Pe aceeași temă
Când agenţia de evaluare financiară Standard & Poor′s a avertizat că perspectiva sa asupra datoriei suverane a Statelor Unite ale Americii este negativă, s-a declanşat o furtună de comentarii. Nu puţine reaminteau că agenţiile de rating zăceau în adormire înainte de declanşarea crizei financiare din toamna lui 2008. S-a ajuns chiar la decuplarea investitorilor de ratingurile caselor mari de evaluare a riscurilor. Astăzi, de pildă, Portugalia are un rating mai bun ca România, însă plăteşte o penalizare de risc mai mare. Deocamdată ratingul Statelor Unite este neatins, stă neclintit la nivelul maxim, dar avertismentul lansat se referă la un viitor nu prea îndepărtat, de vreo doi ani, şi reaminteşte pieţelor financiare că cea mai mare economie a lumii are o problemă. Avertismentul nu relevă vreo noutate pentru pieţele financiare. Să ne reamintim că, anul trecut, americanii se războiau cu nemţii pe teritoriul filosofiei fiscale. Americanii susţineau că este prematur ca statul să-şi reducă ajutorul dat economiei, în vreme ce nemţii susţineau că bugetele publice trebuie să intre în epoca austerităţii, deoarece datoriile s-au mărit peste cotele de alarmă.
Într-un moment în care ţările din zona euro sunt confruntate cu provocarea teribilă a unor state membre care nu-şi mai pot plăti datoriile imense, două ţări păreau a nu avea probleme din această perspectivă: Statele Unite şi Japonia. Ultima rulează chiar cu o datorie publică ameţitoare, dublă faţă de economia sa, însă nu caută finanţare în exterior, iar propria piaţă financiară are avantajul unor împrumuturi extrem de ieftine. Statele Unite însă a împrăştiat datoria sa prin lume.
Vorbim de o datorie publică de 14.000 de miliarde de dolari, aproximativ egală cu 9.800 de miliarde de euro, care cântăreşte cât 91,6% din economie. E adevărat, vorbim de cea mai mare economie din lume. China şi alte state care au plasamente în obligaţiunile suverane americane au finanţat practic mai mult de o treime, aproape 5.000 de miliarde de dolari, din această imensă datorie. Sistemul american de bănci centrale, Federal Reserves, controlează 1.200 de miliarde din datoria americană. Restul este jucat pe pieţele financiare de către companii de asigurare, fonduri de pensii şi investitori obişnuiţi. Piaţa obligaţiunilor de trezorerie americane este cea mai fluidă din lume, iar Federal Reserves are reputaţia că o mânuieşte cu abilitate.
Îngrijorarea agenţiei de rating se referă la abilitatea Administraţiei de la Washington de a reduce un deficit suficient de mare pentru a asigura o creştere masivă a datoriei americane, ceea ce ar putea injecta nervozitate în pieţele financiare. Statele Unite rulează cu un deficit bugetar anual de 1.600 de miliarde de dolari, care reprezintă 10,6% din produsul său intern brut.
La două zile distanţă de la avertismentul S&P, preşedintele Barack Obama a lansat propunerea sa de buget pentru anul fiscal 2012, în care admite că deficitul fiscal trebuie redus. Vorbeşte chiar de declanşarea unui mecanism de siguranţă pentru menţinerea sub control a deficitului şi propune, într-un orizont mai larg, de 12 ani, reducerea cheltuielilor cu 4.000 de miliarde de dolari. O pătrime din această sumă va fi obţinută printr-o reformă fiscală, care va aduce mai mulţi bani la buget, iar 75% din ea va reprezenta tăieri de cheltuieli publice. Programele sociale, cele de sănătate, cum ar Medicare şi cele destinate americanilor cu venituri mici, nu vor fi afectate de economii.
Olivier Blanchard, economistul şef al Fondului Monetar Internaţional, a comentat critic programul, spunând că, deşi discursul preşedintelui Obama indică o orientare într-o direcţie bună, reducerea nu va fi suficentă. „Statelor Unite le lipseşte un plan credibil, pe termen mediu, de reducere a deficitului bugetar“, a spus Blanchard.
