Pe aceeași temă
În cadrul Planului Marshall de după Al Doilea Război Mondial, SUA au oferit Europei ca asistenţă economică şi tehnică pentru o perioadă de patru ani o sumă echivalentă astăzi cu circa 200 de miliarde de dolari. Acum, odată cu constatările tot mai evidente ale distrugerilor provocate de invazia rusă în Ucraina, analiștii cred că ajutorul pentru Ucraina poate începe imediat, deși ar trebui să fie folosit cu discreție. Repararea podurilor care sunt pur și simplu distruse din nou de Rusia nu ar servi la nimic folositor, observă un reputat profesor de economie într-o analiză pentru The Guardian.
A vorbi despre un plan Marshall pentru Ucraina este un sport popular zilele astea. Jocul începe prin a estima public o cifră pentru costul reconstrucției Ucrainei după distrugerile provocate de armata rusă în zilele de după 24 februarie:
250 de miliarde de dolari;
500 de miliarde de dolari;
un trilion de dolari;
Toate aceste estimări sunt calculate în funcție de ipotezele despre cât de multe distrugeri au provocat rușii în Ucraina distrus, dar și până la cât ajunge costul îngrijirii refugiaților de război care au fugit din calea bombardamentelor.
Costul total al planului Marshall postbelic este apoi comparat cu PIB-ul SUA de la nivelul anului 1948, când a început programul. Acest lucru duce, de obicei, la concluzia că costul reconstrucției ucrainene în raport cu dimensiunea țărilor donatoare va fi la același nivel ca și planul Marshall.
Barry Eichengreen, profesor de economie la Universitatea Berkeley din California și fost consilier principal pentru politici economice la FMI, scrie în The Guardian că aceste tipuri de comparații nu sunt, de fapt, cea mai bună utilizare a istoriei planului Marshall.
„Este imposibil să punem un număr pe costul reconstrucției Ucrainei atâta timp cât rămâne incertitudinea cu privire la cât va mai dura războiul și cât de mult teritoriu va fi controlat de guvernul legitim al Ucrainei la finalul ostilităților. Doar pentru că SUA au fost pregătite să ofere Europei postbelice aproape 5% din PIB-ul său din 1948, repartizat pe patru ani, nu oferă o perspectivă reală că acesta este nivelul potrivit de sprijin pentru Ucraina”, remarcă Barry Eichengreen.
Profesorul și istoricul american mai spune că alte aspecte ale acestei istorii sunt mai relevante pentru situația Ucrainei.„De exemplu, banii din planul Marshall au început să fie acordați chiar și în timp ce încă existau unele lupte în Europa. Deși războiul civil grec a continuat până în vara anului 1949, Grecia a primit ajutor financiar prin planul Marshall în 1948 . De fapt, Grecia primise deja 300 de milioane de dolari în 1947 prin intermediul Misiunii Americane de Ajutor pentru Grecia, a cărei structură a oferit modelul pentru planul Marshall. În mod similar, ajutorul pentru Ucraina poate începe acum, deși ar trebui să fie folosit cu discreție. Repararea podurilor care sunt pur și simplu distruse din nou de Rusia nu ar servi la nimic folositor”, precizează Eichengreen.
„De asemenea, este important să ne amintim că fondurile din planul Marshall erau subvenții de peste 90% și doar 10% împrumuturi. Astăzi se solicită puterilor occidentale să garanteze noi obligaţiuni guvernamentale ucrainene. Acest lucru ar reduce costurile de împrumut ale guvernului la o singură cifră și ar oferi fonduri pentru reconstrucție, dar ar lăsa Ucraina și mai mult îndatorată, în contextul în care se confruntă deja cu provocarea de a-și restructura datoria moștenită. Garanțiile pentru împrumuturi suplimentare ucrainene ar fi doar o modalitate prin care guvernele occidentale să reducă ajutorul pentru reconstrucție”, spune profesorul Barry Eichengreen.
Ministrul ucrainean de Finanțe prognozează o contracție cu 45% a PIB-ului în acest an
Miercuri, miercuri ministrul ucrainean al Finanţelor, Serhiy Marchenko, a declarat că economia Ucrainei ar urma să se contracte cu 45% în acest an. Oficialul de la Kiev a spus însă că guvernul ucrainean este decis să asigure, în totalitate, serviciul datoriei, potrivit Reuters.
Cifra avansată de Serhiy Marchenko cu privire la contracţia economiei în 2022 este mai mare decât estimările Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) şi cele ale Fondului Monetar Internaţional, care au prognozat că economia ţării vecine se va contracta cu 30% respectiv 35% din cauza invaziei ruseşti
„Populaţia Ucrainei plăteşte un preţ enorm iar acest preţ nu poate fi cuantificat", a spus Marchenko într-o intervenţie online la reuniunea anuală a BERD, care a avut loc la Marrakech, în Maroc. „Ceea ce poate fi cuantificat este prognoza de declin a Produsului Intern Brut, care în acest an ar urma să fie de aproximativ 45%", a adăugat Marchenko.
