Pe aceeași temă
Se spune deja că prin simbolistică atacul terorist de la Paris poate fi asemănat cu cel din 11 septembrie de la New York chiar dacă numărul victimelor, deocamdată 12 dar alți patru sunt în stare gravă, este mic în raport cu cele peste 3000 de victime de atunci. Între cei uciși cu sînge rece (se pare că teroriștii i-au strigat pe nume pe fiecare jurnalist înainte de a-i împușca) se află patru dintre cei mai cunoscuți și mai creativi caricaturiști politici francezi. Ceea ce nu face decît să sporească temperatura emoțională a momentului.
"Nu mă tem de retalieri. Nu am copii, sotie, masina sau credite bancare. Poate suna pompos dar prefer sa mor in picioare decit sa traiesc in genunchi". O declarație premonitorie a lui Stephane Charbonnier (Charb), editorul Charlie Hebdo. Pe care mulți o vor cita și o vor lăuda post-mortem. Și pe bună dreptate. La mijloc este una dintre valorile fundamentale ale democrației liberale. "Libertatea va fi întotdeauna mai puternică decît barbaria" declară și Francois Hollande adresîndu-se compatrioților într-un apel la unitate națională. Sunt desigur cuvintele potrivite în astfel de situații. Același gen de remarci le-au făcut și principalii lideri occidentali: Barack Obama, David Cameron, Angela Merkel. O mențiune specială, prin simbolismul ei, merită intervenția secretarului de stat american, John Kerry, al cărui mesaj de solidaritate cu Franța a fost făcut într-o franceză fluentă. Prin urmare nu avem de ce să ne îngrijorăm: valorile noastre de căpătîi nu vor fi afectate în nici un fel de astfel de acțiuni abominabile
Dacă depășim însă această primă fază emoțională și intrăm în detalii, constatările sunt mai puțin optimiste. Dincolo de locurile comune și platitudinile care au inundat spațiul public după atacul terorist există și voci lucide. Într-una dintre putinele pozitii de substanta de pînă acum Fareed Zakaria a spus la CNN două lucruri de bun simt. 1. În ciuda declaratiilor care sustin că acest gen de acțiuni criminale nu vor înăbuși libertatea de expresie acest lucru de fapt se întîmplă deja de o bucată de vreme. După amenințările la adresa lui Salman Rushdie sau, mai tîrziu, asupra ziarului danez care a publicat în 2007 celebrele caricaturi cu profetul Mahomed mass media s-au ferit de abordări care ar putea fi considerate provocatoare. Charlie Hebdo era una dintre puținele publicații care rămasese pe poziții. Deci, în realitate, frica există iar amenințările au avut efect. 2. Nu e o surpriză că Barack Obama, Angela Merkel sau David Cameron condamnă ferm atacul terorist de la Paris dar unde sunt liderii tarilor musulmane?
E drept, între timp au apărut reacții oficiale din Arabia Saudită și din Iran, însă acestea, ca și multe dintre declarațiile liderilor religioși musulmani, sunt în mare măsură declarații de circumstanță. Nu e de mirare. Pentru emirul Qatarului, de pildă, organizații teroriste ca Hamas sunt perfect legitime. Cînd e vorba să fie condamnate Israelul sau Statele Unite imediat se adună în stradă mii, zeci de mii de protestatari, un amestec de musulmani și radicali "progresiști". Dar nu prea s-a auzit despre musulmani care să deplîngă faptul că atacurile teroriste intreprinse de Hamas, Hezbolah sau ISIS omoară evrei sau creștini nevinovați. Cînd, cu ocazia sărbătorilor de Paște, premierul David Cameron a vorbit despre Marea Britanie ca despre o țară creștină s-au găsit imediat 50 de oameni de știință, scriitori, pesonalități din zona academică (din inteligentsia de stînga) dispuse să semneze o scrisoare deschisă de protest care critica aspru această remarcă "nepotrivită". În ciuda faptului că într-un sondaj de opinie din 2011 britanicii se declarau în proporție de 60 de procente creștini fizicianul Jim Al-Khalili, inițiatorul scrisorii deschise, considera că remarcile premierului sunt parte a unui "curent îngrijorător" din societate.
