Pe aceeași temă
Forțarea spațiului aerian al NATO de către aeronave rusești pare să fi devenit o normalitate în Europa post-Crimeea.
Anexarea Crimeei şi, ulterior, conflictul provocat din estul Ucrainei, stat naţional suveran, au afectat serios raporturile dintre NATO și Rusia. Dar Actul Fondator NATO-Rusia, pilonul care oferă cadrul de cooperare la nivelul relaţiilor celor doi principali competitori ai Războiului Rece, este încă în vigoare. Niciuna dintre părţi nu a negat încetarea efectivă a funcţionării prevederilor asumate. Privind retrospectiv, 2014 a fost anul cel mai tensionat al relaţiilor NATO-Rusia, în perioada post-Război Rece. Este și contextul în care pe flancul estic al Alianţei a crescut semnificativ numărul misiunilor de interceptare a avioanelor ruseşti de către aeronavele statelor membre NATO. Recent, Comandamentul Aliat pentru Operaţii al NATO atenţiona că în acest an s-au intensificat consistent numărul operaţiunilor de interceptare a avioanelor ruseşti: până în octombrie, Alianța a desfășurat peste 100 de astfel de misiuni, de trei ori mai multe decât anul trecut.
Igor Sutiaghin, expert în cadrul Royal United Service Institute din Londra şi fin cunoscător al comportamentului maşinăriei de securitate naţională ruse, rezuma pentru BBC, la 30 octombrie 2014, rațiunile zborurilor aviaţiei ruseşti în apropierea graniţelor NATO: pe de o parte, acestea sunt exerciţii care reproduc fidel condiţiile de confruntare directă; pe altă parte, testează capacitatea de răspuns a forţelor Alianţei, mai ales pentru statele din flancul estic care sunt parte a programului de poliţie aeriană al NATO.
Recent, un think-tank londonez - European Leadership Network – a publicat un raport în care realizează o indexare a misiunilor de interceptare a avioanelor ruseşti în 2014 de către forţele Alianţei, identificându-se trei tipuri de cazuri: incidente cu grad mare de risc și care s-ar fi putut încheia tragic, cu pierderi de vieţi omeneşti, sau care ar fi putut declanșa o confruntare directă NATO-Rusia; incidente serioase care prezintă riscuri de escaladare (este categoria în care au fost incluse şi câteva incidente desfăşurate deasupra Mării Negre); incidente de rutină, aşa-numitele zboruri „umbră”, prin care sunt realizate misiuni de recunoaştere ale aeronavelor celeilalte părţi sau observarea exerciţiilor aeriene ale celeilalte părţi. Cele mai multe dintre acestea din urmă vizează mai ales statele baltice, reprezentând pentru o durată foarte scurtă de timp încălcări ale spaţiului aerian naţional al unuia dintre aliaţi. Ele nu diferă mult ca modalitate de desfăşurare faţă de celelalte două tipuri de incidente, însă în ultima perioadă rata lor a crescut foarte mult, ceea ce face ca să menţină crescută starea de tensiune în imediata vecinătate a graniţei NATO, iar escadrilele din cadrul misiunii de poliţie aeriană să fie permanent în stare de alertă. Eventuala relaxare a situaţiei dintre cele două părţi ar presupune ca Rusia să reevalueze riscurile continuării unei astfel de politici militare insistente. Totodată, ambele părţi trebuie să dea dovadă de moderație politică şi să-şi îmbunătăţească comunicarea la nivel militar şi transparenţa.
Summit-ul de la Newport a stabilit câteva obiective clare pe care aliaţii trebuie să şi le asume pentru transpunerea la nivel colectiv a răspunsului prompt pe care Alianţa trebuie să îl ofere noului mediu de securitate. Angajamentele privind elementele de avangardă asociate Forței de Răspuns a NATO (NRF), desfășurarea de infrastructură de comandă și control, care să coordoneze eventualele trupe de intervenție, toate fac parte din măsurile de adaptare a Alianței la efervescența geopolitică a Rusiei. În egală măsură, însă, NATO trebuie să răspundă și acestui joc aerian al nervilor, care capătă accente tot mai îngrijorătoare. Doar săptămâna trecută, ministrul polonez al Apărării a denunțat acțiunile Rusiei deasupra Balticii ca fiind fără precedent. Armata norvegiană a anunțat chiar că unul dintre avioanele sale era să intre în coliziune cu un aparat de vânătoare rusesc. Și aviația finlandeză a vorbit de exerciții neobișnuit de intense, reunind bombardiere, avioane de vânătoare și avioane de transport rusești deasupra Mării Baltice și Golfului Finlandei.
Cel puţin pentru moment, granița estică este cea mai expusă testului de turnesol al relaţiilor NATO-Rusia, iar obiectivele de la Newport trebuie adaptate specificului amenințărilor care prind contur în această zonă, pentru că, în cele din urmă, aici se joacă credibilitatea Articolului 5 – inima NATO.
