Pe aceeași temă
Irlanda de Nord este o veche rana a Europei de Vest. Daca violentele endemice au incetat definitiv odata cu semnarea Acordurilor din Vinerea cea Sfanta (Good Friday Agreement) din anul 1998, procesul politic s-a dovedit a fi mult mai greu de pus in functiune. Pe undeva este normal si de inteles ca, dupa un adevarat razboi civil mocnit, care a durat din 1968 pana in 1998, in care armata republicana irlandeza s-a luptat atat cu fortele paramilitare protestante, cat si cu armata britanica si serviciile secrete engleze, toate aceste grupari care i s-au opus fiind incapabile sa o lichideze, Irlanda de Nord sa-si caute drumul ezitand, parcurgand si ea o perioada de tranzitie.
Pentru a intelege evolutia politica actuala din Irlanda de Nord este important sa amintim succint prevederile Acordurilor din Vinerea cea Sfanta: 1) restabilirea Adunarii Irlandei de Nord formata din 108 parlamentari; 2) crearea unui sistem de vot destul de complicat, care obliga cele doua comunitati sa colaboreze strans*; 3) stabilirea unui consiliu ministerial nord-sud, care trebuia sa decida si sa implementeze politicile intregii insule, fara amestecul Londrei; 4) eliberarea paramilitarilor ambelor parti din puscarii; 5) infiintarea unui consiliu britanico-irlandez; 6) schimbarea a doua articole din Constitutia Republicii Irlanda prin care, pana in acel moment, guvernul irlandez de la Dublin se referea la toate cele 32 de comitate ale intregii insule, inclusiv la cele 6 nord-irlandeze, clamand suzeranitatea asupra intregii insule; 7) desfiintarea bazelor Armatei Regale britanice din Ulster si 8) o reforma radicala a politiei din provincie.
Cele mai mari probleme au aparut in stabilirea unui guvern interconfesional. Primul astfel de guvern a fost condus de liderul protestant moderat, David Trimble, insa acest guvern nu a rezistat mult, fiind supendat de mai multe ori. Motivele au fost cat se poate de serioase, partidele protestante acuzand Sinn Fein si mai ales IRA ca nu-si respecta angajamentele in ceea ce priveste dezarmarea. Un mare scandal a fost provocat de descoperirea faptului ca trei membri ai partidului Sinn Fein de fapt spionau pentru IRA, chiar in cladirea parlamentului, fapt ce a si dus la suspendarea institutiei, la 14 octombrie 2002.
Guvernul britanic a reluat controlul asupra provinciei si, in stransa colaborare cu guvernul irlandez (primul-minstru irlandez, Berti Ahern, fiind bun prieten cu Tony Blair), a facut constante eforturi pentru a organiza noi alegeri in vederea restabilirii prevederilor acordurilor din 1998, a unui guvern nord-irlandez interconfesional. Dupa noi consultari, guvernul britanic a organizat alegeri in Irlanda de Nord pe data de 9 martie 2007. Rezultatele acestora au reconfirmat tendinta erodarii partidelor moderate din ambele comunitati religioase (Ulster Unionist Party de partea protestanta si Social Democrat and Labour Party din cadrul comunitatii catolice) si intaririi partidelor dure (Democratical Ulster Party de partea protestanta si Sinn Fein din partea catolica, fosta aripa politica a IRA). DUP a castigat 36 de locuri (cu 6 mai mult decat la alegerile precedente), Sinn Fein 28 (cu 4 mai mult). Marii perdanti au fost moderatii: Ulster Unionist Party i-a revenit 18 locuri (cu 9 mai putin), iar SDLP doar 16 (cu 2 mai putin).
Solutia reusitei formarii unui nou guvern era cat se poate de simpla: cele doua mari partide radicale trebuiau sa fie facute sa se inteleaga. Dusmanii istorici trebuiau obligati sa se reconcilieze, imposibilul facut posibil. Un prim pas catre aceasta evolutie, care cu 10 ani in urma ar fi parut imposibila, a fost intalnirea dintre cei doi lideri istorici ai celor doua partide, DUP si Sinn Fein, reverendul Ian Paisley si Gerry Adams, care a avut loc la 26 martie. Trebuie precizat ca Ian Paisley, in anii sai de glorie demagogica, nu era cu nimic mai prejos decat Corneliu Vadim Tudor, doar ca ungurii si evreii personajului nord-irlandez erau catolicii si Papa.
Dupa ce cei doi mari rivali s-au intalnit si s-au pus de acord asupra unei viitoare colaborari guvernamentale, un alt gest remarcabil a fost vizita intreprinsa de catre Ian Paisley la Dublin pentru a-l intalni pe data de 4 aprilie pe prim-ministrul irlandez Bertie Ahern. Ziarul The Irish Times a consemnat atmosfera relaxata in care s-a desfasurat intalnirea (cei doi au mancat sandviciuri cu peste si au baut multi litri de ceai). La iesirea din biblioteca, unde a avut loc intalnirea, ziaristii irlandezi au fost atat de uimiti de cordialitatea dintre cei doi, precum si de amploarea evenimentului, incat nu au mai avut cuvinte sa puna intrebari. Paisley s-a mirat de cresterea economica a zonei Dublinului, pe care probabil si-l amintea din anii 1960.
