Pe aceeași temă
Dezbaterea s-a încheiat cu o bombă pe care Donald Trump a detonat-o la baza propriei candidaturi: refuzul de accepta rezultatul alegerilor. Socanta afirmatie a fost imediat taxata de presa, care o un atac la însăși esența democratică a sistemului politic american
VEZI DEZBATEREA
„Marioneta” Rusiei
O temă care ne interesează și e de natură să ne îngrijoreze în grad înalt este atitudinea lui Trump, care a depășit nivelul „bunăvoință” și s-a plasat în zona obediență. Rusia și Vladimir Putin au fost evocați de cel puțin trei ori sau patru ori în cursul celor 90 de minute, ceea ce este remarcabil pentru o dezbatere prezidențială americană, și de fiecare dată Trump nu numai că a refuzat să condamne Rusia și pe Putin, dar a lăsat să se înțeleagă că Putin are de fapt dreptate chiar și în chestiunile care țin de securitatea națională a Statelor Unite iar vina le-ar aparține, de fapt lui Obama și Clinton.
Prima referință la Rusia a apărut în momentul în care Trump a evocat, în contextul controversei pe marginea imigrației, dezvăluirile Wikileaks în care apare un discurs ținut de Hillary în Brazilia în care aceasta s-a pronunțat pentru „frontiere deschise”. Clinton a precizat că s-a referit la schimburile din domeniul energiei, dar a speculat momentul pentru a-i cere lui Trump să condamne atacurile cibernetice asupra serverelor Partidului Democrat pe care le-a atribuit Rusiei și direct Kremlinului, pe care le-a calificat drept „acte de spionaj”.
Despre ce e vorba? În ultimele săptămâni, Wikileaks „servește” publicului e-mailuri ale unor oficiali ai Partidului Democrat, în care Hillary este caracterizată în moduri deloc măgulitoare de către colaboratori apropiați și apare ca un om politic ipocrit, care una spune public și alta în discursurile adresate bancherilor și numelor mari de pe Wall Street. Serviciile de informații americane au identificat cu certitudine că aceste e-mail-uri au fost obținute în urma unor atacuri cibernetice desfășurate de către o „entitate statală” indicând fără echivoc divizia de hackeri aflată în subordinea directă a Kremlinului.
Clinton a amintit că 17 agenții de informații, civile și militare au ajuns la aceeași concluzie. Într-un fel care nu este încă foarte clar, aceste e-mail-uri au ajuns în posesia Wikileaks care a început să le publice în pachete „homeopatice” pe măsură ce campania electorală înclina într-o parte sau alta, cu scopul transparent de a submina candidatura candidatului democrat. De aici a apărut suspiciunea rezonabilă că fondatorul Wikileaks, Julian Assange a lucrat îndeaproape cu rușii la torpilarea campaniei lui Clinton. Această suspiciune este întărită de decizia guvernului ecuadorian de a-i tăia lui Assange accesul la internet. Assange se află în prezent în interiorul ambasadei Ecuadorului la Londra, pe care nu o poate părăsi pentru că ar risca să fie arestat de poliția britanică și extrădat în Suedia, unde este acuzat de agresiune sexuală și, din Suedia, probabil, în America. Decizia de a-i interzice accesul la Internet a fost luată de președintele Rafael Correa după ce a devenit clar că ținta dezvăluirilor este Hillary Clinton și trebuie avut în vedere că Rafael Correa nu este un prieten al Americii, fiind copilul ideologic al lui Hugo Chavez. Dacă și Correa a ajuns la concluzia că e deja prea mult, colaborarea dintre agenții lui Putin și Assange a devenit atât de transparentă încât nu mai poate fi negată în mod rezonabil.
Nu și de către Donald Trump, care a refuzat să condamne intruziunea brutală a Rusiei și a lui Putin în campania prezidențială americană și a susținut că „se îndoiește” de concluziile celor 17 agenții de informații americane, după care a afirmat că ”Putin nu are nici cel mai mic respect nici pentru ea nici pentru Obama” și că dacă va găsi o modalitate de a se înțelege cu el, cu atât mai bine. „Asta pentru că ești marioneta lui Putin”, a replicat Clinton. Dincolo de o rispostă infantil - „ba tu ești păpușă” - Trump a continuat să îi ia apărarea lui Putin despre care a afirmat că „a fost mai deștept” sau că „a acționat mai deștept” decât guvernul american (Obama/Clinton) în chestiunea rachetelor nucleare, în Siria și, în general în Orientul Mijlociu, context în care a afirmat că politica externă secretarului de stat Clinton a generat ascensiunea Statului Islamic și a „marii migrații” a refugiaților sirieni.
