Pe aceeași temă
Liderii vremelnici ai Greciei și-au consumat toate munițiile în tentativa lor dublă, de a seduce un electorat confuz și dependent de banii bugetului și de a șantaja financiar creditorii, în mare parte contribuabilii partenerilor europeni.
Dincolo de orice giumbușluc politic, referendum cu întrebare dibaci contorsionată, negocieri avortate, retorică amăgitoare și intens populistă, rămâne o întrebare: cum va funcționa Grecia fără bani? Pentru că țara nu are și nu a avut nicodată banii să devină un stat al bunăstării generale, al pensiilor mari, risipite cu larghețe și acordate de la vârste relativ fragede, al salariilor ridicate sau al facturii groase a cheltuielilor militare, menite să finanţeze un ipotetic război virtual cu vecinii, întâmplător aliați cu tine.
Acum, Alexis Tsipras, acest adevărat războinic vesel al bunăstării pe credit, îşi joacă ultima carte. Dar nu este o carte de învingător, pentru că Grecia nu are soluţii capabile să-i păstreze nealterată factura de pensii şi salarii. Chiar dacă, înduioşaţi de americani, europenii ar mai păsui Grecia, tot nu ar fi bani pentru toate cheltuielile ţării. Pensiile, de pildă, înghit anual 38 de miliarde de euro şi sunt finanţate din contribuţii sociale care adună, cu greu, 25 de miliarde de euro. Diferenţa, de 13 miliarde de euro, este un deficit imens, cât 8% din PIB-ul ţării, şi este acoperită din bugetul statului. Acum bugetul este şi el fragil. Încasările din TVA, de pildă, nu depăşesc 15 miliarde de euro, cu alte cuvinte, actuala colectă a taxei pe valoarea adăugată de-abia gâfâie să achite pensiile. Deci o reformă a stufosului, ilogicului şi aberantului sistem de pensii elen va fi obligatorie, indiferent dacă ţara rezistă în interiorul zonei euro sau fuge, alungată, de acolo.
Aici sunt cele două puncte nevralgice ale negocierilor cu europenii. Aşa-zisa inflexibilitate a partenerilor europeni, în fapt creditorii Greciei, este perfect justificată de aberanta situaţie a finanţelor ţării. TVA trebuie recalibrată, deoarece cota maximă, de 23%, se aplică secvenţial, cu mare grijă pentru detalii, doar la băuturi alcoolice, tutun, haine şi bunuri de folosinţă îndelungată. Restul e protejat (13% pentru electricitate, 6,5% - turism), asta dacă taxele chiar se plătesc. O reformă a sistemului de pensii şi a schemei încărcate de ajutoare sociale trebuie să se petreacă, deoarece nu sunt bani pentru a susţine huzurul. Au ieşit la iveală detalii care ar stârni ilaritate, dacă n-ar fi reprezentarea cinică a unor oferte trecute ale politicienilor în încercarea de a seduce electoratul amărât. Există 580 de profesii cu drept de pensionare anticipată, cu argumentul mediului de muncă nesănătos. Unele retrageri anticipate la pensie sunt logice, cum ar fi cazul minerilor, altele îţi paralizează imaginaţia. De pildă, craincii de radio se pot retrage la 50 de ani deoarece sunt expuşi microbilor care se zbenguie pe microfon. Coafezele au şi ele dreptul la pensie anticipată deoarece lucrează cu chimicale. Pentru oboiştii din orchestrele simfonice ale Greciei se naşte riscul refluxului gastric în timp ce suflă în instrument şi se pensionează şi ei anticipat. Nu-i veselă treaba? Poate că de aia Tsipras e tot numai zâmbet.
Duminică, 28 iunie, grecii au luat cu asalt bancomatele
Grexitul a încetat să mai fie un spectru, a devenit o posibilitate cu un risc major de a prinde contur de îndată ce aceste detalii au fost dezvăluite publicului de aiurea. Ce să creadă italianul despre grecii pe care-i finanţează cu bani, deşi are, la rândul lui, o datorie publică imensă?
Dar actul final se joacă pe teritoriul financiar. Va fi o săptămână de coşmar pentru greci, cu băncile închise, cu posibilitatea de a scoate mărunţiş de 60 de euro din ATM-uri. Consumul se va păbuşi, probabil înăbuşit de lipsa cash-ului şi de frica de un viitor ceţos. Băncile greceşti au avut săptămâna trecută adunări generale ale acţionarilor, cu cărţile pe masă, şi este probabil ca aceştia să fi făcut presiuni asupra băncii centrale să închidă uşa până la referendum. Yannis Varoufakis, ministrul grec de Finanţe, acest magician al negocierilor eşuate, a sperat că poate da un ucaz să lase oamenii să-şi retragă banii. Dar banii băncilor nu sunt proprietatea unui guvern trecător, ci ai deponenţilor şi acţionarilor. Oricum, sumele retrase de greci din bănci sunt, de fapt, banii europenilor, ai Băncii Centrale Europene, care a ţinut în viaţă sistemul bancar elen. Grecia datorează BCE aproximativ 150 de miliarde de euro, sumă egală cu PIB-ul ei. Finanţările de urgenţă acordate băncilor greceşti au depăşit 90 de miliarde de euro. În următoarele două luni Grecia are două scadenţe de plată faţă de BCE în valoare de 6,7 miliarde de euro şi va trebui să accepte oferta europeană pentru a plăti. Obligaţia faţă de BCE este mai periculoasă decât cea faţă de FMI, deoarece banca centrală europeană nu poate finanţa datoria publică a Greciei.
Dacă liderii Siryza îi vor convinge pe creditori să continue ajutorul financiar acordat Greciei și să mențină astfel țara în zona euro, va fi o victorie fragilă. Ministrul de Finanțe Varoufakis ar putea avea soarta lui Filipide, mesagerul atenian care a adus vestea victoriei de la Maraton împotriva perșilor, dar a căzut lat după ce a livrat știrea. Dar Varoufakis nu este altceva decât un sceptic, un rebel, căruia îi repugnă ceea ce el numește modelul anglo-saxon de dezvoltare economică. În cartea sa, Minotaurul global, el critică piețele financiare și rolul SUA de devorator al exporturilor lumii, în schimbul capitalurilor care-i finanțează datoria. O filosofie profund diferită de acea a lui Wolfgang Schäuble, omologul său german, a cărui carte are un titlu pilduitor – Viitorul moderației: ce am învățat din criză. Până la urmă, la masa tratativelor în speța Grexit s-au confruntat un rebel, care nu poate reforma nimic deoarece se mulțumește doar să critice, și un economist auster, inflexibil, dar cu o imensă experiență politică. În esenţă, în Grecia a început criza finală: lipsesc banii. Se vor dezmetici sau trec la drahmă?
