante si de a oferi solutii valide. Specialistii in economie nu au anticipat declansarea si evolutia crizei actuale. Recomandarile lor contradictorii cu privire la masurile care trebuie luate ca sa restabileasca increderea in sistemul financiar si ca sa aplaneze depresiunea economica actuala reflecta o ignoranta jenanta.
