Pe aceeași temă
Politica externa si evolutia societatii in statele-natiuni depind in mare parte de modul in care tarile respective sunt guvernate si de sistemul social-economic autohton. In statele liberal-democrate, populatia poate participa la formularea deciziilor politice, oponentii pot critica politica guvernantilor fara sa se teama de represalii si drepturile cetatenilor sunt protejate prin lege. Opinia publica, mass-media si organizatiile cetatenilor contribuie la procesul politic si exercita presiuni asupra guvernantilor ca sa respecte aspiratiile si interesele cetatenilor.
In tarile autoritariste, selectionarea liderilor si participarea la deciziile politice sunt limitate la o elita restransa, de obicei autoselectionata in baza apartenentei la o anumita ideologie, la un partid politic dominant sau la o grupare exclusivista. Activitatea politica este lipsita de transparenta, guvernantii nu pot fi trasi la raspundere, iar disidenta este limitata sau interzisa.
In urma prabusirii Uniunii Sovietice si a regimurilor comuniste din Europa Est-Centrala, socialismul de tip marxist-leninist a fost discreditat ca forma de guvernare si organizare sociala. Triumful oranduirii capitaliste si al societatii liberal-democrate parea atat de categoric, incat politiologul american Francis Fukuyama declarase prematur "sfarsitul istoriei". Dupa parerea lui, regimul democrat-liberal in combinatie cu piata libera si-au demonstrat ireversibil superioritatea si deci vor deveni modelul universal pentru modernizare si armonie sociala.
In momentul de fata, aproape jumatate dintre tarile lumii sunt considerate libere. Ele isi aleg liderii prin procese electorale "deschise", accepta o opozitie politica asertiva si garanteaza atat proprietatea privata, cat si drepturile individuale ale cetatenilor. Liderul nedisputat si protectorul aparent al tarilor democrate este America. Politica oficiala a Statelor Unite este axata pe ideea promovarii democratiei liberale in restul lumii. In ultimii sase ani, presedintele american George Bush a excelat in elogierea sistemului democratic si al economiei de piata. El a insistat ca extinderea democratiei in lume serveste interesele nationale si de securitate ale democratiilor occidentale, permite organizarea ordinii globale in baza mentinerii unor relatii internationale detensionate si promoveaza stabilitate, progres si pace.
In iunie 2007, la Praga, Bush a tinut o prelegere impresionanta la o conferinta la care au participat disidenti din 17 tari nedemocrate. Caracteristic, el a facut declaratii precum "SUA nu-i vor ierta pe opresorii din tarile voastre", "cei care traiesc sub tiranie nu vor fi uitati" si "noi vom fi intotdeauna alaturi de voi in lupta pentru libertate".
Regres democratic
Din nefericire, in ultimii sapte ani, democratia globala a regresat. Venezuela, fiind prima tara democrata din America Latina, s-a intors spre autoritarism. Sub Vladimir Putin, guvernul de la Kremlin s-a detasat progresiv de metodele democratice de guvernare. Alegerile libere din Liban si din teritoriile palestiniene au adus victorii pentru Hezbolah si respectiv Hamas, partide islamice neagreate de Washington. In consecinta, administratia Bush si unele guverne din Uniunea Europeana au impus restrictii severe ca sa izoleze si sa pedepseasca guvernantii alesi pe motiv ca ei ar fi "necorespunzatori".
Credibiliatea lui Bush a fost subminata de sprijinul material, militar si diplomatic acordat dictatorilor din Egipt, Arabia Saudita, Pakistan, Kuweit si Emiratele Arabe. Alegerile libere din Irak, desfasurate sub ocupatie americana, au evidentiat preferintele sectariene ale electoratului, au inflamat conflictele interetnice si au avut o contributie derizorie la democratizarea tarii.
Revirimentul autoritarismului capitalist
In perioada curenta, democratiile euro-atlantice nu sunt amenintate sa fie coplesite de inamici antidemocrati sau sa fie cucerite ideologic de sisteme sociale "superioare". Pericolul extremismului islamic, prezentat in mod exagerat de propaganda oficiala, este destul de modest. Avandu-si originea in tari stagnante din punct de vedere economic, lipsit de putere militara redutabila si paralizat de dogme sociale regresive, fundamentalismul islamic nu ofera o alternativa tentanta pentru dezvoltare moderna si prosperitate.