VEZI MOMENTE IMPORTANTE DIN TIMPUL DEZBATERII
Cel mai clar exemplu că în chestiunile de politică externă Trump se poziționează ferm de partea lui Putin a fost oferit de discuția despre situația dramatică a orașului Alep, bombardat sălbatic de forțele ruse și siriene. Trump a afirmat explicit că drama Alepului are loc din cauza lui Clinton. Pe scurt, potrivit lui Trump, leadershipul american este vinovat pentru că a finanțat generos (1,5 miliarde de dolari) grupările rebele anti-Assad în condițiile în care „nu știm cine sunt rebelii” și că, dacă nu făcea nimic, adică nu susținea mișcarea anti-Assad, acum era mai bine și orori precum cele de la Alep nu s-ar fi produs. Prin urmare, a conchis candidatul republican, Clinton este responsabilă de „marea migrație” a refugiaților sirieni. A fost cel mai flagrant „spin” al lui Trump care a încercat să mute responsabilitate de pe umerii rușilor care aruncă bombele care ucid civili sirieni, pe umerii „leadershipului stupid” al Statelor Unite. Dacă un „leadership inteligent” înseamnă ca un potențial președinte Trump să cadă în admirație pentru crimele de război comise de ruși acolo unde au chef, atunci parteneriatul nostru strategic cu Statele Unite ar fi în mare pericol.
Cum a pierdut Trump la ruleta rusească
Poate pentru că dezbaterea a avut loc la Las Vegas, Trump a pariat totul pe această dezbatere pe care era obligat să o câștige pentru a păstra șanse rezonabile de a recupera distanța față de Clinton. Și trebuie spus că aproape o oră s-a descurcat destul de bine părând că va reuși să fie mai convingător decât contracandidata sa. În prima parte a dezbaterii a fost reținut și la obiect și a reușit să fie convigător în ceea ce privește subiectele „grele” cum ar fi economia, comerțul, și establishmentul sclerotic de la Washington. Chiar dacă a fost acuzat de populism și a fost pus la îndoială de economiști, planul economic al lui Trump de reducere masivă a impozitelor, coroborată cu reducerea cheltuielilor și cu politici protecționiste precum renegocierea tratatelor comerciale (a reluat promisiunea că dacă nu va reuși să renegocieze, atunci va denunța acordul de liber schimb cu Mexicul și Canada, NAFTA) este mai atractiv pentru alegători decât planul lui Clinton, care nu este altceva decât vechea supă Obama reîncălzită. Oricât ar relua Clinton formula „bogații trebuie să își plătească partea ce li se cuvine” care ascunde o creștere de taxe și impozite și oricât ar promite investiții care să vină „din mijloc în afară, de la firul ierbii în sus și nu de sus în jos”, nu a reușit să convingă alegătorii până acum. Pe de altă parte, Trump a reușit să atragă alegătorii antisistem care s-au săturat de elitele de la Washigton și, în timpul dezbaterii a reluat cu succes replica sa de forță, atunci când Clinton și-a expus lista de promisiuni: „Ai avut timp vreme de 30 de ani să faci toate lucrurile astea și n-ai făcut nimic”.
Dacă s-ar fi menținut la aceste două teme, Trump ar fi câștigat cu ușurință dezbaterea. Din nefericire pentru el, în ultima parte, a căzut în capcana întinsă de Clinton și pradă propriului ego și a intrat într-o luptă murdară care s-a redus la atacuri la persoană și acuzații reciproce de fraudă legată de cele două fundații Clinton și Trump, care au culminat cu o insultă grosolană adresată lui Hillary, pe care a caracterizat-o drept o „femeie respingătoare” (nasty).
