Pe aceeași temă
În cele două decenii postsovietice, rețelele de influență rusești din Republica Moldova au rămas intacte. Cine putea să le destructureze? Nimeni. Și ele sunt reactivate în anumite momente sensibile, atunci când supremația rusească în regiune este pusă sub semnul întrebării.
„Rusia se pregătește să invadeze Republica Moldova, există chiar un plan al acțiunilor militare“, mi-a spus un prieten. Se întâmpla luni, 24 iunie, dimineața, iar eu nu apucasem să deschid calculatorul. Lectura documentului, postat pe unul dintre site-urile de presă de la Chișinău, mi-a dat fiori. Parcă citeam dintr-un desfășurător de instrucțiuni destinate trupelor sovietice angajate, acum 73 de ani, în blitzkrieg-ul consfințit prin Pactul Ribbentrop-Molotov, prin care aveau să ocupe Basarabia și Nordul Bucovinei, după ce Moscova trimisese pe 26 iunie 1940 un ultimatum guvernului român.
„Direcţia NORD, de la localitatea Hruşca până la Lalova, va cuprinde raioanele Soroca, Floreşti, Şoldăneşti, Rezina şi Orhei. Pe această direcţie există două poduri auto şi unul feroviar. După semnalul de începere al operaţiunii împotriva regimului agresiv, antirusesc, proeuropean al Republicii Moldova, grănicerii şi miliţia vor lua sub control toate podurile şi vor crea platouri pentru concentrarea şi desfăşurarea forţelor de bază. Sarcinile principale sunt stabilirea controlului asupra aeroportului Mărculeşti şi stabilirea controlului asupra liniei Slobozia-Vărăncău, Slobozia-Cremene, Cunicea, Şoldăneşti, Otaci şi Chiperceni. Plutonul întărit cu artilerie și geniști va stabili controlul asupra aerodromului Mărculești. În caz de atac al forţelor naționaliste, plutonul nu va intra în luptă, ci prin minare va distruge toate aeronavele, inclusiv aeronave civile...“ (deschide.md).
Generalul Anton Gămurari, decorat cu Ordinul „Ștefan cel Mare“ pentru curajul manifestat în timpul războiului din vara anului 1992 de pe Nistru, consideră că planul este perfect aplicabil. Cineva continuă să te privească, acolo, în Basarabia, prin cătarea puștii, în timp ce tu îți trăiești viața ca și cum nimic nu s-ar întâmpla...
Chiar dacă este o bombă propagandistică, lansată pentru incitarea spiritelor, existența unei asemenea „narațiuni“ operative, coordonată în cele mai mici amănunte, denotă o preocupare serioasă a serviciilor secrete rusești pentru destabilizarea Republicii Moldova. Volumul de informații, cunoașterea datelor de pe teren și capacitatea de a le corobora în scopuri strategice impresionează. De fapt, în cele două decenii postsovietice, rețelele de influență rusești din Republica Moldova au rămas intacte. Cine putea să le destructureze? Nimeni. Și ele sunt reactivate în anumite momente sensibile, atunci când supremația rusească în regiune este pusă sub semnul întrebării.
Curentul de aer rece dinspre malurile Nistrului nu a început să bată accidental. Rușii au pus în mișcare o întreagă mașinărie de diversiuni pentru a bloca avansarea Republicii Moldova spre Occident, odată cu depășirea crizei politice prin formarea unei noi majorități democratice şi votarea guvernului condus de Iurie Leancă. Decretul lui Evgheni Șevciuk, șeful separatist de la Tiraspol, privind delimitarea așa-zisei frontiere de stat a „republicii transnistrene“, este replica rușilor la intențiile Chișinăului de a instala puncte de control al traficului migraționist în estul Republicii Moldova, intenţii care derivă din obligațiile sale asumate în cadrul negocierilor pentru eliminarea vizelor de călătorie în spațiul comunitar. Urmând parcă același semnal, un grup de organizații „civice“ din autonomia găgăuză au început să adune semnături pentru un referendum privind ieșirea din componența Moldovei. Pe alt flanc, clericii recalcitranți din cadrul Mitropoliei Moldovei, subordonate Patriarhiei Ruse, vociferează împotriva Legii antidiscriminare, adoptate de actuala guvernare, încercând să stârnească fibra „dreptcredincioasă“ (citește: intolerantă) a basarabeanului. Echipe de propagandiști ruși parașutați la Chișinău, de felul „filosofului“ Alexandr Dughin sau al cinovnicului Viktor Spassky, au misiunea să explice moldovenilor avantajele integrării lor în Uniunea Euroasiatică și să-i avertizeze asupra pericolelor la care se expun dacă mai insistă pe direcția apropierii de Occident.
În parlament, comuniștii, socialiștii, dar și gruparea lui Mihai Ghimpu din Partidul Liberal au cerut (fiecare din motive diferite) demisia ministrului Apărării, Vitalie Marinuța, după ce acesta a declarat că Armata Națională a Republicii Moldova este capabilă, în caz de necesitate, să riposteze oricărui atac al forțelor separatiste. O cezură geopolitică și civilizațională taie în două societatea moldoveană, care celebrează evenimente importante din trecutul ținutului, imprimându-le semnificații diametral opuse: „eliberare“ sau „ocupație“. Remediile occidentale, modelul reconcilierii franco-germane nu par să funcționeze aici, ofensiva rusească împiedică cicatrizarea rănilor istoriei, iar politicienii moldoveni – caractere schimbătoare, tranzacționiste – s-au obișnuit să extragă foloase considerabile din specularea adversităților și inerțiilor populare.
Va rezista Moldova până la Summit-ul Parteneriatului Estic din noiembrie de la Vilnius, care ar putea să pună începutul ieșirii sale de sub influența Rusiei? În acest moment nimeni nu se încumetă să facă o profeție. //