O rivalitate importanta pentru societatile democrate vine din partea fostilor adversari din perioada Razboiului Rece, China si Rusia. Cele doua state autoritariste au redevenit puternice dupa ce s-au convertit la capitalism. Cu o populatie uriasa, cu progres economic impresionant si cu ambitii nestavilite, China capitalista are sanse excelente sa devina o supraputere autoritarista. Specialistii preconizeaza ca in urmatorii 15 ani China va devansa Statele Unite si va deveni cea mai mare putere economica din lume.
Rusia, desi are probleme demografice, rigiditate economica si coruptie endemica, a revenit la postura de adversar inversunat al democratiei liberale. Neacceptand pierderea imperiului, beneficiind de venituri considerabile din exportul de carburanti si avand un arsenal nuclear redutabil, conducatorii de la Kremlin au adoptat o atitudine politica obstructionista, sfidatoare si agresiva. Cei din anturajul lui Putin considera ca democratizarea, dupa modelul Ucrainei si al Georgiei, reprezinta cel mai mare pericol pentru Rusia. Desi a fost invitata insistent, Moscova a refuzat sa se integreze in comunitatea internationala a democratiilor liberale.
Cultul dezvoltarii
Pentru majoritatea statelor-natiuni, progresul economic a devenit obsesia dominanta in numele careia guvernantii, alesi sau autoselectionati, isi justifica ideologia si legitimitatea. Dezvoltarea economica, pretinzand ca va rezolva toate problemele societatii, promite ca va curma saracia, obscurantismul, violenta si tirania.
"Expertii" in problemele dezvoltarii afirma ca ei inteleg cel mai bine complexitatile masurilor necesare pentru asigurarea dezvoltarii rapide si eficiente. In multe cazuri, incercarile de a impune din exterior "solutia universala" pentru dezvoltarea altor tari s-au soldat cu esecuri. Recomandarile expertilor pentru Africa si America Latina au esuat. Tarile care au reusit sa se dezvolte rapid au urmat o cale proprie. Dar toate au liberalizat economia si i-au incurajat pe intreprinzatori.
In anii 1960, "tigrii" din Asia de Est au creat economii dinamice bazate pe export. "Expertii" le recomandasera sa dezvolte o economie orientata spre piata autohtona. In urma convertirii la capitalism, China a progresat spectaculos fara sa adopte liberalizarea politica. "Terapia de soc", preconizata de economistul american Jeffrey Sachs pentru tarile desprinse din Uniunea Sovietica, a avut consecinte grave si a generat nostalgie pentru fostul regim comunist.
Metodele "universale" de dezvoltare, aplicate fara succes in regiuni nedezvoltate, au creat reactii locale potrivnice si au avut repercusiuni daunatoare. Unele guverne din Africa, America Latina si Asia Centrala au repudiat individualismul si liberalizarea pietei si au redevenit exponenti ai etatismului.
Succesul economic si evolutia spre prosperitate nu sunt garantate de aplicarea unor solutii rigide, cu pretentii de validitate universala. Este adevarat ca incurajarea initiativei particulare si asigurarea unei economii descentralizate sunt ingrediente necesare pentru o dezvoltare eficienta. Dar politicienii, antreprenorii si institutiile societatii trebuie sa aiba un anumit nivel de responsabilitate, trebuie sa accepte dezbateri critice deschise si trebuie sa evite impulsul de a incorseta populatia. Aceste principii generale nu sugereaza ca guvernantii ar trebui sa fie micromanagerii dezvoltarii si nici nu recomanda adoptarea preferentiala a unui anumit regim politic.
