Pe aceeași temă
Asta explică de ce a atacat pe un front atât de larg, cu atât de puțini militari. Și de ce președintele Putin face apel repetat la militarii ucraineni să se predea și să nu opună rezistență, cum se întâmplase atunci când „omuleții verzi” invadaseră peninsula. Că armata rusă nu era pregătită de operațiuni militare de durată, o demonstrează și logistica precară, unitățile rusești mecanizate rămânând, în doar câteva zile, fără muniție și carburanți.
Un blitzkrieg ratat
Prima etapă (24 februarie - 29 martie 2022) Cu maximum 200.000 de militari, Rusia încerca să ocupe principalele centre urbane, începând cu Kiev și Cernigău, dinspre nord; Sumî și Harkov, dinspre nord-est; Mariupol, dinspre sud-est. Singurul succes înregistrat de Rusia a fost pe frontul din sud, unde în primele zile, trupele care au atacat din Crimeea au reușit să ocupe orașul Herson. În rest, niciun alt centru administrativ, capitală de regiune, n-a fost cucerit de armata rusă.
Trupele care au trecut frontiera nu fuseseră pregătite pentru a lupta împotriva unui inamic care opune rezistență. De altfel, obiectivul politic al Rusiei în această etapă a războiului a fost schimbarea puterii de la Kiev și înlocuirea ei cu una promoscovită. FSB-ul pregătise o garnitură prorusă la Kiev, care însă n-a izbutit să preia puterea. Obiectivul militar al blitzkriegului era ocuparea în doar câteva zile a capitalei Kiev. Cele mai spectaculoase două operațiuni militare au influențat deznodământul acestei prime etape. Tentativa de capturare a aeroportului Hostomel, de lângă Kiev, a fost decisivă. Localitățile Bucea, Irpin, Hostomel sunt un fel de Pipera-Voluntari pentru Kiev. La Hostomel se află fabrica de avioane Antonov, iar de pe pista principală decola și ateriza cel mai mare avion construit vreodată, AN-225 Mriya. Succesul invaziei depindea de ocuparea aeroportului pe care să aterizeze forțele speciale rusești, ce urmau să captureze principalele clădiri administrative din centrul Kievului. O rezistență militară neașteptată a compromis operațiunea de la Hostomel care era decisivă pentru reușita blitzkriegului. A doua operațiune importantă pentru această etapă era deplasarea spre Kiev, din Belarus, a 10 batalioane tactice, care trebuiau să ocupe militar capitala. Erau toate unități mecanizate, cel mai bine antrenate de care dispunea armata rusă. Au intrat în Ucraina la ora 4.00 în dimineața de 24 februarie și trebuia să ajungă în centrul capitalei la ora 14.55. Doar o parte, pentru că alte batalioane ar fi trebuit să rămână la Hostomel, la nord de Kiev, pentru a sprijini trupele parașutate acolo și a asigura securitatea aeroportului. Esențiale erau păstrarea secretului operațiunii și viteza de executare. Comandanții au primit planurile doar cu o zi înainte de invazie. După trei luni de obositoare manevre militare, batalioanele nu mai aveau hrană, combustibil, muniție, nu aveau hărți, nu aveau instrumente ca să comunice între ele. Nu erau pregătite de iarnă, nici măcar pneuri potrivite nu aveau, ceea ce i-a făcut pe ruși să înoate în noroi, pentru că tocmai venise Rasputița (dezghețul). Ofițerii ruși comunicau neglijent pe telefoanele mobile. Soldații ruși au cerut fermierilor ucraineni să le tragă tancurile de pe câmp cu tractorul. De vreme ce nu puteau avansa din cauza noroiului, vehiculele armatei ruse au căutat drumuri asfaltate, formându-se astfel o singură coloană care a atins o lungime de 56 km. Coloana includea circa 1.000 de tancuri, 2.400 de vehicule de infanterie mecanizată și peste 10.000 de oameni. La asta se adăugau alte zeci de camioane care transportau alimente, combustibil, muniție și echipament militar divers.
În drumul lor spre Kiev, soldații ruși au postat fotografii și videoclipuri pe rețelele sociale, ceea ce a permis identificarea și localizarea lor. Cu hărți vechi, din anii 1960- 1970, cu steaguri de semnalizare, ca în cel de-Al Doilea Război Mondial, unitățile rusești se învârteau în cerc, detaliu surprins de imaginile din satelit. Soldații ruși au jefuit tot ce le-a ieșit în cale, au golit magazinele, au intrat peste oameni în case, au ucis și violat, copii, femei și bărbați.