Sinuciderea din final. Neacceptarea rezultatului alegerilor
Dar glonțul final și lovitura de grație și-a aplicat-o în momentul în care a refuzat să accepte rezultatul alegerilor. „O să mă uit la asta la vremea respectivă. Vreau să păstrez suspansul”, a răspuns Trump unei întrebări directe a moderatorului. Tradiția politică americană include drept una dintre marile sale realizări ritualul prin care învinsul își recunoaște înfrângerea și îl felicită pe învingător ca temei al transferului pașnic și democratic al puterii. Una sunt declarațiile publice că „alegerile sunt fraudate” de o conspirație internațională a democraților, guvernului și mass-media internaționale și cu totul altceva este refuzul de a accepta rezultatul alegerilor, care reprezintă un atac la însăși esența democratică a sistemului politic american. Nici o surpriză, așadar, că la o jumătate de oră de la încheierea dezbaterii, toate marile publicații americane, aveau pe pagina de deschidere același titlu: „Trump refuză să accepte rezultatul alegerilor”. Nimeni nu vrea să spună acum ce ar însemna asta, dar teama că în locul unei tranziții calme perioada post-electorală va fi marcată de violențe și revolte este considerabilă.
România, motiv de dezbatere pe tema avortului
Dacă privim dezbaterea de la University of Nevada din Las Vegas dintr-o perspectivă strict românească, două sunt subiectele discutate care ne implică și ne afectează în mod în mod direct. Primul subiect al serii l-au reprezentat nominalizările pentru Curtea Supremă de Justiție a Statelor Unite, o chestiune care pare să nu aibă nici o legătură cu România dar, în acest context, Trump a afirmat foarte limpede că va nominaliza judecători care ar putea răsturna celebra decizie Roe v Wade din 1973 cu privire la avort și care ar lăsa problema interzicerii sau limitării avorturilor la latitudinea statelor membre ale Federației. De partea cealaltă, Clinton s-a declarat în favoarea menținerii Roe v Wade și și-a susținut opțiunile cu o declarație care amintește de vremuri de care românii nu mai vor să își amintească: „Am fost în țări în care femeile erau forțate să avorteze, ca în China, și în țări în care femeile erau forțate să ducă sarcina la capăt, ca în România și pot să vă spun că Statul nu are nici o treabă să se amestece în această chestiune”. Ceea ce spune această referință este, pe lângă faptul evident că echipa lui Clinton a pregătit-o bine pe această temă, și acela că exemplul experienței femeilor din România ceaușistă a devenit parte a dezbaterii universale privind avortul și acesta este un lucru pe care nu ar trebui să îl uităm.
Ce se poate întâmpla în următoarele 20 de zile?
Cea de-a treia dezbatere a dost cistigata detasat de Clinton, potrivit CNN. Deci, teoretic Hillary Clinton nu mai poate pierde alegerile de pe 8 noiembrie. Sondajele dau o diferență de câteva procente și rămâne de văzut dacă aceasta va crește sau se va reduce în cele trei săptămâni cât ne mai despart de alegeri.
Dar sondajele sunt înșelătoare pentru că în alegerile prezidențiale americane ceea ce contează sunt voturile din Colegiul Electoral ale statelor, nu votul popular. Este relevant în acest sens votul din anul 2000, când Al Gore a câștigat votul popular, dar a pierdut la diferență de câteva sute de voturi alegerile din Florida. Criza fără precedent cu numărări și renumărări a fost rezolvată în cele din urmă de Curtea Supremă în favoarea lui George W. Bush și ar trebui amintit că după această decizie Gore a suspendat orice demers de contestare și și-a acceptat înfrângerea. Acum, distribuția așa-numitelor „voturi electorale” este mult mai dezechilibrată. Numărul magic este 270 de voturi pe care un candidat trebuie să și le asigure pentru a obține mandatul de președinte. Unele instituții de presă precum CNN îi acordă de pe acum președinția lui Clinton în dreptul căreia a numărat deja 307 voturi în vreme ce Trump ar obține numai 179. Realclearpolitics ne oferă un rezultat mai conservator, bazat pe sondajele agregate, potrivit căruia Clinton are 260 de voturi, Trump, 170 în vreme ce 108 sunt în joc. Ca să câștige, Trump ar trebui să câștige aproape toate statele unde alegătorii sunt încă indeciși, ceea ce este, practic, imposibil.
Ca urmare, numele viitorului președinte american ar putea sa fie, cu o mare probabilitate Hillary Clinton, prima femeie președinte din istoria Statelor Unite.