Gestul agenţiei de rating are simbolismul lui: a reamintit lumii că, oricât de puternic şi rezistent în timp s-a dovediat a fi dolarul american şi hârtia de trezorerie care poartă o promisiune de plată viitoare, acestea nu au vreun statut special care să le confere imunitate în chestiunea riscului. //
* * *
America nu e Grecia
Desigur, pieţele financiare nu vor penaliza Statele Unite aşa cum au făcut în cazul Greciei sau al Irlandei. Totuşi, ochii pieţelor financiare vor sta fixaţi hipnotic pe chestiunea negocierilor din scena politică americană, care vor avea ca rezultat un buget de compromis. Anul 2012 este unul electoral şi de aceea dezbaterile despre buget vor fi, şi la ei, pigmentate, pentru a atrage voturi. Anul fiscal 2012 american, care începe în octombrie 2011 şi se termină în septembrie 2012, acoperă o perioadă politică fierbinte.
Orice măsură de consolidare bugetară, cu alte cuvinte, orice tăiere de cheltuieli bugetare va fi dificilă înainte de alegeri, iată de ce se tem investitorii.
Dar Standard & Poor′s a semnalizat că, în situaţia în care politicienii ajung la un compromis care ar stabiliza raportul dintre datoria publică şi economia lor, Statele Unite vor reveni la perspectiva stabilă a ratingului.
Un alt semnal al acestui avertisment este acela că pieţele financiare se aşteaptă la un câştig mai mare acolo unde riscul este mai puternic. Deocamdată, mişcarea Federal Reserves de relaxare cantitativă, prin care de fapt banca centrală americană a dat drumul la tiparniţa de bani, a menţinut dobânzile joase, a devalorizat dolarul pentru a susţine exportatorii americani, a urcat cotaţiile acţiunilor listate la burse şi a permis Administraţiei Obama să cheltuiască mai mult. Pentru restul lumii efectele n-au fost însă pozitive. Pieţele emergente, cum ar fi China, Brazilia, India sau Rusia, au importat inflaţie de la americani, prin canalul acestui exces de dolari care se mişca prin pieţele financiare, inflaţie pe care au exportat-o la rândul lor în restul lumii. Cum dolarul rămâne moneda forte a lumii, este evident interesul general faţă de o economie americană stabilă, care nu este dezechilibrată de vreun deficit alarmant.
Dar miza pieţelor financiare rămâne majorarea dobânzilor plătite pentru obligaţiunile de trezorerie. Nimeni nu se aşteaptă însă la un salt spectaculos al dobânzilor. Istoria a arătat că, între 1925 şi 2003, obligaţiunile de trezorerie americane s-au apreciat cu o medie de 5,4% pe an, în timp ce acţiunile marilor companii listate la bursă au crescut în medie cu 10,4%, deci dublu. Aşteptările se îndreaptă spre un dolar mai stabil.
Dincolo de aşteptările investitorilor, acest avertisment al agenţiei de rating i-a dezmorţit pe politicienii americani, care au declanşat o dezbatere ce se anunţă interesantă cu privire la priorităţile punguţei publice, pericolele pe termen mediu ale unui sistem financiar dezechilibrat şi capacitatea bugetului american de a susţine o reformă costisitoare şi intens discutată a sistemului său medical.
Anunţul S&P nu va zgudui pieţele financiare, care primiseră încă din ianuarie semnale de la agenţiile de rating privind îngrijorările legate de amploarea deficitelor americane. Investitorii nu s-au speriat şi nu au confundat Statele Unite cu Grecia. În pieţele financiare costul asigurării obligaţiunilor americane împotriva pericolului de neplată era ceva mai mic decât cel asociat datoriei austerei Germanii. E o chestiune de încredere.
Citeste si despre: deficit bugetar, datorie externa, reducerea cheltuielilor, piete financiare, prioritati economice.
