Pe aceeași temă
Articolul din Foreign Policy arata ca, vazuta la suprafata, situatia Balcanilor pare sa fie destul de buna, existand un progres relativ in privinta alinierii la valorile democratice occidentale, existand bune relatii atat cu UE cat si cu NATO.
In 2013, Croaţia a aderat la UE iar Serbia a devenit candidată la statutul de membru al UE.
În 2014, Albania a devenit si ea candidată la statutul de membru al UE, alaturandu-use astfel Muntenegrului şi Macedoniei, care erau deja candidate de câţiva ani.
Desi independenţa sa nu e recunoscută de cinci state membre UE, Kosovo a semnat un acord de asociere cu UE, pregatidu-se astfel sa continue negocierile in privinta aderarii la UE.
In decembrie 2015, Muntenegru a fost invitat oficial sa se alature NATO, iar in ianuarie 2016 Serbia a semnat un parteneriat cu NATO. Albania şi Croaţia sunt membre NATO din 2009.
Tarile occidentale urmaresc o blocarea a influentei ruse in Balcani, arata analiza din Foreign Policy, insotita de constructia democraţiei şi a statului de drept.
Dincolo de aceasta suprafata occidentalizata insa,aceste tari balcanice sunt conduse de lideri autocraţi, ale caror abuzuri sunt trecute cu vederea de liderii europeni si americani, din cauza intereselor pe care le au in aceasta zona.
Acesti liderii sustin aderarea la UE si NATO insa nu respecta principiile democratiei. In aceste tari, exista inca un control al presei, justitia nu este independenta, in spatele puterii existand o intreaga retea de interese private.
Milo Djukanovic, actualul premier al Muntenegrului, ocupa functii de putere de 25 de ani. Muntenegru a devenit astfel, dupa proclamarea independentei in 2006, un stat cuprins cu totul de afacerile lui Djukanovic.
Procurori italieni l-au acuzat pe Djukanovic, in 2007, de implicare în trafic cu tigari şi spalare de bani în anii ’90. Djukanovic a negat acuzatiile si a profitat de imunitatea diplomatica pentru a nu colabora cu acestia.
Consortiul International al Jurnalistilor de Investigatie a scris in 2009 că Djukanovic are o avere de 15 milioane de dolari, desi are un salariu de 1.500 de euro pe lună. Fratele lui Djukanovic, Aco, este de asemenea extrem de bogat, fiind actionarul unei banci al cărei principal client este guvernul.
Macedonia este condusă de peste 10 de ani de VMRO-DPMNE, partidul de centru-dreapta al lui Nikola Gruevski.
Principala problema a acestei tari este coruptia. In 2015, a existat un imens scandal legat de interceptarile ilegale ale convorbirilor unor politicieni şi jurnalişti, printre alte aproximativ 20 000 de persoane.
Un alt mare scandal a fost legat de o decizie recenta a preşedintelui macedonean, Gjorge Ivanov, de a amnistia 50 de personalităţi implicate în acest scandal, fapt care a dat nastere unor proteste la care au participat mii de oameni.
UE mijloceste organizarea unor alegeri parlamentare anticipate pe data de 5 iunie, pentru ca Macedonia sa depaseasca blocajul politic rezultat in urma acestui scandal legat de interceptari.
Premierul sarb Vucic a semnat un acord cu NATO, a fost primit la Casa Alba, dar nu s-a indepartat de Rusia. El a vizitat Moscova in octombrie anul trecut, s-a întâlnit cu Vladimir Putin şi a semnat un acord pentru achiziţionarea de echipament militar rusesc.
Potrivit Human Rights Watch, sub conducerea lui Vucic au existat numeroase atacuri la adresa presei.
Vucic mimeaza de asemenea o incercare de normalizare a relatiilor cu Kosovo, insa Serbia nu va recunoaste independenta acestei tari.
Analiza se incheie aratand ca, dupa anexarea peninsulei Crimeea de catre Rusia, SUA incearca sa blocheze influenta Rusiei in Balcani, iar liderii autocrati ai Serbiei si Muntenegrului au astfel o acoperire pentru abuzuri, deoarece au un rol important in acest context. Pe fondul crizei refugiatilor, UE ignora de asemenea abuzurile autoritatilor macedonene deoarece acestea blocheaza inaintare migrantilor spre nord-vest.
Concluzia analizei este ca, chiar daca aceasta zona a Balcanilor este extrem de importanta atat in privinta blocarii influentei Rusiei cat si in aceea a refugiatilor, tolerarea unor guvernari autocrate pentru a asigura stabilitatea politica ar putea produce costuri serioase pe termen mediu si lung.
