Pe aceeași temă
Ce trebuie sa invete Occidentul din evenimentele din Ucraina?
Europa trebuie sa invete sa ia pulsul geostrategic al lumii. Nimeni nu a anticipat ca semnarea acordului de asociere cu Ucraina era o amenintare directa asupra intereselor nationale ale lui Vladimir Putin. Mai mult, arata infantilismul Bruxellesului. Lumea nu functioneaza ca in Belgia. “Morcovii” UE sunt utili doar daca esti inconjurat de iepuri. Iar in persoana domnului Putin avem un lup, nu un iepure.
Pe de alta parte, Washingtonul trebuie sa invete sa mearga si sa mestece guma in acelasi timp. Sigur, pivotul asiatic este necesar, dar nu putem uita nici Europa. Iar daca citesti discursurile lui Obama, impresia este ca toti par sa accepte viziunea Europei si a Statelor Unite, ca nimeni nu este in dezacord fundamental, ca toti cred in statul de drept si domnia legii, sau ca accepta agenda Washingtonului si a Bruxellesului. Pur si simplu, nu aceasta este lumea in care traim. Pe langa opozitia Rusiei, sa nu o uitam pe cea a Chinei. A-ti asuma ca poti extinde zona de influenta la nesfarsit fara opozitie este naiv.
 |
Devine anexarea Crimeei un catalizator pentru pivotul NATO la Est, in Noua Europa?
Absolut. Fie ca ne place sau nu, realistii cred in trasarea unor linii definitorii. Dar spre deosebire de Siria, vorbim de “linii rosii” in care crezi si pentru care esti dispus sa folosesti forta sa le aperi.
Putinele lucruri pe care le putem face pentru a transmite un semnal lui Putin sunt toate centrate pe Europa de Est. Pariez ca niciun german nu stie cati militari americani se afla la aceasta ora pe teritoriul Germaniei. Nimanui nu ii pasa. Pentru ei nu conteaza. In cele din urma, sa ii apere de cine? Pasul Fulda este astazi o gara de tranzit. Nu in Europa de Vest sunt astazi probleme. In cele din urma, presedintele Obama a trasat o linie clara, limpede. Arata ca suntem dispusi sa luptam pentru membrii NATO. A reafirmat articolul 5. In acest context mesajul fiind ca ii vom apara militar daca este nevoie. Acum este momentul sa luam masuri radicale, precum transferul de trupe din Germania in statele baltice, Polonia, Romania si Bulgaria. Cu alte cuvinte, o linie pe care Vladimir Putin nu are voie sa o traverseze si pe care o intelege. In acelasi timp, trebuie sa fim fermi in a nu lasa loc de interpretari si calcule eronate. Astfel de erori au declansat Primul Razboi Mondial in 1914.
Insa pe termen lung, daca vrem sa il lovim pe Putin, Solutia se afla in fracturare si resursele neconventionale, lucrul pe care il urasc cel mai mult verzii europeni. Petrolul este o piata. Putin are nevoie de un pret al petrolului de 117 dolari pentru a-si echilibra bugetul. Revolutia energetica americana, Irakul si Libia care produc mai mult, toate acestea sunt tendinte care pot genera o scadere a pretului undeva in jurul a 80-90 de dolari barilul, ceea ce va avea un impact devastator asupra economiei rusesti. In acelasi timp, trebuie sa construim terminale LNG in tot Estul Europei, pentru ca statele de aici sa nu mai depinda preponderent de Rusia. Mai mult, trebuie sa ne asiguram ca Germania nu mai este atat de dependenta de gazul rusesc, pentru ca aceasta este variabila decisiva care opreste Berlinul sa ia orice initiative de amploare sau cu impact semnificativ pentru securitatea europeana. Insa vorbim de un proiect de 5-10 ani. Nu se poate face peste noapte.
Ideea de fond este aceea de a schimba masiv ecuatia, mutand centrul de greutate si accentul politicilor noastre dinspre Germania pe flancul estic unde se afla cele mai expuse si mai vulnerabile elemente.
Este Germania dispusa sa sprijine o miscare atat de indrazneata fata de Moscova?
