Pe aceeași temă
Sâmbăta trecută, social-democraţii germani au optat, prin votul majorităţii membrilor partidului, pentru intrarea într-un guvern de mare coaliţie, alături de Uniunea CDU/CSU. Odată cu acest moment, se conturează pentru Germania o nouă perioadă de stabilitate politică puternic susţinută de o largă majoritate parlamentară. Această conjunctură măreşte, credem, şansele Berlinului de a continua să aibă un cuvânt decisiv în evoluţiile UE.
La sfârşitul săptămânii trecute, cei mai mulţi dintre social-democraţii germani au votat, în cadrul partidului lor, în favoarea intrării la guvernare într-o formulă de mare coaliţie, alături de Uniunea CDU/CSU, relatează Deutsche Welle. Dintre votanţi, 75,96% „au votat pentru intrarea partidului în coaliţie, în timp ce 80.000 (aproximativ 24%) s-au pronunţat împotrivă“. Decizia majorităţii socialiştilor germani consolidează poziţia liderului partidului, Sigmar Gabriel. Ales în fruntea SPD în 2009, după ce socialiştii au înregistrat un puternic recul în alegerile parlamentare (în care au câştigat doar 23% din voturi, faţă de un scor de 34% în alegerile precedente, din 2005), Gabriel a reformat SPD, lărgind mult structurile de conducere şi decizând organizarea regulată a unor reuniuni ale partidului. După alegerile din septembrie 2013, Gabriel s-a pronunţat pentru demararea de negocieri cu creştin-democraţii; luna trecută, 83,6% dintre delegaţii prezenţi la Adunarea Generală a SPD, desfăşurată la Leipzig, l-au reales în funcţia de preşedinte al partidului, ceea ce a confirmat atractivitatea propunerii de a intra într-o formulă de cooperare postelectorală cu partidele de centru-dreapta.
Încă de duminică, 15 decembrie, presa internaţională a început să dea publicităţii numele unor miniştri din viitorul guvern ce va fi condus, ca şi ultimele două, de cancelarul Angela Merkel. Ştim, de exemplu, că „Frank-Walter Steinmeier va redeveni şef al diplomaţiei germane, funcţie deţinută între anii 2005 şi 2009“, anunţă Deutsche Welle. Social-democraţii vor avea încă cinci miniştri în viitorul guvern. Ştim şi că „Uniunea Creştin-Democrată a Angelei Merkel va deţine cinci ministere. Wolfgang Schäuble va rămâne la conducerea resortului Finanţe, în timp ce actualul ministru al Apărării, Thomas de Maizière, va trece la Interne, un minister pe care l-a mai avut în subordine de altfel. Johanna Wanka va rămâne şefă a aceluiaşi resort ca şi până acum - cel al Educaţiei, iar Hermann Gröhe va prelua de la liberali Ministerul Sănătăţii“, relatează tot Deutsche Welle.
Există acum în jur de 5-6.000 de lobbyşti în Berlin, relatează Spiegel Online International. În ultimele săptămâni, ei par să fi fost, cu toţii, extrem de ocupaţi, cam la fel ca nişte păpuşari care mânuiesc, de zor şi fără oprire, un puhoi de marionete. Rolul lobbyştilor în articularea acordului de cooperare guvernamentală între creştin-democraţii conduşi de Angela Merkel şi social-democraţi pare să fi fost unul realmente imposibil de ignorat. Extrem de consistent şi de eficient pare să fi fost şi efortul aceloraşi lobbyşti germani de a introduce în documentele care stau la baza formării unui guvern de coaliţie numeroase idei şi formulări care convin marilor cercuri de afaceri. Mulţi parlamentari germani declară că niciodată nu au mai fost asaltaţi de atâtea cereri şi întrebări venite dinspre diverse grupări de lobby. Publicaţia din care cităm subliniază, în plus, că Germania nu are, spre deosebire de multe alte ţări din UE, un registru obligatoriu al lobbyştilor, precum şi că tot Germania „rămâne singura ţară din G-20, alta decât Japonia, care nu a semnat Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei parlamentare“. Lobbyştii care lucrează pentru sistemul bancar au reuşit, de exemplu, să introducă în textul acordului de cooperare postelectorală formularea – aparent benignă, dar care garantează, în fapt, că acest domeniu al vieţii de afaceri nu va fi afectat de schimbări majore – conform căreia partidele semnatare se angajează „să adere la deja existentul sistem cu trei piloni al sistemului bancar german şi să ia în considerare caracteristicile acestuia“.
Dincolo de orice considerente, pare foarte clar că formula unui guvern de mare coaliţie e de natură să ofere Germaniei un plus semnificativ de stabilitate politică, rezemată pe o largă majoritate parlamentară, ca şi pe un guvern de foarte largă concentrare naţională. Un atu pe care Berlinul va şti, credem, să-l folosească, din plin, pentru a-şi menţine influenţa, oricum deja decisivă, asupra întregii dinamici a UE.
* Florin Diaconu este conferenţiar universitar doctor la FSPUB şi senior researcher la IDR.