Îi va apăra Putin pe ruşii din Brooklyn?

Conflictul dintre Rusia şi Ucraina are tensiuni pasionale, apasă pe sensibilităţi cu parfum naţionalist şi ignoră efectele negative asupra economiei, care în ultimă instanţă îi vor pedepsi pe ruşii şi pe ucrainenii obişnuiţi.

Doborârea avionului Malaysia Air­lines resuscitează discuţiile des­pre noi sancţiuni economice apli­cate Rusiei. Catastrofa s-a produs în zona fierbinte a conflictului, pe care ucrainenii o consideră o re­giu­ne estică a ţării lor, iar ruşii se re­feră deja la ea ca fiind Republica Populară Doneţk.

Valurile succesive de sancţiuni eco­nomice n-au re­zol­vat nimic în sensul lămuririi si­tuaţiei. E drept că sancţiunile par mai degrabă avertismente, cu efect ţintit asupra afacerilor oli­garhilor. Totuşi, economia Rusiei a intrat în recesiune şi suferă acum un şoc ale cărui consecințe ar putea fi dramatice, în pers­pectiva viitorului.

Economia Ucrainei este deja de­vastată şi se sprijină pe ajutoarele date de europeni, americani şi de organismele financiare in­ter­na­ţionale. A primit un flux de bani care permit băncii centrale să reziste. Sistemul său bancar este slăbit. Băncile locale se închid una câte una, ucrainenii îşi ţin eco­nomiile sub saltea, ne­mai­având încredere în conturile lor bancare. Moneda locală s-a de­va­lorizat brutal, inflaţia a urcat, re­flectând astfel creşterea cos­tu­rilor. Iarna va fi dificilă, deoarece Uniunea Europeană nu poate aco­peri prin livrări de gaze în­trea­ga cantitate necesară ţării. Dar, la capătul acestui efort, stă pers­pectiva modernizării economiei şi a reducerii temperaturii co­rup­ţiei, pe măsură ce partenerii prin­cipali de afaceri vor fi europenii.

Fuga dolarilor

Rusia simte efectele directe sau in­directe ale sancţiunilor. Vi­ne­rea trecută, banca centrală a Ru­siei a urcat dobânda sa cheie cu 0,5% până la 8%, o mişcare care a surprins pieţele, dar care arată disperarea de a opri căderea ru­blei, provocată de fluxul de va­lu­tă care iese în afara ţării. Din Ru­sia au zburat de la începutul anu­lui 75 de miliarde de dolari. Doar în luna iunie banca centrală a Ru­siei a cheltuit 39 de miliarde de do­lari pentru a opri căderea  abrup­­tă a rublei. Dacă s-ar men­­ţine, acest ritm în 12 luni ar se­ca întreaga vis­tie­rie de valute a Ru­si­ei, afla­tă acum la un nivel de 472 de mi­liarde de do­lari.

Dar deprecierea rublei nu este sin­gura pierdere a economiei Ru­siei. Inflaţia se am­plifică, şomajul urcă stimulat de recesiune, iar in­ves­tiţiile străine sunt blocate pen­tru un timp ne­definit. Chiar dacă tensiunile din­tre Rusia şi Ucraina s-ar calma, investitorii nu vor năvăli către Ru­sia, deoarece eco­nomia sa a pierdut încrederea pie­­ţelor fi­nanciare, avertizează Lars Chris­tensen, economist şef al Danske Bank. Motivul este ba­nal: când liderii unui stat ignoră efectele dramatice ale unui con­flict asu­pra economiei şi iau de­ci­zii emo­ţionale, atunci ţara aceea este evi­tată o vreme.

Investiţiile străine directe asi­gu­rau băncii centrale un flux cons­tant de valută, creau locuri de muncă, transferau tehnologie şi sus­ţineau exporturile.

Deşi economia scade, banii fug, ru­bla se depreciază, bugetul Ru­siei, aşezat pe încasările din pe­trol şi gaze naturale, dă semne de rezistenţă. Explicaţia acestei evoluţii pozitive a bugetului unei economii traumatizate de criză este aceea că el se calculează în ru­ble, iar majoritatea veniturilor sale vin din vânzarea, pe dolari, a petrolului şi gazului natural, iar un dolar mai puternic multiplică rublele. În ciuda unei facturi de patru miliarde de dolari semnată pentru susţinerea Crimeei, nu poa­te fi vorba de deficit bugetar. În rest, inflaţia s-a amplicat în iu­nie până la 7,8%, ceea ce poate ex­plica, teoretic, majorarea do­bânzii cheie a băncii centrale. O inflaţie în expansiune poate in­hiba consumul intern, singurul mo­tor al acestei veri pentru eco­nomia rusă.