Ucraina a continuat serviciul obligaţiunilor internaţionale după invazia declanşată de Rusia la 24 februarie. În data de 1 septembrie, Ucraina are de rambursat un miliard de dolari dintr-o emisiune de obligaţiuni în dolari şi, din cauza războiului, se confruntă cu un deficit fiscal de cinci miliarde de dolari în fiecare lună, notează Agerpres.
Serhiy Marchenko a mai spus că Ucraina trebuie să găsească surse suplimentare pentru a acoperi deficitul fiscal, pentru că ţara poate să îşi acopere „doar 62% din necesităţile bugetare primare", fără a include aici cheltuielile militare. „Am strâns deja peste 2,2 miliarde de dolari sub formă de obligaţiuni de război", a mai spus Marchenko. „Obligaţiunile de război sunt o investiţie importantă pentru a sprijini bugetul statului în perioade de război", a apreciat ministrul ucrainean al Finanţelor.
Există un „Plan Marshall” pentru Ucraina
La începutul lunii aprilie, Yuriy Gorodnichenko, originar din Ucraina, absolvent al Academiei Kiev-Mohyla, iar în prezent profesor la mai multe universități americane, dar și unul dintre cei mai citați zece economiști ai lumii în ultimul deceniu, a transmis că organizația din care face parte, Centrul de cercetare a politicilor economice (CEPR), care reunește sute de cercetători economiști din întreaga lume, a întocmit un plan pentru reconstrucția Ucrainei.
Publicația independentă în limba rusă Medusa a vorbit pe 14 aprile cu Gorodnichenko despre cum ar putea arăta Ucraina reconstruită după război.
„În primul rând, trebuie să învățăm din greșelile noastre. Planul Marshall era gata la câțiva ani după încheierea războiului, iar în acești ani Europa trecea prin perioade grele. Acum știm deja că, dacă dezvoltarea Planului Marshall ar fi început mai devreme, s-ar fi putut evita multă suferință și durere. Deci, într-un fel, am ținut cont de greșelile trecutului”, declara economistul de origine ucraineană.
Deși recunoaște că este greu să vină cu estimări și prognoze, în plin război, Gorodnichenko îndrăznește să creadă că Ucraina va adera la UE în termen de 5-10 ani. Economistul mai puncta că reconstrucția țării va costa între 200 și 500 de miliarde de euro.
„Acestea sunt cifrele din martie 2022. Cu cât războiul durează mai mult, cu atât vor fi necesari mai mulți bani pentru reabilitarea Ucrainei. Deci acestea sunt estimări preliminare. Sper că războiul se va termina cât mai curând posibil. Dar trebuie să înțelegem că fiecare zi a acestui război aduce multă suferință, moarte și distrugere în Ucraina”, transmitea Yuriy Gorodnichenko la începutul lunii trecute.
„Noi am propus propria noastră versiune, dar știu că există echipe care lucrează în această direcție în guvernul Ucrainei, în Uniunea Europeană și în rândul întreprinderilor private și în organizațiile financiare internaționale. Deci, există o mulțime de oameni care lucrează la planuri de restaurare a Ucrainei chiar acum”, mai spunea Gorodnichenko.
Confiscarea bunurilor rusești din întreaga lume pentru reconstrucția Ucrainei
Yuriy Gorodnichenko a mai fost întrebat de jurnaliștii de la Medusa dacă una dintre posibilele surse de finanțare pentru reconstrucția Ucrainei poate fi confiscarea bunurilor rusești din întreaga lume.
„Da, este realist. Amintiți-vă, Germania nazistă avea bunuri în SUA și acestea au fost confiscate și folosite pentru a compensa victimele regimului nazist. Deci există un precedent. De asemenea, știm că acest lucru s-a întâmplat în Irak. Irakul avea rezerve mari de petrol, (după războiul cu Kuweit) i s-a permis să exporte petrol, dar era obligat să direcționeze o parte din veniturile din aceste exporturi pentru a compensa Kuweitul timp de 30 de ani. În total, Irakul a plătit aproximativ 50 de miliarde de dolari în acest timp.
Există și alte exemple - Afganistan, care avea active în Statele Unite. De îndată ce talibanii au venit recent la putere, aceste bunuri au fost confiscate și redirecționate către alte nevoi. Deci este posibil, există o astfel de experiență. Nu știu exact cum se va face acest lucru în ceea ce privește Rusia, va fi un proces juridic dificil. Dar în teorie este realizabil”, a precizat Yuriy Gorodnichenko.
Un mesaj similar a avut chiar și înaltul reprezentant al UE pentru politica externă, Josep Borrell, care afirma la începutul acestei săptămâni că Uniunea Europeană ar trebui să confişte rezervele valutare blocate ale Rusiei pentru a reconstrui Ucraina.
Puterea oligarhilor sau a elitelor este erodată de război
În ceea ce privește grupurile de interese din Ucraina, oligarhi și politicieni corupți, Yuriy Gorodnichenko a precizat în același interviu din luna aprilie că există deja mecanisme prin care aceste fonduri uriașe pentru reconstrucția Ucrainei să fie protejate.