Toate aceste observații scot un evidență un fapt evident. Segmentul islamic radical nu e chiar marginal. Nici în spațiul occidental nici în țările musulmane. Nimeni nu susține că sute de milioane de musulmani ar avea porniri teroriste, dar pe lîngă o uriașă masă mai degrabă indiferentă există o altă masă consistentă relativ radicală în convingerile sale, rezultatul unei îndelungi perioade de îndoctrinare, zeci de ani, în școlile religioase (madrasas). Altfel nu s-ar fi bucurat de atîta simpatie și sprijin electoral grupări precum "Frații Musulmani" sau "Hamas". Motivele sunt mai complexe dar e evident că așa numitul segment musulman moderat la care se tot referă mecanic liderii politici și inteligentsia din Occident și în care aceștia își pun speranță a fost, cel puțin pînă acum, extrem de apatic în a condamna terorismul jihadist. Poate că o bună parte dintre musulmani nu susțin explicit actele teroriste, dar e clar că prevalează resentimentele generalizate față de lumea occidentală. De unde și frustrările venite chiar din interiorul lumii islamice. Recent, la o conferință în Doha regina Rania a Iordaniei solicita o reacție mult mai activă a musulmanilor moderați față de ISIS.
În ciuda acestor evidențe, în Occident o parte consistentă a politicienilor, mass media în marea ei majoritate, inteligentsia, adoptă limbajul de lemn al corectitudinii politice. Acțiunile teroriste sunt văzute automat ca acțiuni ale unor dezaxați care nu au nici o legătură cu religia musulmană. Adică toți teroriștii sunt la fel. Sintagma de serviciu e aceea că trebuie să-i privim ca niște criminali, ca oricare alții, nu avem de ce să facem trimitere la credința lor religioasă. Chiar astăzi ministrul de externe al Turciei după ce a condamnat atacul de la Paris a ținut să avertizeze că "nu este o abordare corectă să asociem terorismul cu Islamul, sunt atacuri teroriste comise de credincioși din toate religiile" si a condamnat ferm "creșterea rasismului în Europa, a xenofobiei, islamofobiei" la unison cu președintele Recep Tayip Erdogan.
Aici avem însă o mare problemă. Or fi teroriști și de altă religie, dar în proporție covîrșitoare victimele sunt produsul unor atentate de sorginte islamică. Un studiu realizat în comun de către BBC și un think tank din cadrul King's College relevă că doar în luna noiembrie 2014 au murit peste 5 mii de oameni în urma atacurilor grupurilor teroriste islamice. Dacă ar fi vorba de altceva, oricine ar contrazice astfel de statistici ar fi considerat complet neserios. Nu și din perspectiva discursului "politic corect".
A doua sintagmă standard e aceea că terorismul este rezultatul sărăciei și marginalizării sociale. Nici acest gen de argumentație nu rezistă la o analiză mai atentă. Există o consistentă populație non-musulmană cu astfel de probleme în țările occidentale, de origine africana sau asiatică, din Europa de Est (romii de pildă) dar nu prea s-a auzit despre atentate care pot fi atribuite acestora.
Culmea e că această fugă de realitate, această respingere a evidențelor, e contrazisă chiar de fiul fondatorului grupării Hamas, care considera că atentatele teroriste nu pot fi justificate prin nimic, s-a desprins de mișcare și trăiește astăzi în în Israel. Într-o ediție relativ recentă a emisiunii Hard Talk de la BBC, el a avut curajul să afirme, acuzînd ipocrizia discursului "politic corect" despre Islam, că sunt probleme majore chiar în scrierile fundamentale ale religiei, profetul Mahomed răspîndind Islamul cu sabia. E o discuție evident complicată, dar a nega rădăcina religioasă islamică și răspîndirea globală a majorității copleșitoare a acțiunilor teroriste din ultimii 15 ani devine pe zi ce trece tot mai ridicol.
Or, acest gen de orbire colectivă voluntară din Occident devine pe zi ce trece tot mai costisitoare. Cel puțin pe două direcții majore. În primul rînd, e limpede că publicul nu mai "cumpără" acest tip de discurs. Un sondaj Der Spiegel relevă că în Germania 34 de peocente din populație simpatizează cu mișcările de protest anti-islamice în creștere spectaculoasă. În timp ce 70 de procente dintre francezi crede că Islamul este o religie intolerantă. În aceste condiții, formațiuni de extremă, ca Frontul Național condus de Marine Le Pen, pot înregistra salturi și mai spectaculoase ca pînă acum, ceea ce poate conduce la o instabilitate politică ridicată pe continentul european. În al doilea rînd, trebuie să se conștientizeze faptul că nu e vorba de simple acțiuni criminale ci de atacuri țintite și consistente împotriva civilizației occidentale în ansamblu, împotriva valorilor fundamentale care o definesc. Va fi atacul terorist de miercuri acea ruptură care să schimbe din temelii acest tip de viziune? Sunt puține motive care să ne facă optimiști din acest punct de vedere.