Însă convoaiele rusești au pătruns adânc în Ucraina, abia protejate. Au fost prinse în ambuscade ale unor echipe ucrainene mici și mobile, într-un fel de atacuri de tipul „lovește și fugi!”. După patru săptămâni lungi în care au încercat să încercuiască Kievul, sub presiunea artileriei ucrainene, a dronelor Bayraktar și a rachetelor antitanc Javelin, cu camioanele de combustibil arzând și blindatele abandonate pe câmp, rușii au început să se retragă la 19 martie. În blitzkriegul eșuat, Rusia a pierdut circa 1.000 de tancuri și alte vehicule de luptă. Contraofensiva ucraineană a determinat Rusia să-și retragă trupele din suburbiile Kiev, Harkov, Cernigău, Sumî, Nikolaev. La Kiev, trupele rusești, de teamă că vor fi încercuite, au abandonat echipament de luptă și au evacuat în grabă Bucea, Irpin, Hostomel, fără să mai șteargă urmele crimelor. La 29 martie, cu ocazia negocierilor de la Istanbul, delegația rusească a confirmat retragerea, începută cu 10 zile în urmă, însă a negat înfrângerea. În primele patru săptămâni de lupte dificile, ucrainenii au repurtat prima și cea mai importantă victorie din acest război: planul blitzkriegului a eșuat, iar Rusia a pierdut o mare parte din puterea de luptă. Pe frontul din sud, după ce rușii au ocupat Herson, la 2 martie, ucrainenii au izbutit să blocheze ofensiva rusească la Nikolaev, salvând astfel Odesa. În sud-est, armata rusă a avansat rapid spre Berdiansk și Melitopol și a încercuit Mariupol. Bombardarea la 16 martie a Teatrului Dramatic de la Mariupol, în clădirea căruia se adăposteau circa 1.200 de oameni, mare parte bătrâni și copii, dintre care jumătate au murit, și relevarea crimelor de la Bucea și Irpin au înclinat decisiv balanța în opinia publică din țările civilizate care au început să ajute activ Ucraina să reziste în fața agresiunii rusești.
Novorossia, un proiect eșuat
A doua etapă (29 martie - 5 iulie) Obiectivul acestei etape a fost cucerirea estului și sudului Ucrainei și formarea Novorossiei, denumire geografică dragă lui Putin, pe care a lansat-o într-o conferință de presă din aprilie 2014. Ceea ce nu înseamnă că Putin a renunțat la planul de a controla întreaga Ucraină. Numai că înfrângerile militare l-au obligat să-și reducă obiectivul în acea etapă la regiunea Donbas, unde ucrainenii au poziții bine fortificate. Planul a fost dezvăluit de generalul Rustam Minnekaev, adjunctul comandatului Districtului Militar Central, care a declarat la 22 aprilie că obiectivul Rusiei este să ocupe estul și sudul Ucrainei, iar în regiunea Odesa să facă joncțiunea cu Transnistria. Proiectul a eșuat destul de repede. La 13 aprilie, ucrainenii au scufundat crucișătorul Moskva, nava-amiral a flotei ruse din Marea Neagră, iar la 30 iunie, după săptămâni de lupte grele, rușii evacuează Insula Șerpilor. Îndepărtați de Nikolaev, consolidându- se la Herson, rușii au renunțat la Novorossia și s-au concentrat pe asediul orașului Mariupol, care s-a predat abia la 22 mai, după un aranjament mediat de secretarul general ONU și Turcia. Din mai, rușii și-au concentrat atenția pe Donbas, unde nu controlau nici măcar regiunile administrative Luhansk și Donețk. Din aprilie și până la sfârșit de iunie, armata rusă a încercat să prindă forțele ucrainene în clești/încercuiri pentru a obține un avantaj tactic și a o forța să ceară armistițiu. Numai că ucrainenii au învățat lecțiile de la Ialovaisk și Debalțevo. Pozițiile fortificate ale ucrainenilor au rezistat cu bine în fața covorului de obuze. Până la apariția noilor arme M270, MLRS și M142 HIMARS, artileria rusească a dominat copios teatrul de operațiuni. De la sfârșitul lunii iunie însă, ucrainenii au distrus depozitele de provizii și muniție rusești, care vor fi retrase la peste 80 km în spatele liniei frontului. Odată cu capturarea Severodonețk și Lîsîceansk, la 5 iulie, rușii ocupă (însă nu pentru mult timp) tot teritoriul regiunii Luhansk.
Contraofesiva ucraineană
Etapa a treia (5 iulie - 11 noiembrie) La 5 iulie, Putin a decretat pauză operațională pentru armata rusă, care era secătuită. Iar Zelenski anunță o contraofensivă care să elibereze țara. Generalii ucraineni indică direcția ei, spre Herson, cel mai important oraș cucerit de Rusia. Putin a mutat mari unități din Harkov și Luhansk în dreapta Niprului și le cere să reziste. Însă armata ucraineană lovește tocmai în nordest, în Harkov și Luhansk, și nu în sud, în Herson, îi pune pe fugă pe ruși eliberând în doar cinci zile peste 10.000 de kilometri pătrați. Ca să scape din încercuire, rușii au abandonat un veritabil arsenal, peste 400 de tancuri, mașini blindate și camioane. La 21 septembrie, Putin anunță „mobilizarea parțială”, un proces haotic soldat cu fuga peste graniță a câtorva sute de mii de bărbați care se temeau să nu fie trimiși pe front. Câteva zile mai târziu, a început o parodie de referendum, prin care regiunile Herson, Zaporojie, Donețk și Luhansk intră în componența Rusiei. La 30 septembrie, la Kremlin, Putin anunță oficial anexarea celor patru regiuni.
Însă, la 8 octombrie, un camion încărcat cu explozibil a sărit în aer pe podul Crimeea. Tot atunci, Valeri Surovikin, „generalul Armaghedon”, a fost numit în fruntea armatei ruse din Ucraina. Surovikin începe bombardarea sistematică a infrastructurii energetice, folosind nou achiziționatele drone iraniene. Ministrul Apărării Șoigu și generalul Surovikin anunță retragerea armatei ruse în stânga Niprului, decizie așteptată încă din august. La 11 noiembrie, cu pierderi minime, rușii termină evacuarea, iar președintele Zelenski intră în orașul eliberat. //