„Nu trebuie să reinventăm roata pentru a lupta împotriva corupției. Programul nostru, de exemplu, presupune că vor exista proceduri stricte pentru a se asigura că contractele nu sunt distribuite între prieteni și rude (ale factorilor de decizie) și așa mai departe. Va exista transparență și responsabilitate. Ucraina poate folosi instituții și practici anticorupție formale dezvoltate în Uniunea Europeană. Nu se va întâmpla totul deodată, dar se va întâmpla”, mai nota Gorodnichenko.
Aceasta a mai declarat că istoria ne-a arătat cum, „după conflicte majore, puterea grupurilor de interese este semnificativ slăbită. Așa a fost în Germania, în Japonia, în Franța după al Doilea Război Mondial. În multe țări, în urma conflictelor militare, putere oligarhilor sau a elitelor este erodată”, a explicat Yuriy Gorodnichenko.
Nici măcar nu este obligatoriu ca actualii guvernanți să rămână la putere. „Churchill a câștigat războiul, dar nu a câștigat alegerile. Așa că de reconstrucția postbelică s-a ocupat un alt guvern. Acesta este un memento că elitele nu sunt pentru totdeauna”, mai sublinia economistul.
O agenție autonomă trebuie să gestioneze ajutorul pentru Ucraina
Profesorul Eichengreen spune că în 1948, SUA au creat o agenție independentă pentru a administra planul Marshall. Eliberată de mecanismul birocratic al Departamentelor de Stat și al Trezoreriei SUA, Administrația de Cooperare Economică (ECA) a putut să fie funcțională, evitând în același timp încurcăturile cu ONU, unde apartenența Uniunii Sovietice ar fi cauzat probleme la acea vreme.
Ajutorul pentru Ucraina ar trebui să fie administrat în mod similar de o agenție autonomă responsabilă față de guvernele donatoare, consideră profesorul Barry Eichengreen, care a consiliat în trecut directoratul FMI.
„Deși se poate consulta și, în mod ideal, s-ar putea coordona cu Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială, această agenție ar trebui să-și păstreze independența, având în vedere apartenența Rusiei la ambele organizații”, a mai declarat Eichengreen.
Arhitecții planului Marshall au recunoscut necesitatea dreptului de proprietate din partea beneficiarilor de ajutor, continuând în același timp aplicarea principiului de bază „încredere, dar verificare”.
La acea vreme, guvernele europene au prezentat planuri detaliate pentru cheltuirea fondurilor SUA generate prin planul Marshall. Acestea au fost bazele unor negocieri minuțioase cu Administrația de Cooperare Economică înainte ca banii să fie livrați. În țări precum Grecia, unde existau îngrijorări cu privire la corupție, ECA avea sute de agenți încorporați în ministerele relevante. Reformele administrative au fost un punct central și o precondiție pentru ajutorul planului Marshall.
Profesorul Barry Eichengreen spune că în cazul reconstrucției Ucrainei vor exista diferențe, pentru că ucrainenii vor fi, de înțeles, mult mai sensibili la interferența străină în reconstrucția lor. „Însă supravegherea externă este prețul ajutorului extern, în special la scara pe care o va cere Ucraina. Guvernul de la Kiev poate oferi liniște sporind transparența cheltuielilor sale, de exemplu, prin extinderea portalului său de achiziții publice online ProZorro”, crede Eichengreen.
„Planul Marshall a prioritizat reconstruirea capacității de export. A recunoscut efectele revigorante ale concurenței internaționale și beneficiile politice ale integrării europene. Ucraina aproape sigur se va confrunta cu un drum lung până ce va adera la UE. Dar călătoria poate fi accelerată dacă ajutorul occidental este structurat pentru a alinia instituțiile și politicile ucrainene cu cele ale UE”, mai subliniază Eichengreen.
Planul Marshall a permis Europei să sară o generație din punct de vedere tehnologic. Europa era cu decenii în urmă față de SUA în ceea ce privește adoptarea metodelor de producție „de mare viteză ” pe care s-a bazat epoca de aur a creșterii economice postbelice.
În loc să reconstruiască pur și simplu industria europeană de-a lungul liniilor de dinainte de război, s-a depus un efort pentru a transfera tehnologia de producție americană de ultimă oră către continentul european, amintește Barry Eichengreen.
La acea vreme, oficialii europeni, directorii de fabrici și sindicaliștii au călătorit în SUA ca parte a misiunilor de productivitate finanțate prin planul Marshall, pentru a afla despre aceste tehnici și s-au întors cu noi cunoștințe, aducând beneficii reale pentru creșterea productivității în Europa.
„În mod similar, Ucraina are acum oportunitatea de a depăși o generație în ceea ce privește capacitatea tehnologică. După război poate să-și ecologizeze sistemul energetic, să-și modernizeze infrastructura de transport și comunicații, dar și să-și actualizeze planificarea urbană. Acestea sunt, în primul rând, sarcinile ucrainenilor. Dar Occidentul poate și ar trebui să ajute”, concluzionează profoesrul Barry Eichengreen.
