Pe aceeași temă
Deschiderea unui al doilea front la granita cu Libanul, intr-o zona in care ranile confruntarii din 2006 nu s-au inchis inca si unde populatia isi aminteste cu groaza de bombardamentele israeliene, a fost adusa in discutie de mai multe ori de la izbucnirea conflictului din Gaza, la 27 decembrie 2008. Din primele zile ale interventiei israeliene in Gaza, ministrul Apararii de la Tel Aviv, Ehud Barak, a avertizat Hezbollah libanez asupra capacitatii statului evreu de a raspunde militar unei posibile agresiuni asupra nordului teritoriilor sale. Totusi, reactiile Hezbollah la nivelul declaratiilor liderului Hasan Nasr Allah nu contineau amenintari directe la adresa Israelului, ci mai degraba o dezaprobare dura a reactiilor lente ale statelor arabe la interventia israeliana in Fasie. Retinerea Hezbollah trebuie pusa in legatura cu declaratiile oficialilor de la Teheran care, de la inceputul conflictului, au exprimat cu claritate dorinta Iranului de a ramane in afara oricarei confruntari. Aflat in vizita la Damasc, la 4 ianurie 2009, Mas’ud Jalili, secretarul Consiliului de Securitate Nationala al Iranului a exclus posibilitatea ca Teheranul sau Hezbollah-ul libanez sa intre in conflict cu Israelul, afirmand ca "poporul palestinian este in masura sa se apere singur" (sursa: Al-Jazira, 5 ianuarie 2009). In acelasi timp, televiziunile arabe rulau imagini cu luptatori iranieni, recrutati dintre studenti, care se pregateau sa porneasca catre Gaza, in sprijinul "fratilor palestinieni". Insa interventia ayatollahului Ali Hoseyni Khamenei nu a lasat dubii asupra implicarii Teheranului in Gaza: el a interzis oricarui iranian sa mearga in Gaza, desi detasamentele de tineri studenti fusesera formate. In alt plan, dar concomitent, presedintele Iranului, Mahmud Ahmadinejad, saluta acordul la care au ajuns americanii si irakienii, din discursul sau lipsind orice referire la victimele conflictului din Gaza (sursa: ziarul Ash-Sharq al-awsat, 10 ianuarie 2009). Intr-o analiza a conflictului din Gaza, Tariq Al-Hamid, unul dintre editorialistii ziarului Ash-Sharq al-awsat, atrage atentia asupra caracterului rational si extrem de calculat al reactiilor iraniene la interventia israeliana in Fasie, indemnandu-i pe liderii arabi: "sa fim la fel de rationali precum Iranul!". Asadar, niciun semn de sustinere pentru o eventuala implicare a Hezbollah in conflict nu vine dinspre Teheran. Cu la fel de multa fermitate, Consiliul de Ministri din Liban, tara care a cunoscut, nu demult, urmarile actiunilor Hezbollah, a respins categoric folosirea teritoriilor libaneze ca pista pentru rachetele indreptate catre Israel. Nimeni nu este dispus sa-si asume vina sau responsabilitatea pentru cele cateva rachete care au pornit din sudul Libanului catre Israel, joi, 8 ianuarie 2009. Generalul Michel Suleiman, presedintele crestin al Libanului, a calificat acest episod ca fiind extrem de ambiguu, iar in comunicatul Consiliului de Ministri se afirma ca Libanul nu doreste sa ofere Israelului un motiv pentru o posibila agresiune, iar implicarea oricarei forte libaneze in conflictul din Gaza ar fi contrara intereselor nationale. Un inalt responsabil libanez, intervievat de Al-Jazira si care a dorit sa-si pastreze anonimatul, a afirmat ca Hezbollah nu are niciun interes sa provoace confuzie in regiune si a vorbit despre aceasta posibilitate ca fiind "un lucru stupid si pripit" (sursa: Al-Jazira, 10 ianuarie 2009). Pentru a exclude parca orice banuiala asupra Hezbollah, sursele arabe fac referire la vizita secretarului general al ONU in Liban, vizita care cuprinde si o intalnire cu liderii miscarii. Prin urmare, nimeni nu vrea un alt conflict in sudul Libanului si un al doilea front pentru Israel. Cel putin, nu din datele de care dispunem pana in momentul de fata.
Cat priveste frontul din Sud, cel deschis in Gaza de trupele israeliene, el pare sa functioneze dupa o strategie bine formulata care nu si-a atins inca obiectivele. Din scopurile enuntate de Tel Aviv, intelegem ca distrugerea infrastructurii Hamas ar fi prioritatea, ca si justificarea, acestei interventii. Gaza a fost transformata in baza de antrenament pentru Hamas, iar acest lucru trebuie sa inceteze, repeta oficialii israelieni, pentru linistea si siguranta Israelului si a regiunii. Exista, insa, si lucruri care nu sunt rostite si la care ne putem gandi atunci cand incercam sa ne explicam situatia si motivatiile acesteia. Spera oare Israelul ca distrugerea capacitatii militare a Hamas va "convinge" aceasta miscare sa-si asume un rol pe scena politica, cu mijloacele caracteristice campului politic? Hezbollah-ul libanez a suferit un transfer asemanator, devenind un actor politic in Liban, insa nu a renuntat la structurile sale militare. E posibil ca Israelul sa nu doreasca distrugerea Hamas-ului politic, ci a celui militar, pentru ca un Hamas puternic din punct de vedere politic care sa se opuna eficient gruparii Fatah nu poate decat servi intereselor israeliene. Doua zone locuite de palestinieni, Cisiordania si Gaza, fiecare dintre ele condusa de o formatiune puternica, Hamas si, respectiv, Fatah, marcate de neintelegeri profunde intre ele, ar face practic imposibila crearea unui stat palestinian care sa includa teritoriile mentionate. Este un scenariu considerat plauzibil de mai multi comentatori arabi ai conflictului din Gaza. Ca sa raspundem intrebarii din titlul acestui articol, nu credem ca un al doilea front se va deschide in Israel, iar primul va ramane deschis atata vreme cat va fi necesar pentru atingerea obiectivelor propuse. Reactia celor doua parti fata de Rezolutia 1860 a Consiliului de Securitate traduce in fapt dorinta acestora de a continua ostilitatile. Nu ar fi exclus sa aflam ca si Hamas avea propriul sau plan si propria sa strategie in acest conflict.
