Pe aceeași temă
Premierul belgian Charles Michel și prim-ministrul luxemburghez Xavier Bettel au fost primii care au anunțat, pe Twitter, realegerea lui Tusk și l-au felicitat pe oficialul polonez, transmite Agerpres.
"Habemus EUCO (acronimul in engleza al Consiliului Europeana al UE - n.r.) presidentum", a anuntat Bettel pe reteaua de socializare, urandu-i "mult succes" lui Tusk, care se angajeaza astfel pentru un al doilea mandat de doi ani si jumatate, transmite Hotnews care citează AFP.
Alegerea președintelui Consiliului European a fost primul punct pe ordinea de zi a summitului de joi și vineri de la Bruxelles
Președintele este important măcar pentru că:
- este coordonatorul tuturor acţiunilor politice ale instituţiei respective,
- stabileşte agenda finală ,
- conduce reuniunile cu participarea tuturor şefilor de state şi guverne (28 cu, încă, Marea Britanie)
- are rolul de reprezentare a Uniunii Europene în lume.
Conform art. 11 din Tratatul UE (în versiunea consolidată de Tratatul de la Lisabona), Consiliul European îşi alege preşedintele pentru un mandat de doi ani şi jumătate, posibil de reînnoit o singură dată.
Pentru numirea sa, ca şi pentru demitere, este necesar un vot cu majoritate calificată.
Din 1975 până în 2009, funcţia respectivă era asumată neoficial de şeful de stat sau de guvern a cărui ţară deţinea preşedinţia rotativă a Consiliului UE.
Pe 19 noiembrie 2009, a fost ales primul titular al acestui post, Herman Van Rumpoy, mandatul său fiind continuat pentru încă doi ani şi jumătate prin votul Consiliului European din 1-2 martie 2012.
La 30 august 2014, Consiliul îl desemnează în funcţia de preşedinte pe polonezul Donald Tusk, cel care avea să-şi intre în atribuţii pe 1 decembrie 2014.
Al doilea punct pe ordinea de zi, vineri dimineață: Europa de mâine
Uniunea Europeană în perioada următoare va negocia Brexitul, când se va lucra la formula finală asupra a ceea ce urmează să fie Europa de mâine, conform deciziilor care vor fi luate la Summitul de la Roma pe 25 martie.
De altfel, acesta este al doilea subiect de pe agendă, care va fi suspus dezbaterilor vineri dimineaţă pentru a încerca o armonizare a poziţiilor restului de ţări cu cele exprimate la mini-summitul de la Versailles de Franţa, Germania, Spania şi Italia precum şi de cele trei ţări din BENELUX, toate favorabile ideii unei Europe cu mai multe viteze.
Polonia, țara de origine nu a susținut candidatura lui Tusk
Cel de al doilea mandat al lui Tusk a avut o largă susţinere la Bruxelles cu sprijinul masiv al blocului de vot PPE. Polonia, ţara de origine a candidatului a refuzat să-i susțină candidatura după ce Tusk a devenit ținta unui scandal fără precedent în jocurile politice de pe acest nivel.
Polonia a propus o candidatură surpriză, cea a europarlamentarului Jacek-Saryusz-Wolski, 68 de ani, membru PE din 2004 care face parte tot din PPE iar în Polonia era membru al Platformei civice centriste de opoziţie PO, înainte ca proprii săi colegi să-l excludă. Chiar înainte de surprinzătorul anunţ al guvernului polonez, conducerea politică a Partidului conservator naţionalist Dreptate şi Justiţie, la putere în Polonia, ceruse guvernului său un refuz ferm pentru candidatura lui Tusk. Partidul lui Kaczynski, în comunicatul publicat pe situl oficial, îl acuză pe Donald Tusk de a fi "încălcat principiul neutralităţii în raport cu un stat membru UE, în acest caz Polonia". Tusk este acuzat că a susţinut proiecte şi decizii care sunt împotriva intereselor statului polonez şi că a acordat sprijin opoziţiei politice din Polonia, scrie Adevărul.ro.
Kaczynski a mers până acolo că l-a acuzat pe Tusk de „responsabilitate morală” în cazul catastrofei aeriene din 2010 în care a decedat fratele său geamăn, preşedintele Lech Kaczynski, alături de alte 95 de persoane, printre care mulţi înalţi responsabili ai guvernului polonez din acel moment.
Fișa biografică a lui Donald Tusk (Agerpres)
Donald Tusk s-a născut la 22 aprilie 1957, în Gdansk, Polonia.
În 1976 a început să studieze istoria la Universitatea Gdansk, pe care a absolvit-o în 1980. În anii de studenție s-a implicat în activitățile uniunilor sindicale, prilej cu care l-a cunoscut pe viitorul lider al Sindicatului Solidaritatea Lech Valesa.
Tusk a fondat în 1980 Asociația Studenților Independenți, NZS, care a făcut parte din Mișcarea sindicală Solidaritatea, conform site-ului oficial de internet al Consiliului European.
În perioada 1984-1989 și-a câștigat existența lucrând ca alpinist utilitar. În anii respectivi s-a implicat în activitățile sindicatului Solidaritatea, fiind chiar arestat pentru scurt timp, după care a fost eliberat în urma unei măsuri de amnistie anunțate de generalul Jaruzelski.
În 1983, Tusk a înființat publicația lunară, care funcționa în ilegalitate, ''Political Review'', ce promova liberalismul economic și democrația liberală. În anii '90 a publicat mai multe cărți despre istoria Gdanskului, unele dintre acestea fiind foarte bine vândute.
A fondat în 1991 Partidul Congresul Liberal Democrat (KLD). Trei ani mai târziu, KLD s-a unit cu partidul fostului premier Tadeusz Mazowiecki, apărând astfel Uniunea Libertății (UW). A fost membru al Parlamentului polonez începând din 1991.
În ianuarie 2001, a fondat Platforma Civică (Platforma Obywatelska — PO) care, în alegerile din septembrie, a intrat în Parlament cu 12,7 la sută din voturi (65 de deputați), iar în 2003, Tusk a devenit președintele PO. În alegerile din 2005, formațiunea sa ocupat locul al doilea cu 24,14% și a refuzat propunerea principalei forțe politice Lege și Justiție de a intra la guvernare.
În 2005, Platforma Civică l-a nominalizat pentru a candida la alegerile prezidențiale, pe care le-a pierdut în turul al doilea în fața lui Lech Kaczynski.
Tusk și Platforma Civică au câștigat alegerile parlamentare din 2007, învingând partidul premierului Jaroslaw Kaczynski, Lege și Justiție. Ca urmare a câștigării alegerilor, Donald Tusk a fost numit în 2007 premier al Poloniei. A deținut această demnitate timp de șapte ani, fiind cel mai longeviv premier al Poloniei democrate și primul care a fost reconfirmat în această funcție.
În 2014, Donald Tusk a fost ales în unanimitate președinte al Consiliului Euruopean.
De la crearea funcției de președinte al Consiliului European, în 2009, deținătorii acesteia au fost aleși în unanimitate — belgianul Herman Von Rompuy în 2009 și 2012 și Tusk în 2014.