Dar analiştii politici ştiu treaba asta, anume că în istoria sa re­centă Rusia a ignorat ame­nin­ţările care planau asupra eco­no­miei. În balanţa Kremlinului, bu­năstarea rusului de rând cân­tăreşte mai puțin decât orgoliul naţional. O intensă şi eficientă propagandă mediatică ţine în frâu nemulţumirile unui popor că­ruia i se livrează iluzia mă­re­ţiei, în dauna bunăstării per­so­nale. De aceea, cei care pierd cu adevărat sunt oamenii cu bani. Ei au însă soluţia punerii la adă­post a capitalurilor lichide. Ceea ce se şi întâmplă.

Cartonaşul roşu olandez

De altfel Olanda, cea putenic lo­vită emoţional de prăbuşirea avi­onului malaiezian, are ea singură un as în jocul sancţiunilor. Ţara, care gestionează discret prin in­sulele sale îndepărate un atractiv paradis fiscal, poate aplica lo­vi­turi letale banilor parcaţi de ruşi în conturile exotice. Dar Olanda este şi principalul partener de ex­port al Rusiei, către care se scurg 13% din exporturile acesteia, po­trivit datelor agenţiei vamale ru­se. Statistica aceasta descrie şi me­canismul afacerilor de tip pă­ianjen, create de companiile ru­seşti pentru a evita o fiscalitate costisitoare.

Dincolo de sancţiunile-aver­tis­ment lansate împotriva Rusiei de Statele Unite şi de Uniunea Eu­ro­peană, s-a ivit un cartonaş roşu, chiar pe terenul mândriei na­ţio­nale. Asociaţia olandeză de fotbal a cerut strămutarea Cam­pio­na­tului Mondial din 2018 din Rusia către o altă destinaţie. Deo­cam­dată liderii Federaţiei In­ter­na­ţio­nale de Fotbal se opun acestei idei, care se insinuează însă în dis­cursul politicienilor britanici şi germani. Ar fi un dezastru de imagine şi o lovitură economică. Alegerile prezidenţiale din Rusia sunt programate în martie 2018, cu doar trei luni înainte de în­ceperea Cupei Mondiale, iar Pu­tin nu ignoră câştigarea unui nou mandat până în 2024!

Presiunea publicului occidental

Din perspectivă pragmatică, Ru­sia nu-şi permite luxul să rupă relaţiile economice cu Europa, dar îşi închipuie că dependenţa de exporturile sale de petrol şi ga­ze naturale a multor state eu­ro­pene o pun la adăpost în faţa unor sancţiuni cu adevărat se­ve­re. Dramatica prăbuşire a avio­nului Malaysia Airlines, pentru care Rusia este considerată cel pu­­ţin responsabilă morală, schim­bă datele conflictului rece. A apă­rut o repulsie a cetăţeanului eu­ropean faţă de jocul politic al Kremlinului, iritarea descrisă de scrisoarea deschisă adresată lui Putin de părintele unei victime a catastrofei aviatice. În faţa acestei noi realităţi, politicienii reac­ţio­nează ferm, ajungând să spună mediului de afaceri că interesele economice pălesc în faţa celor po­litice. Este cazul Germaniei, care a ezitat îndelung să aplice sanc­ţiuni severe unui partener de afa­ceri prospere, dar ai cărei po­li­ticieni se află acum sub presiunea cetăţenilor, cei care aduc voturi. Ne putem deci aştepta la şiruri de sancţiuni.

Europa ar fi fost însă mai pu­ter­nică în acest conflict dacă ar fi construit conducta Nabucco, prin care şi-ar fi asigurat o in­dependenţă faţă de gazele ruseşti. A renunţat însă la acest proiect şi nici măcar acum, când tensiunile sunt maxime, nu se mai vorbeşte de el. Ceea ce descrie o împletire de interese de afaceri între Rusia şi unele state europene şi explică, în mare parte, ezitările Uniunii în chestiunea sancţiunilor.

Deocamdată, Uniunea Euro­pea­nă a suspendat finaţarea unor in­vestiţii în Rusia de către Banca Europeană pentru Dezvoltare şi de către Banca Europeană de In­vestiţii. În plus, a sancţionat per­soane şi companii care fac afaceri în Crimeea. Practic, pieţele fi­nan­ciare sunt închise, până în sep­tembrie, pentru companiile ru­seşti, care au nevoie de bani pen­tru a-şi plăti datoriile scadente. Scopul acestor avertismente este de a clătina încăpăţânarea Rusiei de a-şi extinde influenţa asupra fostelor state satelit. Pieţele fi­nan­ciare înţeleg prea puţin argu­men­tele pasionale ale Kremlinului, cum ar fi cel privind dorinţa de a-i susţine pe etnicii ruşi din teritoriile altor state. O asemenea idee trebuie abandonată, pentru că este iluzorie. În această logică, spune analistul financiar Barbara Rockefeller, Putin ar putea in­va­da Brooklynul, ceea este im­po­sibil şi absurd. Deocamdată, Wall Street-ul face jocurile în piaţa fi­nanciară rusă. //