Prim-ministrul irlandez, Berti Ahern, a declarat cu aceasta ocazie ca "in aceasta perioada istorica importanta, trebuie sa lasam in urma teribile rani cauzate de trecut si sa lucram impreuna pentru a construi o legatura intre cele doua traditii ale noastre. Niciodata viitorul nu a aratat mai bine in Irlanda. Cred ca este un viitor al pacii, reconcilierii si prosperitatii pentru noi toti". Cei doi oameni de stat chiar si-au propus sa viziteze impreuna locul bataliei de pe raul Boyne, din 1690, dintre fortele catolice ale lui Iacob al II-lea si cele protesante ale lui Wilhelm de Orania. Viitorul prim-ministru al Irlandei de Nord, Ian Paisley a precizat ca "amandoi abia asteptam sa vizitam situl, dar nu sa reconstituim batalia. Astept sa avem in viitor si alte intalniri si am incredere ca vechile suspiciuni si neintelegeri pot fi depasite in perspectiva unei cooperari reciproc avantajoase".
Noul guvern nord-irlandez interconfesional este condus de Ian Paisley, care-l va avea drept prim-ministru adjunct pe Martin McGuinness, adjunctul lui Gerry Adams. Patru ministere vor reveni partidului lui Paisley, DUP (Finante, Economie, Mediu, Cultura), 3 ministere Sinn Fein (Educatie, Dezvoltare regionala, Agricultura), 2 ministere partidului moderat protestant UUP (Sanatate si Turism) si doar un minister partidului moderat catolic, SDLP (Muncii). Primul care si-a ales portofoliile conform mecanismului d’Hondt a fost Ian Paisley, urmat de Gerry Adams. Spre deosebire de primul guvern interconfesional in care ministrii DUP actionau de o maniera aproape independenta, noul guvern al lui Paisley se bazeaza pe principul solidaritatii colective. Vechii dusmani istorici au ajuns la o intelegere nu numai de dragul electoratului nord-irlandez, satul sa fie guvernat de Londra, ci si pentru ca au fost ademeniti cu zaharelul de catre Tony Blair, o veche metoda politica. Gordon Brown, ministrul de Finante si succesorul lui Blair, a trebuit sa promita un pachet financiar mai mult decat generos, pentru o zona oricum bine dezvoltata din cadrul Uniunii Europene-27, in valoare de 36 miliarde de lire, pentru urmatorii 4 ani. In ciuda optimismul existent in Irlanda si in Marea Britanie, nu trebuie sa uitam ca aceeasi situatie favorabila exista si in anul 1998. Este nevoie de mult timp pentru a face cele doua comunitati sa colaboreze eficient si pe lunga durata, in vederea inlaturarii neincrederii care probabil ca mai domneste. Iar cand religia va deveni un fapt ce va tine de domeniul privat si nu va fi determinanta in formarea unor partide politice, abia atunci Irlanda de Nord va putea deveni o democratie normala si functionala. Ceremonia de investitura a noului guvern a avut loc recent, la 8 mai, in impozanta cladire a parlamentului de la Stormont in prezenta primilor ministri irlandez (Bertie Ahern) si britanic (Tony Blair), la ea participand o multime de invitati (George Bush a fost reprezentat de senatorul democrat Edward Kennedy). Reformatul Paisley a declarat senin ca "sper ca in Irlanda de Nord sa vina si timpul pacii, o perioada in care ura nu va mai domni. Ce bine este sa faci parte din acest proces de insanatosire a provinciei noastre!" Bertie Ahern a spus doar ca "aceste evenimente reprezinta cea mai puternica dovada, ca pacea nu este imposibil de restabilit, iar conflictul nu este inevitabil". Simbolic, mandatul lui Tony Blair, inceput in forta prin demararea unor noi negocieri privind procesul de pace din Ulster, in 1997 se incheie, dupa zece ani, prin functionarea noului guvern nord-irlandez. Dupa ceremonia de investitura si aproape 40 de ani de conflict sangeros care a facut 3.700 de morti si alte mii de raniti, Paisley, Mc Guinness, Ahern si Blair s-au retras pentru a servi, obicei tipic britanic, a cup of tea...
* Acest sistem prevede ca o majoritate parlamentara trebuie însotita de o majoritate de voturi din ambele tabere, catolica si protestanta, sau de 60% din totalul voturilor, dar si, obligatoriu, de 40% din voturile fiecarei comunitati politice. De notat este ca înainte ca fiecare parlamentar, sa-si înceapa mandatul, el este obligat sa declare din care comunitate politico-religioasa face parte.
