Pe aceeași temă
Simpatia pronunțată față de Rusia și antipatia față de America, Germania și finanța mondială sunt trăsăturile dominante ale noului guvern de la Atena.
Noul guvern grec, condus de Alexis Tsipras, este unul de coaliție, între gruparea stângii radicale Syriza, care deține 149 de mandate, și ANEL, o grupare radicală de dreapta, cu 13 mandate. Syriza a fost inițial o coaliție de grupări de stânga, cu un spectru larg de convingeri: de la social-democrați și ecologiști la comuniști, maoiști și troțkiști. În 2013, coaliția s-a transformat într-un partid unitar, dar în interior s-a consolidat o facțiune de extremă stângă, condusă de Panagiotis Lafazanis, noul ministru al Energiei și Mediului, compusă din maoiști, marxiști, simpatizanți ai lui Che Guevara, care controlează o treime din partid. Practic, mai toți liderii de vârf ai partidului sunt fie foști comuniști, precum Tsipras, pe care profesorul Charles Calomoris de la Columbia University îl consideră a fi „versiunea europeană a lui Hugo Chavez“, fie chiar mai radicali. Alexis Tsipras, personal, este un mare admirator al revoluției cubaneze din 1959. Chiar fiul său a fost botezat Ernesto, un omagiu la adresa lui Ernesto Che Guevara.
Noul ministru de Finanțe, Yanis Varoufakis, poziție crucială în lumina negocierilor cu troica UE, FMI, BCE (Banca Centrală Europeană), se consideră un „marxist libertarian“. Eticheta este bulversantă pentru mulți, pentru că în teorie libertarienii militează pentru un stat minimalist, adică exact opusul a ceea ce promovează Syriza ca partid. În general, noul guvern grec este total lipsit de experiență, lucru cu atât mai grav, cu cât se confruntă cu provocări excepționale. Însă asta nu este nici pe departe singura problemă. Rusofilia combinată cu suspiciunea și antipatia față de Occident e firul roșu care unește ambele partide din coaliție. De altfel, în Parlamentul European reprezentanții Syriza au votat constant nu doar împotriva sancțiunilor contra Rusiei și Acordului de Asociere cu Ucraina (în cazul celor cu Moldova și Georgia s-au abținut), ci și împotriva oricăror acorduri de colaborare cu Kievul. Inclusiv împotriva unuia privind cooperarea în domeniul științei și tehnologiei.
Alexis Tsipras, noul premier al Greciei
Ministrul de Externe Nikos Kotzias, și el un fost comunist, a publicat în 1983 o carte în care îi ataca virulent pe liderii mișcării Solidaritatea și lăuda regimul comunist din Polonia care înăbușise revolta de la Gdansk. Multă vreme el a fost un avocat al promovării schimbărilor sociale prin război civil și violență. Este un admirator al regimului Putin și un critic acerb al sancțiunilor impuse Rusiei de UE și Statele Unite, considerând că intervențiile din Crimeea și Ucraina au fost „reacții normale“ ale unei superputeri încercuite de America cu sprijinul Germaniei. Din acest punct de vedere, el este, previzibil, pe aceeași lungime de undă cu noul premier care, în mai 2014, în plin conflict în regiunea Donbas, a călătorit la Moscova pentru a se întâlni cu oameni din cercul de apropiați ai liderului de la Kremlin, printre care Valentina Matvienko și Alexei Pușkov, aflați pe listele de sancțiuni de la Washington și Bruxelles.
Nikos Kotzios este un apropiat al lui Alexandr Dughin, pe care l-a și invitat în 2013 să susțină o conferință la Universitatea Piraeus din Atena, unde Kotzios preda la acea vreme. Pentru Dughin, Syriza reprezintă un partener privilegiat pentru că „refuză atlanticismul, liberalismul și dominația finanței mondiale“. „Syriza este un partid anticapitalist critic la adresa forțelor oligarhice cărora le-au căzut victimă Grecia și Cipru.“ Dar Dughin este la fel de mulțumit și de ascensiunea extremei drepte în Europa, inclusiv în Grecia, atâta vreme cât militează împotriva dușmanilor Moscovei. „Ce contează nu este neapărat dacă aceste forțe sunt sau nu proruse, ci cui se opun, asta este mult mai important.“
Din acest punct de vedere, și noul ministru al Apărării de la Atena, Panos Kamenos, liderul ANEL, partenerul de extremă dreapta al Syrizei din coaliția guvernamentală, respectă criteriile lui Dughin. Kamenos a vizitat frecvent Moscova (doar cu două săptămâni în urmă s-a întâlnit în capitala Rusiei cu președintele Comisiei pentru Afaceri Externe din Duma de Stat) și este un apropiat al miliardarului Konstantin Malofeev (care are interdicție de călătorie în Occident), acuzat de Kiev că îi sprijină financiar pe rebelii din Ucraina. Și, pentru a completa tabloul, Kostas Ischios, adjunctul lui Kamenos, a fost chiar mai radical în declarațiile sale din trecut, descriind sancțiunile UE la adresa Rusiei drept o „bulimie neocolonială“ și salutând entuziast „atacurile impresionante“ lansate de milițiile separatiste sprijinite de Moscova în estul Ucrainei. Ischios descrie NATO, într-un interviu acordat recent unui cotidian danez, drept o organizație agresivă. Deloc de mirare, chiar dacă între timp tonul s-a mai moderat, din moment ce un Manifest Syriza din 2013 se pronunța pentru ieșirea Greciei din NATO și ejectarea flotei americane din baza militară din insula Creta.
În aceste condiții, NATO se confruntă cu o provocare majoră. Atât din punctul de vedere al securității informațiilor circulate în interiorul alianței, cât și al perspectivelor privind utilizarea în continuare a bazei militare din Creta, de importanță esențială într-o regiune extrem de tensionată.