Democratie liberala sau autoritarism
In toate tarile dezvoltate, sistemul social bazat pe initiativa individuala, proprietate privata si piata descetralizata a jucat un rol important. Astfel, se pare ca, din punct de vedere al dezvoltarii economice, oranduirea capitalista si-a asigurat dominanta ideologica globala. Dar suprematia democratiei liberale nu este garantata. Desi calitatea vietii personale a majoritatii cetatenilor este evident preferabila in tarile democrat-liberale, autoritarismul capitalist a demonstrat ca poate dirija societatea spre modernizare tehnico-industriala si bunastare economica.
In propaganda oficiala, guvernantii-tirani pretind ca autocratia este superioara democratiei deoarece poate sa mobilizeze mai eficient resursele necesare pentru o dezvoltare accelerata si isi poate permite sa impuna decizii esentiale chiar daca sunt nepopulare. Ei mai argumenteaza ca populatia, simtindu-se vulnerabila, prefera sa fie protejata si dirijata de un lider autoritar cu atributii paternaliste.
Germania nazista si Japonia imperiala, doua state totalitarist-capitaliste, nu au fost infrante in 1945 din cauza lipsei de sustinere populara, din inferioritate tehnologica sau din cauza inabilitatii de a mobiliza resursele necesare pentru razboi. Soarta razboiului a fost pecetluita atunci cand Statele Unite au intrat in razboi de partea aliatilor. Capacitatea economica covarsitoare a Americii, mobilizata pentru razboi, a avut un efect decisiv.
Comunismul a pierdut Razboiul Rece din cauza ineficientei flagrante a sistemului etatist-socialist, din cauza superioritatii economice indiscutabile a economiei capitaliste si din cauza dezbinarii profunde dintre cei doi giganti comunisti, URSS si China.
Evolutia autoritarismului capitalist
Este greu de prezis cum ar fi evoluat Germania nazista si Japonia imperiala pe termen lung, daca nu ar fi devenit expansioniste si nu ar fi fost invinse in razboi. Din experienta antebelica si din revirimentul mai recent din China si Rusia, se pare ca autoritarismul capitalist este cel putin la fel de eficient ca democratia liberala in procesul de dezvoltare economica, mai ales in faza initiala a dezvoltarii.
Comunitatea tarilor democrate spera ca, in viitor, cand clasa mijlocie din tarile autoritarist-capitaliste va creste si societatea va deveni mai influenta, regimurile autoritariste vor evolua spre liberalizare sociala, democratie si pluralism politic. Alternativ, exista posibilitatea ca societatile respective sa adpote un sistem oligarhic nedemocrat, in care elita politica, fortele armate si industriasii se aliaza sub o umbrela ideologica nationalista, dupa modelul antebelic al Germaniei si Japoniei.
Concluzii
Nu exista dovezi istorice care sa sugereze ca, in viitor, China si Rusia vor evolua inevitabil spre democratie. Indiscutabil, guvernantii autocrati din aceste tari au mai mult potential de a excela in dezvoltare economica si militara decat predecesorii lor etatisti-comunisti. In cazul in care China, Rusia si alte state autoritariste nu evolueaza spre liberalizare politica, ele vor manifesta adversitate fata de statele democrate si vor crea situatii conflictuale periculoase.
Alianta Euro-Atlantica este nucleul principal al supravietuirii sistemului liberal-democrat. In urma alegerilor recente din Germania si Franta, Statele Unite si Europa au facut eforturi considerabile ca sa aplaneze divergentele transatlantice, sa-si coordoneze strategia globala si sa consolideze alianta ca sa previna consecintele negative ale unei ascendente rapide a autocratiilor capitaliste.
Liderii democrati pot influenta comporamentul altora prin exemplu, prin promovarea unor interese convergente cu oponentii si prin angrenare economica, politica si culturala. De cele mai multe ori, utilizarea fortei militare, sanctiunile economico-financiare si politica de amenintare creeaza adversari, incurajeaza fortele nationaliste si genereaza rezultate defavorabile. Nimic nu confera mai multa legitimitate tiranilor decat aroganta agresiva a strainilor, masurile de "izolare" internationala si pericolul unui atac extern. In cele din urma, democratia va putea convinge tarile nedemocrate sa respecte libertatea si aspiratiile cetatenilor prin exemplu, prin succesul propriu si prin etalarea avantajelor societatii deschise.