Daca germanilor le este mereu teama sa nu ofenseze pe cineva, atunci nu vor face nimic niciodata. Iar asta este o problema si totodata un test pentru diplomatia americana. Cred ca in spatele usilor inchise exista spatiu de manevra. O sa fie o vanzare dificila. Dar daca nu repozitionam trupele din timp, alternativa poate sa nu fie o reintoarcere la normalitate, ci dimpotriva o catastrofa, o invitatie pentru si mai multe calcule eronate din partea lui Putin.
Reprezinta Crimeea un wake-up call pentru Europa in privinta cheltuielilor de aparare care au scazut continuu din 2008?
Acesta este sarpele din gradina. Sondajele arata o opinie publica americana istovita si fragmentata. Doar 20-30% dintre americani asteapta ca Washingtonul sa fie ferm cu Rusia, in timp ce 50% nu sunt interesati de Ucraina. Cu alte cuvinte, americanii s-au cam saturat sa scrie cecuri in alb sau sa subventioneze apararea altora, in special a germanilor, o economie robusta care isi poate asigura singura securitatea. Pericolul pentru articolul 5 esta ca daca acum nu ne aflam in fata unui moment care sa trezeasca Europa din letargie in privinta asumarii facturilor este foarte posibil ca mai devreme sau mai tarziu SUA sa spuna: aparati-va singuri. In fond, este treaba europenilor sa mentina Alianta sanatoasa, mai ales pentru ca ei sunt cei care nu-si indeplinesc partea de angajament - alocarea de 2% din PIB pentru aparare. Discursul de adio al lui Robert Gates, facut in ultima sa vizita in calitate de sef al Pentagonului la Bruxelles in 2011, ar trebui publicat astazi pe prima pagina a tuturor ziarelor din Europa.
Cum va evolua NATO dupa Afganistan?
NATO va reveni la misiunea sa initiala de aparare teritoriala si a frontierelor. Astazi, dupa evenimentele din Crimeea, orice idee conform careia NATO nu mai are un “raison d’etre” este complet ridicola. De fapt, asigurarile de viata nu conteaza pana in momentul in care esti bolnav si realizezi ca ai nevoie de aceasta. Acum, in criza, toata lumea vede utilitatea acestui life insurance - o umbrela de aparare colectiva, care protejeaza un spatiu de prosperitate euroatlantica.
Este credibilitatea globala a SUA in pericol in acest moment in care vedem o raspandire a revizionismului low-cost, nu doar in Europa, dar si in Estul Asiei si Orientul Mijlociu?
Intr-o lume multipolara, puterea SUA va fi testata, mai ales regional. La fel s-a intamplat cu Imperiul Britanic spre sfarsitul secolului XIX, cand Germania se afla in ascensiune in Europa, Japonia in Extremul Orient, iar Statele Unite in Emisfera Vestica. Singura constanta era Marea Britanie, care se afla pretutindeni. Insa astazi Washingtonul va continua sa ramana primul intre egali. Sa nu ne grabim sa scriem necrologul influentei americane. Sigur, aceasta nu mai este cea din epoca unipolara a anilor ‘90. Dar revolutia energetica va schimba semnificativ balanta de putere.
Multe dintre pietele si puterile emergente nu sunt foarte incantate cu o ordine internationala dominata de SUA si de Occident. Dar sunt ele alaturi de Moscova? Il sprijina pe Putin in demersul sau? In mod natural, ar putea fi primele tentate sa testeze Statele Unite si sa conteste actuala ordine. De ce nu o fac? Pentru ca sunt beneficiarele sistemului. Iar acesta este succesul marii paci capitaliste. Pana si China ezita, abtinandu-se in Consiliul de Securitate. Putin trebuie sa inteleaga ca pozitionandu-se ca o putere revolutionara impotriva sistemului, atacand statu-quo-ul regional, va avea un pret imens de platit, o factura imensa care va lovi o economie rusa masiv dependenta de pretul petrolului si a gazului. Efectul demonstrativ si simbolistica faptului ca in momentul in care te pozitionezi impotriva sistemului vei plati un cost masiv nu va trece neobservat pentru puterile emergente.
Interviu in exclusivitate cu Dr. JOHN HULSMAN, presedintele John C. Hulsman Enterprises, o firma de consultanta specializata in masurarea riscurilor geopolitice, realizat de OCTAVIAN MANEA
